Nu este posibilă dizolvarea unei conform dispoziţiilor art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea societăţilor comerciale, după deschiderea procedurii insolvenţei acesteia, urmată de intrarea în faliment prin hotărârile judecătorului sindic rămase irevocabile.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 2550 din 24 octombrie 2011
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. 1556 din 18.01.2011 reclamantul Oficiul Național al Registrului Comerțului, prin Oficiul Registrului Comerțului TB, a chemat în judecată pe pârâta SC P. SRL solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună dizolvarea acesteia în temeiul prevederilor art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, republicată, privind societățile comerciale.
în motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a depune situațiile financiare anuale pentru exercițiul financiar al anului 2008, conform prevederilor art. 185 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu referire la art. 28,art. 34 și art. 35 din Legea contabilității nr. 82/1991, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, republicată, în sensul pronunțării de către instanță a dizolvării societății.
Prin sentința nr. 1767 din 26.04.2011, Tribunalul Buzău a admis acțiunea și a dispus dizolvarea pârâtei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 185 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, administratorii societăților comerciale sunt obligați ca în termen de 15 zile de la data adunării generale, să depună o copie de pe situațiile financiare anuale, însoțite de raportul lor, raportul cenzorilor sau raportul auditorilor financiari, precum și de pe procesul-verbal al adunării generale la Oficiul registrului comerțului, precum și la Ministerul Finanțelor Publice, în condițiile prevăzute de Legea contabilității nr. 82/1991, republicată.
A mai reținut că prin art. 28 din Legea nr. 82/1991, republicată, se instituie obligația în sarcina societăților comerciale de a întocmi situațiile financiare anuale, iar prin art. 34 din aceeași lege se prevede obligativitatea publicării acestora. Obligația publicării situațiilor financiare anuale este o condiție esențială și în conformitate cu legislația în materie a Uniunii Europene, parte integrantă a acquis-ului comunitar corespunzător Capitolului 5 de negociere: „Dreptul societăților comerciale”, pe care Statul român s-a angajat să îl respecte. De asemenea, potrivit art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, republicată, la cererea oricărei persoane interesate, precum și a Oficiului Național al Registrului Comerțului, tribunalul va putea pronunța dizolvarea societății, în cazul în care aceasta nu a depus în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale situațiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la Oficiul registrului comerțului.
Instanța de fond a mai reținut că pârâta nu a depus la O.R.C. TB situațiile financiare anuale pentru exercițiul financiar al anului 2008, deși obligația de depunere a acestora a fost mediatizată de reclamant printr-o campanie permanentă de informare a comercianților.
împotriva acestei sentinței a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
în motivarea recursului, s-a arătat că în mod greșit prima instanță a dispus dizolvarea pârâtei, câtă vreme prin sentința nr. 354/2011 a Tribunalului Buzău se dispusese deschiderea procedurii generale a insolvenței a acesteia și se numise administratorul judiciar CIM M., care a publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență deschiderea procedurii insolvenței precizată.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentă și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată următoarele:
La data de 18.01.2011 s-a înregistrat la Tribunalul Buzău prezenta acțiune, având ca obiect solicitarea O.N.R.C. de dizolvare a pârâtei.
Anterior formulării acestei cereri, respectiv la data de 22.11.2010, pe rolul Tribunalului Buzău a fost înregistrată cererea D.G.F.P. B, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței debitoarei-pârâte, în vederea recuperării unei creanțe bugetare în sumă de 132.870 lei.
La data de 17.03.2011, Tribunalul Buzău a pronunțat sentința nr. 354, prin care a admis cererea D.G.F.P. B și a deschis procedura generală a insolvenței față de debitoarea precizată, numindu-se ca administrator judiciar CIM M.
Ca urmare, Curtea constată că la data pronunțării sentinței recurate (26.04.2011) deja se deschisese procedura generală a insolvenței față de intimata-pârâtă, astfel că aceasta era supusă, din acest moment, procedurii și dispozițiilor legale reglementate de Legea nr. 85/2006.
De altfel, după pronunțarea sentinței recurate și până la data soluționării prezentului recurs, prin sentința nr. 764/16.06.2011, Tribunalul Buzău a admis cererea administratorului judiciar precizat și, în temeiul dispozițiilor art. 107 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2006, a dispus începerea procedurii falimentului și dizolvarea pârâtei, astfel că implicit cererea intimatului-reclamant a rămas fără obiect.
Curtea consideră că această situație s-a produs datorită faptului că prima instanță nu a avut cunoștință despre dosarul de insolvență menționat, precum și despre măsurile dispuse de către judecătorul sindic în cadrul acestuia.
Față de aceste considerente, având în vedere și imposibilitatea coexistenței a două măsuri de dizolvare a pârâtei în baza a două temeiuri juridice diferite, dintre care una este fundamentată pe hotărâri ale judecătorului sindic definitive și irevocabile, Curtea a considerat că prezentul recurs este întemeiat, astfel că l-a admis și a modificat în tot sentința, în sensul respingerii cererii de dizolvare, ca rămasă fără obiect, dispunând totodată și radierea mențiunii dizolvării SC P. SRL din evidențele Oficiului Registrului Comerțului TB.
(Judecător Ionel Stănescu)
