Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi – Secţia comercială şi de administrativ – Judecător-sindic, sub nr. … , creditoarea B, prin Sucursala Iaşi a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S pentru suma de 85.731,47 lei, reprezentând 72500 lei rate de credit şi 11631,47 dobânzi şi 600 lei comision comercial, 1000 lei onorariu avocat.
În motivarea cererii, arată creditorul că debitoarea a beneficiat din partea băncii de un credit de 75.000 lei pe o perioadă de 36 luni, conform contractului de credit nr. A, din care mai datorează suma de 84.731,47 lei. Debitoarea are întârzieri la plată de 306 zile.
În drept, se invocă art.1, art.3 şi art. 31 din Legea 85/2006.
In susţinerea cererii a solicitat debitorul administrarea probei cu înscrisuri , fiind anexate cererii : extras de cont, extras de cartotecă, contractul de împrumut şi contractele de garanţie, grafic de rambursare.
Debitorul, legal citat, nu a formulat contestaţie potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. 6 din privind procedura insolvenţei şi nici nu a depus întâmpinare.
Analizând cererea creditorului, raportat la actele şi lucrările dosarului si a dispoziţiilor legale incidente, judecătorul-sindic constată:
În fapt, prin contractul de credit A, creditoarea a acordat debitoarei un credit de 75000 lei, pe o perioadă de 36 luni, cu dobândă indexabilă.
Părţile au mai convenit ca, în caz de neplată la scadenţă, creditoarea poate declara scadent anticipat creditul, fiind în drept să solicite de îndată rambursarea acestuia, cu dobânzi şi comisioane(art. 3 capitolul XI). Totodată, în acelaşi capitol al contractului, la art.1, se prevede că nerespectarea de debitor a obligaţiei de achitare la scadenţă conferă băncii şi alte drepturi, care pot fi exercitate separat sau cumulativ: de a întrerupe procesul de creditare, de a majora dobânda cu 3 puncte procentuale peste dobânda curentă.
Potrivit graficului de rambursare de la fila 14 dosar, debitoarea are eşalonată plata în perioada ianuarie 2010-octombrie 2012.
Potrivit art. 3 pct. 6 şi 12 şi 31 din Legea insolvenţei, cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditor va fi admisă dacă sunt întrunite următoarele condiţii:
– creditorul prezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă,
– creanţa este exigibilă mai mult de 90 de zile,
– cuantumul minim al creanţei este de 45.000 lei,
– debitorul este în stare de .
Analizând convenţia părţilor, care reprezintă legea ce le guvernează relaţiile comerciale, instanţa constată că părţile au înţeles să încheie un contract de credit, în baza căruia debitorul a împrumutat suma de 75.000 lei de la creditor, urmând ca acesta să fie restituit în tranşe lunare, în 36 luni.
Prin urmare, scadente sunt doar ratele, lunar.
Se deduce din cererea de chemare în judecată că debitoarea nu a mai achitat ratele de 306 zile, calculate raportat la momentul promovării acţiunii.
Cum debitorul nu a făcut dovada achitării ratelor ulterior datei precizate de creditoare, instanţa va considera că susţinerea acesteia este reală.
Cu toate acestea, neplata ratelor în sine nu constituie un motiv pentru a considera scadent întregul credit, de vreme ce chiar părţile au convenit ca, în caz de neîndeplinire a obligaţiilor contractuale de debitor, banca să îşi exprime alegerea sa de a declara creditul şi accesoriile sale scadente. Interpretând dispoziţiile art. 3, capitolul XI din contractul de credit, reţine instanţa că, chiar dacă părţile nu au prevăzut formalitatea de exprimare a opţiunii băncii, ea trebuie să fie adusă în prealabil la cunoştinţa debitorului.
De asemenea, momentul declarării scadenţei creditului în întregimea sa este necesar a fi stabilit şi pentru verificarea termenului de 90 de zile cerut de Legea insolvenţei.
Cum această notificare nu a fost dovedită, scadente pot fi considerate doar ratele lunare, neachitate pentru perioada ianuarie 2010-data promovării acţiunii, care nu depăşesc valoarea prag şi parte nu depăşesc 90 de zile de la scadenţă.
Pentru aceste motive, instanţa va considera că nu s-a probat de către creditoare caracterul scadent al întregii sale creanţe.
Nefiind întrunite cerinţele Legii 85/2006, instanţa va respinge cererea creditoarei.
