Cererea depusă la dosarul de fond este formulată şi semnată prin lichidatorul judiciar, fără ca acesta să-şi dovedească, potrivit unei încheieri a judecătorului delegat, calitatea de reprezentant al societăţii.
Înlocuirea lichidatorului desemnat potrivit art. 252 din Legea nr. 31/1990 se poate face numai printr-o încheiere pronunţată de judecătorul delegat, referatul întocmit între lichidatorul desemnat şi cel propus nefiind de natură a produce efectele juridice prevăzute de art. 6 din Legea nr. 26/1990.
Nu s-a dovedit nici că, în faţa primei instanţe, sub aspect procedural, cererea de deschidere a procedurii a fost însuşită de către lichidatorul desemnat prin încheierea instanţei.
Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 2042 din 28 septembrie 2012
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.02.2012, debitoarea SC G. SRL, prin lichidator M.D., a solicitat deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată.
în motivarea cererii lichidatorul a arătat că SC G. SRL este o societate dizolvată, se află în încetare de plăți, fapt ce face imposibilă plata datoriilor către creditori.
Debitoarea a solicitat deschiderea procedurii falimentului împotriva sa în formă simplificată, întrucât starea de insolvență este prezumată, și numirea în calitate de lichidator judiciar provizoriu a practicianului M.D.
Prin sentința nr. 86//21.02.2012, Tribunalul Comercial Argeș a respins cererea formulată de debitoarea SC G. SRL prin lichidator judiciar M.D., constatând lipsa calității procesuale active a reclamantei debitoare.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că cererea a fost formulată prin lichidator M.D., iar acesta nu are puteri de reprezentare a societății în instanță. Conform certificatului constatator emis în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 26/1990, depus la dosar, societatea se află în lichidare, prin încheierea judecătorului delegat la O.R.C. Argeș nr. 1040/17.02.2006 fiind numit în calitate de lichidator Ț.A., în temeiul art. 31 alin. (4) din Legea nr. 359/2004.
S-a reținut că, în temeiul art. 2701teza I din Legea nr. 31/1990 modificată prin O.U.G. nr. 82/2007, „în cazul în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvență, lichidatorul este obligat să ceară deschiderea procedurii insolvenței”. Or, față de incidența dispozițiilor art. 1 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 85/2006, debitoarea fiind dizolvată potrivit prevederilor art. 30 din Legea nr. 359/2004, în raport cu prevederile textului de lege mai sus enunțat, calitatea procesuală exclusivă, respectiv de reprezentare a debitorului, aparține lichidatorului desemnat prin încheierea judecătorului delegat la O.R.C. Argeș, iar nu persoanei care a formulat cererea.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC G. SRL reprezentată prin Ț.A., prin M.D. în calitate de lichidator, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței nr. 86/21.02.2012 și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
în motivare, se arată că prin cererea formulată la 16.02.2012, debitoarea SC G. SRL a solicitat intrarea în procedura simplificată a insolvenței în conformitate cu art. 32 din Legea nr. 85/2006.
Eronat cererea a fost formulată de către M.D. și nu de către Ț.A., lichidator desemnat prin încheierea judecătorului delegat la O.R.C. nr. 1040/17.02.2006, în temeiul art. 31 alin. (4) din Legea nr. 359/2004.
Având în vedere incidența dispozițiilor art. 1 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 85/2006, debitoarea fiind dizolvată potrivit prevederilor art. 30 din Legea nr. 359/2004, potrivit art. 2701din Legea nr. 31/1990, lichidatorul este obligat să ceară deschiderea procedurii insolvenței.
Din motive personale, lichidatorul desemnat de către judecătorul delegat la ORC Argeș nu și-a putut îndeplini atribuțiile prevăzute de lege, astfel că a declinat toate responsabilitățile legale către M.D. – lichidator, ceea ce permite îndreptarea erorii strecurate în sentința nr. 86/21.02.2012.
în drept, cererea de recurs este întemeiată pe art. 1 alin. (2) și art. 32 din Legea nr. 85/2006, coroborat cu art. 2701teza I din Legea nr. 31/1990.
în susținerea recursului au fost depuse la dosar: referatul întocmit de Ț.A. și M.D., cererea de deschidere a procedurii insolvenței, încheierea nr. 1040/17.02.2006, sentința nr. 86/21.02.2012.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate în recurs, Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Societatea comercială în discuție a fost dizolvată prin încheierea nr. 10967/09.03.2005, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în temeiul art. 30 alin. (1) și (2) din Legea nr. 359/2004.
Prin încheierea nr. 1040/17.02.2006, judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș a admis cererea formulată de petentul D.G.F.P. Argeș și a dispus înscrierea în Registrul Comerțului a mențiunii privind numirea în calitate de lichidator la SC G. SRL a domului Ț.A.
S-a dispus totodată publicarea și afișarea acestei încheieri.
După menționarea în Registrul Comerțului a numirii lichidatorului pentru SC G. SRL nu au intervenit modificări în ce privește calitatea de lichidator și, deci, de reprezentant al societății sau o înlocuire a acestuia prin încheierea judecătorului delegat.
într-adevăr, potrivit art. 2701din Legea nr. 31/1990, în cazul în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvență, lichidatorul este obligat să ceară deschiderea procedurii insolvenței.
Potrivit dispozițiilor sus-menționate, coroborat cu prevederile Legii nr. 85/2006, cererea de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței în asemenea situații trebuie formulată de către societate prin reprezentantul său, în speță lichidatorul Ț.A.
Or, cererea depusă la dosarul de fond este formulată și semnată prin lichidator judiciar M.D., fără ca acesta să-și dovedească, potrivit unei încheieri a judecătorului delegat, calitatea de reprezentant al societății.
Eroarea invocată în cererea de recurs cu privire la menționarea lichidatorului M.D. în loc de Ț.A. nu se verifică de vreme ce, în aceeași cerere, se arată că de fapt lichidatorul desemnat prin încheierea din 17.02.2006 nu și-a putut îndeplini atribuțiile prevăzute de lege, propunându-se înlocuirea acestuia cu M.D.
înlocuirea lichidatorului desemnat potrivit art. 252 din Legea nr. 31/1990 se poate face numai printr-o încheiere pronunțată de judecătorul delegat, referatul întocmit între lichidatorul desemnat și cel propus nefiind de natură a produce efectele juridice prevăzute de art. 6 din Legea nr. 26/1990.
Ca atare, nefiind dovedit că în fața primei instanțe cererea de deschidere a procedurii a fost însușită de către lichidatorul desemnat prin încheierea nr. 1040/2006, nu se poate reține vreo greșeală de judecată în privința judecătorului fondului, astfel că recursul nu este întemeiat.
Nici semnarea recursului de către ambii lichidatori nu complinește această lipsă de reprezentare, de vreme ce lichidatorul nu poate delega altei persoane atribuțiile prevăzute de lege, fără urmarea procedurii prevăzute de Legea nr. 26/1990.
O asemenea situație nu înlătură posibilitatea reprezentantului desemnat al societății aflate în insolvență de a formula o cerere cu respectarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 26/1990,art. 1 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 85/2006, raportate la art. 2701teza I din Legea nr. 31/1990.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.
(Judecător dr. Gabriela Chiorniță)
