Desemnarea unui conciliator provizoriu nu împiedică promovarea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei de către creditori. Numai pe perioada concordatului preventiv omologat nu se poate deschide procedura insolvenţei faţă de debitor, potrivit art. 29 din Legea nr. 381/2009
Secţia comercială maritimă şi fluvială, Decizia nr. 28 din 12 ianuarie 2011
Prin cererea înregistrată sub nr. 3850/121/2010 pe rolul Tribunalului Galați, creditoarea U.T.B. SA București a solicitat deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC I. SA Galați.
în motivarea cererii, a arătat că, prin contractul de credit nr. 260-59/CRD-LS/2007, modificat prin acte adiționale ulterioare, încheiat, în calitate de creditor, cu împrumutatul SC I. SA și garanții SC P. SRL, A.L., A.A.L. și M.L., a acordat debitoarei o linie de credit în valoare de 3.700.000 Euro, cu scadența la 4.01.2010.
Pentru garantarea obligației de rambursare a liniei de credit, s-au constituit în favoarea creditoarei mai multe garanții.
A mai arătat creditoarea că, la data de 23.04.2010, are o creanță în sumă totală de 3.823.307,87 Euro, certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile (art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006) și superioară valorii prag de 30.000 RON (art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006), astfel că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru deschiderea procedurii.
Conform art. 11 lit. c) din Legea nr. 85/2006, a solicitat desemnarea în calitate de administrator judiciar a practicianului în insolvență RVA IS SPRL.
în drept, a invocat dispozițiile art. 26, art. 31, art. 33 din Legea nr. 85/2006.
Prin cererea conexă, înregistrată, inițial, sub nr. 3963/121/2010, creditoarea SC B. SRL Galați, prin lichidator judiciar C.I. B.I., a solicitat, de asemenea, deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SC I. SA Galați.
în motivarea cererii, a arătat că are o creanță certă, lichidă și exigibilă, constatată prin titlu executoriu (sentința nr. 799/11.06.2009 a Tribunalului Galați, rămasă irevocabilă) și că, deși debitoarea a declanșat o procedură de concordat, oferta de concordat nu a fost notificată și creditoarei SC B. SRL.
A mai arătat că debitoarea se află în stare de insolvență prezumată, în sensul dispozițiilor art. 3 pct. 1 din și că însăși formularea unei cereri de concordat relevă această stare a patrimoniului debitoarei.
La termenul din 27.05.2010, judecătorul sindic a dispus conexarea cererilor, în temeiul art. 31 alin. (3) din Legea nr. 85/2006.
în apărare, debitoarea SC I. SA Galați a invocat excepția prematurității cererilor de deschidere a procedurii insolvenței, în condițiile în care pe rolul Tribunalului Galați este în curs de soluționare cererea de concordat preventiv (dosarul nr. 918/121/2010).
Creditoarele, la rândul lor, au invocat inadmisibilitatea formulării oricăror excepții și apărări, în alt cadru procesual decât contestația prevăzută de art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic, prin sentința nr. 671/8.06.2010, a respins excepția prematurității, invocată de debitoarea SC I. SA Galați.
A respins excepția inadmisibilității, invocată de creditoarele SC B. SRL Galați și SC U.T.B. SA București.
A admis excepția inadmisibilității cererii de deschidere a procedurii insolvenței, invocată de creditoare.
A respins cererile de deschidere a procedurii insolvenței, ca inadmisibile.
Pentru a hotărî astfel, a reținut următoarele:
Pentru a hotărî astfel, a reținut următoarele:
Potrivit art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, pe calea contestației debitoarea poate să conteste starea de insolvență, dar apărările formulate de aceasta, referitoare la dosarul având ca obiect concordatul preventiv, exced reglementării acestui tip de contestație.
A mai reținut că, în dosarul nr. 918/121/2010 al Tribunalului Galați, s-a dispus, în baza art. 20 alin. (2) din Legea nr. 381/2009, numirea conciliatorului provizoriu MG E SPRL Galați, care, în termen de 30 de zile, să elaboreze lista creditorilor și oferta de concordat preventiv.
întrucât Legea concordatului preventiv și mandatului ad-hoc are rol de protecție, în sensul că debitorul solicită protecție, afacerea sa având șanse de redresare, în beneficiul inclusiv al creditorilor, cererile de față, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței sunt inadmisibile.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs creditoarele SC U.T.B. SA București și SC B. SRL Galați, înregistrat sub nr. 3850/121/2010 pe rolul Curții de Apel Galați – secția comercială, maritimă și fluvială.
Creditoarea SC U.T.B. SA a criticat sentința recurată sub aspectul nelegalității, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 29 din Legea nr. 381/2009, pe perioada concordatului preventiv omologat nu se poate deschide procedura insolvenței față de debitor, pe perioada concordatului.
Omologarea concordatului poate fi cerută de conciliator, pentru a-l face opozabil și creditorilor nesemnatari, inclusiv creditorilor necunoscuți sau contestați. însă, pentru omologare, judecătorul sindic verifică, în condițiile art. 28 și îndeplinirea condiției privind aprobarea concordatului preventiv de către creditorii care reprezintă cel puțin 80% din valoarea totală a creanțelor.
în speță, însă, Tribunalul Galați, la data de 18.02.2010, a desemnat conciliatorul provizoriu, iar creditoarea recurentă, prin adresa nr. 684328/23.04.2010, și-a exprimat votul negativ cu privire la planul de concordat preventiv. Tribunalul Galați a dispus, la data de 2.06.2010, acordarea unui termen în data de 7.09.2010 pentru prezentarea celei de a doua oferte de concordat.
Prin urmare, atâta vreme cât nu este în curs de derulare un concordat omologat, nu există nici un impediment legal la deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
Așa fiind, respingerea cererii formulate de creditoarea recurentă, ca inadmisibilă, este consecința interpretării și aplicării greșite a Legii nr. 381/2009.
în drept, a invocat dispozițiile art. 299 și următ. C.proc.civ., Legea nr. 381/2009, Legea nr. 85/2006.
în dovedirea recursului, a depus copia adresei nr. 684328/23.04.2010 (fila 5 dosar recurs).
Creditoarea SC B. SRL Galați, prin lichidator judiciar C.I. B.D., a criticat sentința recurată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, pentru următoarele motive:
Hotărârea recurată este lovită de nulitate, în condițiile art. 304 alin. (1) pct. 5 raportat la art. 261 alin. (1) pct. 5 în referire la art. 105 alin. (2) C.proc.civ., întrucât, contrar prevederilor legale, nu indică motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra sancțiunii decăderii debitoarei din dreptul de a mai formula apărări și ridica excepții, în condițiile în care nu a formulat contestația în termen de 10 zile de la primirea cererii și nu a formulat în scris excepțiile formulate.
Mai mult, deși judecătorul sindic a respins cererile de deschidere a procedurii, ca inadmisibile, o atare excepție nu a fost ridicată de debitoare și nici nu a fost pusă în discuție, din oficiu, de instanță.
A mai arătat recurenta că Legea concordatului preventiv nu îngrădește dreptul oricărui creditor de a formula cerere în temeiul Legii nr. 85/2006, atâta vreme cât nu există un concordat omologat.
în drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C.proc.civ.
Reprezentată în instanță prin avocat, debitoarea a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, întrucât hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
Curtea de Apel Galați a admis recursurile, a casat sentința recurată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță.
Recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
în primul rând, așa cum corect se arată prin cererea de recurs formulată de creditoarea SC B. SRL, contrar prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5, hotărârea nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Motivarea trebuie să fie clară, precisă și necontradictorie, astfel încât din ea să rezulte justețea soluției pronunțate. Concret, urmare invocării excepției prematurității cererilor de deschidere a procedurii, creditoarele au invocat decăderea debitoarei din dreptul de a formula apărări și ridica excepții, câtă vreme aceste mijloace procesuale de apărare nu au fost invocate pe calea contestației prevăzute de art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, în termen de 10 zile de la primirea cererilor creditorilor.
Din nici un considerent al hotărârii recurate nu rezultă temeiurile pentru care debitoarea nu este decăzută din dreptul de a formula apărări și a ridica excepții și, pe cale de consecință, nici instanța de control judiciar nu poate cenzura, sub acest aspect, soluția recurată.
Pe de altă parte, cele două cereri de deschidere a procedurii, întemeiate pe prevederile art. 31 și art. 33 din Legea nr. 85/2006 au fost respinse, ca inadmisibile, fără ca excepția inadmisibilității să fi fost ridicată de debitoare sau, eventual, pusă în discuția părților, din oficiu, de către instanță. Chiar dacă judecătorul sindic ar fi procedat la recalificarea excepției de prematuritate, invocată de debitoare, acest aspect trebuia pus în discuția părților. Neprocedând astfel, instanța de fond a încălcat principiul dreptului la apărare și al contradictorialității procesului civil, principii care, în raport de prevederile art. 149 din Legea nr. 85/2006, sunt pe deplin aplicabile și procedurii speciale reglementate de această lege, ori de câte ori procedura dobândește un caracter contencios.
Nu în ultimul rând, judecătorul sindic a făcut o greșită interpretare și aplicare a prevederilor Legii nr. 381/2009.
Concordatul preventiv reprezintă, în condițiile art. 3 din Legea nr. 381/2009, un contract încheiat de debitor, pe de o parte, și creditorii care dețin cel puțin două treimi din valoarea creanțelor acceptate și necontestate, pe de altă parte, prin care debitorul propune un plan de redresare a întreprinderii sale și de acoperire a creanțelor acestor creditori împotriva sa, iar creditorii acceptă să sprijine eforturile debitorului de depășire a dificultății în care se află întreprinderea debitorului.
Este adevărat că debitoarea din prezenta cauză a formulat o cerere de concordat preventiv, iar printr-o încheiere irevocabilă, în condițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 381/2009, a fost numit un conciliator provizoriu. însă, desemnarea unui conciliator provizoriu nu împiedică deschiderea acțiunilor judiciare, oprirea executărilor silite sau promovarea de cereri de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
în cauză, nu s-a dovedit aprobarea concordatului de către creditori, în condițiile art. 24 alin. (5) din Legea nr. 381/2009, și s-a procedat la o nouă ofertă de concordat, în condițiile art. 25 din lege.
Prin urmare, nu a fost parcursă nici măcar procedura constatării concordatului preventiv de către judecătorul sindic, în condițiile art. 26 din Legea nr. 381/2009, știut fiind că numai după comunicarea hotărârii de constatare a concordatului preventiv se suspendă de drept urmăririle individuale ale creditorilor semnatari.
Pentru a face opozabil concordatul preventiv creditorilor nesemnatari, inclusiv creditorilor necunoscuți sau contestați, conciliatorul poate cere judecătorului sindic omologarea concordatului, procedură în cadrul căreia judecătorul sindic verifică îndeplinirea mai multor condiții cumulative, printre care și aprobarea concordatului preventiv de către creditorii ce reprezintă mai mult de 80% din valoarea creanțelor (art. 28 alin. (1) și (2) din Legea nr. 381/2009).
Conform art. 29 din actul normativ sus-arătat, pe perioada concordatului preventiv omologat nu se poate deschide procedura insolvenței față de debitor.
Cum din cele mai sus-arătate, rezultă cu prisosință că în dosarul nr. 918/121/2010 al Tribunalului Galați, nu s-a parcurs procedura omologării concordatului, este evident că în mod greșit judecătorul sindic a apreciat că există impedimente legale la analizarea celor două cereri de deschidere a procedurii.
în consecință, a reținut că, prin respingerea cererilor de deschidere a procedurii în temeiul unei excepții procesuale ce nu a fost pusă în discuția părților, a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C.proc.civ. (art. 304 pct. 5 C.proc.civ.). De asemenea, așa cum s-a arătat în cuprinsul prezentei hotărâri, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluționarea excepțiilor de către instanța de fond nefiind o consecință logică a argumentelor expuse (art. 304 pct. 7 C.proc.civ.). De asemenea, hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a art. 29 din Legea nr. 381/2009 (art. 304 pct. 9 C.proc.civ.).
Față de incidența motivelor de recurs sus-arătate și de faptul că instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, potrivit art. 312 alin. (5) C.proc.civ., a admis recursurile și a casat sentința recurată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță.
(Judecător Vrabie Valentina)
