Club sportiv constituit ca persoană juridică de drept privat fără scop lucrativ. Distincţie dintre insolvabilitatea civilă şi cea comercială
În cazul persoanelor juridice fără scop patrimonial, finalitatea urmărită la desfăşurarea activităţii este realizarea scopului clubului sportiv – asociaţie non-profit; dimpotrivă, în cazul societăţilor comerciale sportive pe acţiuni, unul dintre scopurile urmărite este tocmai realizarea de profit, aspect care nu se verifică în cazul debitoarei.
Deşi s-a statuat faptul că în categoria persoanelor care pot fi debitori în procedura insolvenţei se încadrează şi asociaţiile şi fundaţiile, nu este mai puţin adevărat că o astfel de teză este valabilă numai în măsura în care aceste entităţi sunt angrenate în activităţi economice.
Trebuie probat faptul că asociaţia pârâtă realizează activităţi economice, legate de administrarea şi punerea în valoare a unor alte active patrimoniale decât cele legate direct de scopul în vederea căruia s-a constituit asociaţia. Or, menţinându-şi forma juridică de asociaţie fără scop patrimonial, debitoarea este un club sportiv constituit ca persoană juridică de drept privat fără scop lucrativ. Faptul că desfăşoară activităţi specifice cluburilor sportive, care ar putea fi codificate conform CAEN sub nr. 9312 – „Activităţi ale cluburilor sportive” – nu are semnificaţia că debitoarea desfăşoară o activitate economică.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 10703 din 8 noiembrie 2013
Prin sentinţa civilă nr. 1027/04.04.2013 a Tribunalului Specializat Cluj s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de creditoarea Administraţiea Finanţelor Publice a Municipiului Cluj-Napoca prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Cluj, cerere având ca obiect deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei Clubul S.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, procedura generală prevăzută de se aplică următoarelor categorii de debitori aflaţi în stare de sau de insolvenţă iminentă, cu excepţia celor prevăzuti la alin. (2) lit. c) şi d): 1. societăţile comerciale; 2. societăţile cooperative; 3. organizaţiile cooperatiste; 4. societăţile agricole; 5. grupurile de interes economic; 6. orice altă persoană juridică de drept privat care desfăşoară şi activităţi economice. Debitorii prevăzuţi de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 fac parte dintre cei arătaţi în alin. (1) al aceluiaşi articol. Debitoarea asociaţia sportivă S. s-a înfiinţat ca persoană juridică fără scop patrimonial prin încheierea civilă nr. 201/11.02.1999 a Tribunalului Cluj şi şi-a modificat denumirea în „Clubul S.” la 20.12.2001. Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 69/2000, cluburile sportive sunt structuri sportive cu personalitate juridică, constituite în condiţiile legii. Cluburile sportive pot fi: a) persoane juridice de drept privat, structuri fără scop lucrativ sau sportive pe acţiuni; sau b) persoane juridice de drept public. Astfel, în cazul persoanelor juridice fără scop patrimonial, finalitatea urmărită la desfăşurarea acestor activităţi este realizarea scopului clubului sportiv – asociaţie non-profit; dimpotrivă, în cazul societăţilor comerciale sportive pe acţiuni, unul dintre scopurile urmărite este tocmai realizarea de profit, aspect care nu se verifică în cazul debitoarei.
Aceste aspecte rezultă din indicatorii financiari ai debitoarei conform bilanţurilor depuse la organul fiscal teritorial, contribuabilul declarând toate veniturile obţinute din taxele încasate de la sportivi ca fiind venituri din activităţi fără scop patrimonial, considerându-le scutite de la plata impozitului pe profit, în timp ce organul de control, în cuprinsul raportului de inspecţie fiscală generală întocmit la 18.11.2011 a apreciat aceste venituri ca impozabile şi a recalculat impozitul pe profit datorat de contribuabil, stabilind că clubul datorează un impozit pe profit în sumă de 11.346 lei. Au fost calculate ulterior, în baza dispoziţiilor art. 119 din O.G. nr. 92/2003, dobânzi şi penalităţi de întârziere în sumă totală de 7.591 lei. Din această perspectivă, judecătorul sindic a apreciat că nu s-a făcut de către creditoare dovada faptului că debitoarea club sportiv derulează activităţi cu scop patrimonial şi că, pe cale de consecinţă, datorează impozit pe profit, chiar şi în situaţia în care s-ar accepta susţinerile creditoarei, cuantumul acestui impozit nu s-ar ridica la limita minimă prevăzută prin legea specială ca prag pentru admisibilitatea cererii de deschidere a procedurii. În ceea ce priveşte impozitul pe venituri din salarii, din cuprinsul aceluiaşi raport de inspecţie fiscală rezultă faptul că a fost calculat de către echipa de control un cuantum total de 6.727 lei şi penalităţi, respectiv dobânzi de întârziere în cuantum de 3.531 lei, sumă care adunată la cuantumul invocat de către creditoare, stabilit în sarcina debitoarei cu titlu de impozit pe profit, nu atinge pragul minim necesar prevăzut de lege. În ceea ce priveşte obligaţiile de plată faţă de bugetul asigurărilor sociale de stat, judecătorul sindic a mai reţinut şi faptul că toate titlurile executorii având ca obiect aceste sume reprezentând contribuţii către bugetul asigurărilor sociale nu au nicio legătură cu derularea unei activităţi economice.
Având în vedere considerentele de fapt şi de drept mai sus expuse, judecătorul sindic, în temeiul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de creditoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Cluj, în calitate de reprezentantă a Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului Cluj-Napoca împotriva debitoarei Clubul S. având ca obiect deschiderea faţă de debitoare a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Cluj-Napoca, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Cluj, solicitând să se admită recursul şi să se modifice hotărârea atacată în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006. În motivarea recursului s-au arătat următoarele:
Critică soluţia atacată pe considerentul că în mod greşit s-a reţinut că societatea nu desfăşoară activităţi cu caracter economic şi că suma pentru care se cere deschiderea procedurii insolvenţei este sub valoarea-prag stabilită de lege. Aşa cum rezultă din Raportul de inspecţie fiscală nr. 6228/18.11.2011 întocmit de inspectorii din cadrul D.G.F.P. jud. Cluj – Activitatea de Inspecţie fiscalp SIF 4 – depus în probaţiune la dosarul cauzei, societatea debitoare a desfăşurat activităţi cu caracter economic în vederea obţinerii de profit, este plătitoare de impozit pe profit şi impozit pe salarii şi se încadrează dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Astfel, SC Club S. SRL a desfăşurat activităţi economice, respectiv pregătire şi antrenare sportivi, de la care a încasat taxe, care după pregătire, în baza unor contracte comerciale au fost vânduţi ulterior diferitelor cluburi sportive, încasându-se diverse sume de bani, împrejurare care în opinia creditoarei nu se încadrează condiţiilor prevăzute la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare. Verificarea debitoarei a fost făcută la solicitarea organului de silită special pentru a se putea demonstra că societatea desfăşoară activităţi economice pentru a se putea declanşa procedura insolvenţei şi a atragerii responsabilităţii preşedintelui, fondatorilor şi conducătorilor/administratorilor, pentru sumele restante. Din raportul de inspecţie fiscală nr. 6228/18.11.2011 rezultă că prin bilanţurile depuse la organul fiscal teritorial societatea debitoare în mod greşit a declarat toate veniturile obţinute din taxele încasate de la sportivi ca fiind venituri din activităţi fără scop patrimonial, considerându-le astfel scutite de la plata impozitului pe profit, împrejurare în care în toată perioada verificată aceasta nu a calculat şi nu a declarat impozit pe profit de plată. Precizează ca raportul de inspecţie fiscală şi decizia de impunere nr. 47/18.11.2011 emisă în baza acestuia nu au fost contestate, situaţie în care acestea reprezintă proba deplină a susţinerilor creditoarei conform art. 109 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Analizând documentele justificative primare, organul de control a încadrat veniturile obţinute de Clubul S. ca fiind venituri impozabile recalculand astfel impozitul pe profit datorat de debitoare. În urma recalculării impozitului, s-a constatat că debitoarea trebuia să declare şi să plătească impozit pe profit în sumă de 11.346 lei cu dobânzi şi penalităţi de întârziere în sumă de 7.951 lei, potrivit prevederilor art. 119 din O.G. nr. 92/2003. Atâta timp cât debitoarea a acumulat datorii faţă de stat, datorii care nu sunt personale ale asociaţilor, este evident că aceasta poate fi supusă dispoziţiilor Legii nr. 85/2006. Mai mult, dovezile comunicării titlurilor executorii de către creditoare au fost primite, confirmate şi acceptate la plată de către debitoare (necontestate), din aceasta rezultând că creditoarea deţine împotriva debitoarei o creanţă certă, lichidă şi exigibilă. Este eronată şi susţinerea că la data deschiderii procedurii insolventei creanţa creditoarei nu atingea valoarea-prag de 45.000 lei prevăzută de Legea nr. 85/2006. Astfel, dupa cum rezulta din Anexa 1 depusa în probaţiune la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei creanţa fiscală datorată şi neachitată a creditoarei la data înregistrării cererii era în cuantum de 203.733 lei. Această sumă – certă, lichidă şi exigibilă la data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei – este compusă nu numai din impozit pe profit în sumă de 11.346 lei, ci şi din impozit pe veniturile din salarii şi sume datorate privind protecţia specială în sumă de 71.991 lei, debit, la care au fost calculate dobânzi în cuantum de 8.922 lei, penalităţi de întârziere în sumă de 17.260 lei şi majorări de întârziere de 94.214 lei, conform art. 120 din O.G. nr. 92/2003, asa cum rezultă din Anexa 1 la cerere (pe care o anexează si prezentei). În opinia creditoarei, toate afirmaţiile debitoarei conduc la concluzia că se află în stare de insolvenţă aşa cum este definită de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia „insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile”.
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1027/04.04.2013, judecătorul sindic a respins ca inadmisibilă cererea formulată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Cluj, în reprezentarea intereselor Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului Cluj-Napoca împotriva debitoarei SC Clubul S. SRL, cu sediul în Cluj-Napoca. Pentru a pronunţa hotărârea de respingere a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulate de D.G.F.P. Cluj, judecătorul sindic retine şi motivează că debitoarea este un club sportiv constituit ca persoană juridică de drept privat fără scop lucrativ şi că aceasta nu se încadrează în categoriile enumerate de prevederile art. 1 din Legea nr. 85/2006, astfel încât faţă de aceasta nu se poate deschide procedura insolvenţei. De asemenea, se reţine că desfăşurarea unor activităţi specifice cluburilor sportive, care ar putea fi conform CAEN sub nr. 9312 – „Activităţi ale cluburilor sportive” – nu înseamnă că debitoarea desfăşoară activităţi economice, iar în ceea ce priveşte obligaţiile de plată faţă de bugetul asigurărilor sociale de stat, toate titlurile executorii având ca obiect aceste sume reprezentând contribuţii către bugetul asigurărilor sociale nu ar avea vreo legătură cu derularea unei activităţi economice. Aceste susţineri sunt criticate prin recurs, creditoarea relevând că decizia de impunere emisă în sarcina debitoarei, neatacată, atestă existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile în sumă de 203.733 lei, constituită din impozit pe profit şi din impozit pe veniturile din salarii şi sume datorate privind protecţia specială, în sumă de 71.991 lei, debit, la care au fost calculate dobânzi, penalităţi de întârziere şi majorări de întârziere. Totodată, se arată că desfăşurarea unei activităţi economice este atestată de operaţiunile efectuate de intimată, constând în pregătire şi antrenare sportivi, de la care a încasat taxe, care după pregătire, în baza unor contracte comerciale au fost vânduţi ulterior diferitelor cluburi sportive, încasându-se diverse sume de bani.
Curtea constată că recursul este nefondat, iar pentru a dispune astfel, a luat act de justeţea statuărilor conform cărora, prin probaţiunea administrată în cauză, nu s-a făcut dovada faptului că pârâta este o persoană juridică de drept privat, care desfăşoară activităţi economice, fapt ce atrage incidenţa prevederilor Legii nr. 85/2006. În aceste conditii, nu sunt corecte criticile legate de incidenţa în cauză a prevederilor art. 1 alin. (1) pct. 6 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora „procedura generală prevăzută de prezenta lege se aplică oricaror alte persoane juridice de drept privat care desfăşoară şi activităţ economice, aflate în stare de insolvenţă sau de insolvenă iminentă”. Deşi este real că practica judiciară, în acord cu doctrina, a statuat faptul că în categoria acestor persoane juridice se încadrează şi asociaţiile şi fundaţiile, nu este mai puţin adevărat că o astfel de teză este valabilă numai în măsura în care aceste entităţi sunt angrenate în activităţi economice. Ca atare, se relevă corect la fond că cererea de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva asociaţiei pârâte, raportat la starea de fapt relevată prin probaţiunea administrată, este inadmisibilă. Aceasta, întrucât nu s-a probat faptul că asociaţia pârâtă realizează activităţi economice, legate de administrarea şi punerea în valoare a unor alte active patrimoniale decât cele legate direct de scopul în vederea căruia s-a constituit asociaţia. Aşa cum corect a subliniat judecătorul sindic, menţinându-şi forma juridică de asociaţie fără scop patrimonial, debitoarea este un club sportiv constituit ca persoană juridică de drept privat fără scop lucrativ. Faptul că desfăşoară activităţi specifice cluburilor sportive, care ar putea fi codificate conform CAEN sub nr. 9312 – „Activităţi ale cluburilor sportive” – nu are semnificaţia că debitoarea desfăşoară o activitate economică. Dimpotrivă, faptul că Legea nr. 69/2000 permite organizarea cluburilor sportive ca societăţi comerciale sportive pe acţiuni a impus includerea în CAEN a acestor activităţi ale cluburilor sportive, pentru a permite funcţionarea societăţilor comerciale sportive pe acţiuni. Continuându-se acest raţionament, se arată că codul CAEN 9312 – „Activităţi ale cluburilor sportive” – reprezintă o denominare echivocă, care poate avea sau nu semnificaţie economică, în funcţie de specificul juridic al persoanei care exercită aceste activităţi, esenţial fiind scopul în care aceste activităţi sunt desfăşurate. Astfel, în cazul persoanelor juridice fără scop patrimonial, finalitatea urmărită la desfăşurarea acestor activităţi este realizarea scopului clubului sportiv – asociaţie non-profit; dimpotrivă, în cazul societăţilor comerciale sportive pe acţiuni, unul dintre scopurile urmărite este tocmai realizarea de profit, aspect care nu se verifică în cazul debitoarei. Or, nu au fost criticate pertinent prin recurs consideraţiile conform cărora aceste aspecte rezultă din indicatorii financiari ai debitoarei conform bilanţurilor depuse la organul fiscal teritorial, contribuabilul declarând toate veniturile obţinute din taxele încasate de la sportivi ca fiind venituri din activităţi fără scop patrimonial, considerându-le scutite de la plata impozitului pe profit, în timp ce organul de control, în cuprinsul raportului de inspecţie fiscală generală întocmit la 18.11.2011 a apreciat aceste venituri ca impozabile şi a recalculat impozitul pe profit datorat de contribuabil, stabilind că clubul datorează un impozit pe profit în sumă de 11.346 lei, la care s-au calculat dobânzi şi penalităţi de întârziere în sumă totală de 7.591 lei. Mai mult, chiar dacă s-ar achiesa la susţinerile recurentei, judecătorul sindic a relevat şi că cuantumul acestui impozit nu se ridică la limita minimă prevăzută prin legea specială ca prag pentru admisibilitatea cererii de deschidere a procedurii, chiar în ipoteza în care sunt adiţionate şi impozitul pe venituri din salarii, în cuantum total de 6.727 lei şi penalităţi, respectiv dobânzi de întârziere în cuantum de 3.531 lei. În plus, în ceea ce priveşte obligaţiile de plată faţă de bugetul asigurărilor sociale de stat, corect s-a apreciat că toate titlurile executorii având ca obiect aceste sume reprezentând contribuţii către bugetul asigurărilor sociale nu au nicio legătură cu derularea unei activităţi economice.
Distincţia dintre insolvabilitatea civilă, la care se face referire în textul art. 56 alin. (1) lit. d) din O.G. nr. 26/2000 şi cea comercială, în înţelesul Legii nr. 85/2006, este una esenţială în economia litigiului, recurenta ignorând în mod nejustificat apărările şi probaţiunea care atestau că în speţă ne aflăm în prezenta primei situaţii. Dreptul comun în materie este O.G. nr. 26/2000 şi el îşi găseşte aplicare ori de câte ori nu se face dovada faptului că asociaţia sau fundaţia respectivă desfăşoară şi activităţi economice, caz în care devin aplicabile dispoziţţile Legii nr. 85/2006, incidentă doar în această situaţie particulară, care nu este prezentă şi în speţă.
În consecinţă, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C.proc.civ., art. 8 din Legea nr. 85/2006, recursul va fi respins ca nefondat.
