În drept se invocă art.19 al.2 şi 3 din Legea nr.85/206, modificată prin O.U.G. nr. 173/2008 şi Legea nr. 277/2009.
Secţia comercială – Decizia comercială nr. 820/28 octombrie 2009
Prin Încheierea pronunţată în şedinţa publică din 12.08.2009 de către judecătorul sindic al Tribunalului Hunedoara în Dosar nr. 8762/97/2008, a fost respinsă cererea de înlocuire a administratorului judiciar Cabinet Individual de M.C.M. formulată de creditorul DGFP Hunedoara.
Pentru a se pronunţa această încheiere s-a reţinut, că potrivit art. 19 alin. 21 din Legea nr. 85/2006, creditorul care deţine 50 % din valoarea totală a creanţelor poate să decidă fără consultarea adunării creditorilor desemnarea unui administrator judiciar, în locul administratorului judiciar provizoriu şi să îi stabilească remuneraţia, iar alin. 3 arată că pentru motive de nelegalitate, creditorii pot contesta la judecătorul sindic, decizia prevăzută la alin. 2 şi 21 în termen de 3 zile de la data publicării acesteia în Buletinul procedurilor de insolvenţă.
Dacă în termenul stabilit la alin. 3 decizia nu este contestată, judecătorul sindic, prin încheiere, va numi administratorul judiciar propus de creditorul ce deţine cel puţin 50 din valoarea creanţelor.
În speţă, chiar dacă DGFP este creditor majoritar, nu a înţeles să îndeplinească procedura obligatorie, prevăzută de art. 19 alin. 21 în sensul emiterii deciziei şi publicării acesteia în PBL, pentru a da posibilitatea creditorilor să conteste decizia prevăzută la alin. 21.
Deşi i s-a solicitat creditorului majoritar, să depună la dosar decizia prevăzută la alin. 21 şi să facă dovada publicării acesteia în BPL, acesta nu a înţeles să dea curs dispoziţiei instanţei şi, implicit, să respecte procedura prevăzută şi impusă de textele de lege sus enunţate.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara solicitând admiterea recursului, modificarea încheierii atacate în sensul numirii ca administrator judiciar pe practicianul în reorganizare selectat de recurentă, respectiv SCP I.T. M.A. SPRL.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că, la prima adunare a creditorilor, D.G.F.P. Hunedoara, care deţine un procent de peste 80 % din totalul creanţelor, a solicitat administratorului judiciar să consemneze în procesul verbal de şedinţă faptul că a fost selectat un alt administrator judiciar şi că se solicită judecătorului sindic să ia act de acest aspect.
Solicitarea sa, în calitate de creditor majoritar este conformă prevederilor art. 19 alin. 2 din aşa cum aceasta a fost modificată prin O.U.G. nr. 173/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, care statuează că, creditorul care deţine cel puţin 50 % din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori să conforme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu şi să îi stabilească remuneraţia.
În continuare, la art. 19 alin.4 aşa cum acesta a fost modificat prin O.U.G. nr. 173/2008, se prevede că, dacă în termenul stabilit la alin. 3 decizia adunării creditorilor sau a creditorului care deţine cel puţin 50 % din valoarea creanţelor nu este contestată, judecătorul sindic, prin încheiere, va numi administratorul judiciar propus de creditori sau de creditorul care deţine 50 % din valoarea creanţelor, dispunând totodată încetarea atribuţiilor administratorului judiciar provizoriu pe care l-a desemnat prin sentinţa de deschidere a procedurii.
Analizând starea de fapt prezentată mai sus şi raportat la textele de lege citate, se arată că în cauză erau întrunite toate cerinţele legale pentru ca judecătorul sindic să numească administratorul judiciar selectat de D.G.F.P. Hunedoara şi propus să îndeplinească atribuţiile prevăzute de Legea nr. 85/2006 în prezentul dosar.
Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate se consideră că acesta este nefondat pentru următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 19 alin. 2 şi alin. 21 din Legea nr. 85/2006, „(2) La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50 % din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic. (21) Creditorul deţine cel puţin 50 % din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu şi să îi stabilească remuneraţia.”
În egală măsură însă, în continuarea aceluiaşi articol alin. 3 arată că „(3) Creditorii pot contesta la judecătoru-sindic, pentru motive de nelegalitate, decizia prevăzută la alin. (2) şi (21), în termen de 3 zile de la data publicării acesteia în Buletinul procedurilor de insolvenţă”…”(4)Dacă în termenul stabilit la alin. (3) decizia adunării creditorilor sau a creditorului ce deţine cel puţin 50 % din valoarea creanţelor nu este contestată, judecătorul-sindic, prin încheiere, va numi administratorul judiciar propus de creditori sau de creditorul ce deţine cel puţin 50 % din valoarea creanţelor, dispunând totodată încetarea atribuţiilor administratorului judiciar provizoriu pe care l-a desemnat prin sentinţa de deschidere a procedurii.”
Se poate observa aşadar că, potrivit dispoziţiilor legale, creditorul care deţine cel puţin 50 % din valoarea creanţelor poate decide singur, desemnarea unui alt administrator judiciar în locul celui desemnat provizoriu. Însă, o atare decizie nu produce în mod automat efecte juridice, ci, în temeiul prevederilor art. 11 lit. e din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic trebuie să se pronunţe prin încheiere asupra acestui aspect şi nu oricum şi oricând, ci numai după respingerea eventualelor contestaţii formulate faţă de decizia creditorului publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă sau prin trecerea termenului de 3 zile de la publicare fără ca o asemenea contestaţie să fie înregistrată.
La două termene succesive de judecată s-a pus în vedere creditoarei D.G.F.P. să facă dovada respectării procedurii stabilite de art. 19 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, respectiv a publicării deciziei în BPI. Fără însă ca o asemenea dovadă să fie făcută, recurenta arătând chiar că nu a înţeles să îndeplinească procedura obligatorie menţionată.
Îndeplinirea procedurii de publicare în BPI a deciziei DGFP nu a fost susţinută şi nici dovedită nici măcar în motivele de recurs formulate în dosarul de faţă.
Faţă de motivele de mai sus, recursul fiind nefondat a fost respins în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
1
