Legea nr. 85/2006, art. 3 pct. 12, art. 31
Plata efectuată de un terţ în contul debitoarei nu poate răsturna prezumţia de , nefiind vorba despre lichidităţi ale debitoarei. în ceea ce priveşte caracterul cert al creanţei, acesta nu poate fi reţinut în ipoteza în care creanţa, constatată prin titlu executor, a fost contestată în faţa instanţelor judecătoreşti, cauza aflându-se în cursul judecăţii.
C.A. Galaţi, dec. com. nr. 377 din 18 mai 2011, nepublicată
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 398/91/2011, creditoarea D.G.F.P. Vrancea, prin reprezentant legal a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei în formă simplificată faţă de debitoarea SC D.G.S.G.S. SRL Focşani. In motivarea cererii a arătat că debitoarea are un debit la bugetul consolidat al statului de 294.493 lei, că s-a încercat recuperarea debitului restant prin procedura executării silite, potrivit Codului de procedură fiscală, însă în lipsa bunurilor şi a disponibilităţilor băneşti nu s-a putut recupera. Ultima plată efectuată de către societatea debitoare în contul obligaţiilor fiscale restante la bugetul consolidat al statului a fost făcută la 14 aprilie 2011. Cum creanţa este certă, lichidă şi exigibilă şi superioară minimului impus de lege, a solicitat admiterea cererii, deschiderea procedurii insolvenţei în formă simplificată pentru debitoare şi desemnarea ca lichidator a practicianului G.S.I. S.P.R.L. Focşani.
Pârâta debitoare a formulat contestaţie la 2 martie 2011, prin care a solicitat respingerea cererii creditoarei, afirmând că nu este certă creanţa debitoarei, întrucât a fost contestată pe cale administrativă şi în dosarul nr. xxx/231/2010.
Prin sentinţa comercială nr. 483/2011, Tribunalul Vrancea a respins ca neîntemeiată contestaţia debitoarei, a admis cererea creditoarei D.G.F.P. şi a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei faţă de debitoare. Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele: Contestaţia este neîntemeiată, debitoarea nefăcând dovada simplelor afirmaţii din contestaţie. Mai mult, debitoarea nu a făcut dovada existenţei fondurilor băneşti disponibile pentru a plăti la scadcnţă datoriile certe, lichide şi exigibile. Pârâta are un debit la bugetul consolidat al statului de 294.493 lei, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse de către creditoare. Ultima plată efectuată la bugetul consolidat al statului a fost făcută la 14 aprilie 2010. Reclamanta creditoare nu a putut indisponibiliza bunurile din averea debitoarei, prin procedura executării silite conform Codului de procedură fiscală, în lipsa acestora, situaţie ce rezultă din adresa din 22 aprilie 2010, emisă de O.C.P.l. Vrancea şi din Nota de constatare din 27 octombrie 2010. Pe de altă parte, ultima plată către bugetul consolidat al statului a fost făcută la 14 aprilie 2010. Prin actele depuse, reclamanta creditoare a făcut dovada existenţei unei creanţe certe, lichide şi exigibile, astfel cum este definită de art. 379 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., că pârâta este în stare de insolvenţă vădită potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006, iar creanţa este superioară
minimului impus de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006.
împotriva acestei sentinţe a formulat recurs debitoarea, criticând-o sub aspectul legalităţii şi al temeiniciei, solicitând modificarea ei în sensul admiterii contestaţiei şi a respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei. A arătat aceasta că în cauză nu erau îndeplinite condiţiile deschiderii proccdurii, la data pronunţării sentinţei, creanţa fiind achitată în integralitate, ultima plată de 108.626,87 lei fiind făcută la 17 martie 2011, aşa cum rezultă din adresa nr. 8736/2011 a A.F.P. Focşani. Că, în perioada 13 mai 2010-16 iulie 2010 a achitat TVA de 32.917 lei, în perioada 25 mai 2010-21 mai 2010 a achitat impozit pe profit de 28.910 lei şi în perioada iulie 2010-martie 2011, prin silită TVA şi impozit pe profit de peste 200.000 lei. A mai arătat debitoarea că, pe de altă parte, creanţa invocată de către D.G.F.P. nu era certă, actele fiind atacate în instanţă.
Recursul a fost apreciat ca fondat şi a fost admis pentru următoarele considerente: s-a reţinut faptul că plata indicată de debitoare de 108.626,87 lei este, în fapt, o plată făcută de către un debitor al debitoarei şi anume, SC G. R. SRL Bucureşti, dar care a stins până la concurenţa acestei sume creanţa A.F.P. Focşani. Se mai reţine faptul că situaţiile contabile depuse de către debitoare nu fac dovada susţinerilor sale referitoare la alte plăţi efectuate către creditoarea A.F.P. Vrancea şi că nu s-au depus dovezi în susţinerea afirmaţiilor. Ca urmare a executării silite creditoarea a recuperat TVA şi impozit pe profit de peste 200.000 lei. In ceea ce priveşte, însă, caracterul creanţei, se constată faptul că, într-adevăr, aceasta a fost contestată în faţa
instanţelor judecătoreşti, constituindu-se dosarul nr. xxx/231/2011 în care a fost administrată proba cu expertiza contabilă, astfel încât creanţa pretinsă de creditoare nu are caracter cert.
Faţă de aceste considerente, bazate pc dovezi administrate exclusiv în faţa instanţei de recurs, curtea de apel a admis recursul declarat şi a modificat sentinţa recurată în sensul admiterii contestaţiei debitoarei şi a respingerii cererii introductive.
