Este nefondată cererea de instituire a sechestrului asigurator, întemeiată pe dispoziţiile art. 591 alin. (1) C.proc.civ., în condiţiile în care instanţa nu poate constata caracterul exigibil al creanţei invocate.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1431 din 17 august 2012
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 27.12.2011, sub nr. 6906/110/2011, reclamanta SC K .SCS a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC T. P. S.A., pronunțarea unei încheieri prin care să se instituie sechestru asigurator asupra bunului imobil (teren și construcție), proprietatea pârâtei, imobil situat în Bacău, str. Chimiei, nr.12, jud. Bacău. De asemenea a solicitat și înființarea unei popriri asiguratorii asupra tuturor sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile urmăribile datorate debitoarei-pârâte de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că între SC T.P. SA, în calitate de promitent – vânzător și SC K.SCS, în calitate de promitent – cumpărător, a fost încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1107/20.05.2009, având ca obiect promisiunea reciprocă a părților de a încheia un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică cu privire la transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului situat în intravilanul Municipiului Bacău, str. Narciselor, nr. 14 bis, jud. Bacău, în suprafață de 23.620 mp, contra unui preț de 28.028.436,80 lei, interesul reclamantei fiind acela de a construi un centru comercial în orașul Bacău. S-a mai arătat că din prețul total, reclamanta a achitat un avans în cuantum de 10.006.151,93 lei RON, reprezentând 30% din prețul total, diferența urmând a fi plătită la momentul perfectării. Cu această ocazie, pentru garantarea restituirii avansului, în favoarea K. SCS a fost constituită și o ipotecă de rang I asupra terenului. S-a susținut și că, în antecontract, părțile s-au obligat să încheie contractul de vânzare-cumpărare asupra terenului numai după îndeplinirea cumulativă a 9 condiții prealabile, dintre care cea privind inexistența oricăror litigii sau executări silite cu privire la terenul promis și obținerea de către promitenta-vânzătoare a Planului Urbanistic de Detaliu sau Planului Urbanistic Zonal – sunt cele mai importante și nu au fost respectate, ceea ce a atras rezoluțiunea de drept a antecontractului, cu consecința ce s-ar impune, a restituirii avansului achitat de promitentul-cumpărător. A mai arătat reclamanta că a promovat și o acțiune prin care a solicitat constatarea intervenirii rezoluțiunii de drept a antecontractului de vânzare-cumpărare și obligarea pârâtei SC T.P.SA la plata sumei de 10.006.151,93 lei RON, reprezentând avans achitat, acțiune ce formează obiectul dosarului nr. 6175/110/2011. Reclamanta solicită admiterea cererii, susținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.591 și următoarele C.proc.civ., respectiv a demonstrat faptul că deține o creanță exigibilă constatată printr-un înscris, iar în vederea obținerii unui titlu executoriu față de debitoare a introdus pe rolul instanței cerere de chemare în judecată pe dreptul comun.
în drept, au fost invocate dispozițiile art. 591 și următoarele C.proc.civ.
Prin încheierea din 22.06.2012, pronunțată în dosarul nr. 6906/110/2011, Tribunalul Bacău a respins excepția inadmisibilității cererii și a lipsei de interes a petentei și pe fond, a respins cererea de instituire sechestru asigurator și poprire asiguratorie, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Cu privire la excepția de inadmisibilitate:
Pârâta susține în motivare că împotriva sa a fost declanșată executarea silită pentru recuperarea de către reclamantă a avansului achitat la momentul antecontractului și că, în contextul în care părțile se află în faza executării silite, cererea de instituire a unei măsuri asiguratorii este inadmisibilă. Mai mult, cu privire la cererea de instituire a unei popriri asiguratorii, aceasta este inadmisibilă și pentru că depășește limitele de instituire a sechestrului impuse prin formulare art. 597 C.proc.civ., care identifică expres ca fiind sechestrabile doar sumele de bani urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care acesta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
Instanța a constatat că într-adevăr reclamanta SC K. SCS a pornit în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1107/20.05.2009 executarea silită a debitoarei SC T. P. SA pentru recuperarea avansului de 10.006.151,93 lei, dar formele de au fost anulate prin sentința civilă nr. 1661/28.02.2011, pronunțată de Judecătoria Bacău, motivarea acestei componente a inadmisibilității nefiind deci întemeiată. Referitor la faptul că cererea de instituire a unei popriri asiguratorii depășește limitele de instituire reglementate de dispozițiile codului de procedură civilă, se reține că, potrivit art. 597 C.proc.civ., poprirea asiguratorie se poate înființa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condițiile stabilite de art. 591.
Instanța a constatat că reclamanta a formulat acest capăt de cerere în conformitate cu dispozițiile anterior enunțate, împrejurarea că debitoarea are sau nu stabilite raporturi juridice existente cu instituțiile indicate în acțiune ca și terți popriți, raporturi care să justifice eventualitatea instituirii acestei măsuri asiguratorii pentru bunuri ce se vor datora în viitor, fiind o chestiune care ține de chiar fondul cererii și analiza condițiilor instituite de legiuitor și nu de admisibilitatea unei cereri.
Pentru aceste considerente, excepția de inadmisibilitate a fost respinsă.
Cu privire la excepția lipsei de interes:
A susținut pârâta că reclamanta are calitatea unui creditor privilegiat datorită faptului că beneficiază de o ipotecă notată în Cartea Funciară a imobilului ce face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, în acest context, interesul reclamantei de a urmări indisponibilizarea întregului patrimoniu nefiind unul legitim, născut și actual la momentul promovării prezentei cereri.
Instanța a reținut că sechestrul și poprirea asiguratorie sunt măsuri de indisponibilizare și conservare ce intră în conținutul acțiunii civile și care au ca scop doar asigurarea creditorului asupra posibilității de a obține realizarea creanței sale, în măsura în care acesta va obține un titlu executoriu și care îl împiedică pe debitor să distrugă sau să micșoreze activul patrimonial. în speță nu se poate spune că reclamanta nu ar avea un interes actual pentru că beneficiază de o ipotecă asupra bunului ce face obiectul convenției părților, în condițiile în care acest imobil face obiectul unor acțiuni în justiție cu terțe persoane(se contestă dreptul de proprietate al pârâtei), reclamanta, în calitate de creditoare, având dreptul să uzeze de toate măsurile de conservare puse la dispoziție de legiuitor pentru asigurarea realizării creanței sale. Pentru aceste motive nici critica referitoare la faptul că se solicită instituirea unor măsuri care privesc toate activele și resursele pârâtei și care depășesc cu mult valoarea creanței reclamantei nu este de natură să ducă la concluzia unei lipse a interesului. Mai mult decât atât, chiar reclamanta – creditoare a specificat clar că solicită instituirea sechestrului/popririi până la concurența sumei de 10.006.151,93 lei, adică în limita creanței sale. Față de aceste considerente, instanța a respins și excepția lipsei de interes.
Cu privire la fondul cererii:
între părți a intervenit antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1107/20.05.2009, având ca obiect promisiunea reciprocă a părților de a încheia un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică cu privire la transmiterea în patrimoniul SC K. SCS a dreptului de proprietate asupra terenului situat în intravilanul Municipiului Bacău, str. Narciselor, nr.14 bis, jud. Bacău, în suprafață de 23.620 mp, contra unui preț de 28.028.436,80 lei, interesul reclamantei fiind acela de a construi un centru comercial în orașul Bacău.
în convenție, s-a stipulat: „promitentul vânzător se obligă în mod irevocabil să vândă terenul promitentului cumpărător, iar promitentul cumpărător se obligă irevocabil ca în cazul îndeplinirii condițiilor prealabile prevăzute la art.2.1 să cumpere terenul la prețul prevăzut la art. 4.1. (art. 1.1) Prezentul este valabil pe o durată de 75 zile calendaristice calculate de la data încheierii procesului verbal descris la art. 1.3 mai jos, (denumită „Durata Antecontractului”) putând fi prelungit la solicitarea notificată în scris de promitentul vânzător cu câte două perioade de câte 30 de zile fiecare (art. 1.2). în vederea îndeplinirii condiției prealabile 5 de către promitentul vânzător, părțile agreează ca promitentul cumpărător se obligă să predea promitentului vânzător toate documentele legale (…) cel mai târziu în data de 19.06.2009. în caz contrar, începerea Duratei Antecontractului va fi decalată în mod corespunzător cu numărul de zile de amânare la predare a documentelor sus enumerate. Predarea se va efectua în baza unui proces verbal de predare primire, încheiat de părți (…)” – art. 1.3.
în speță, reclamanta susține că pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale asumate în termenul stabilit în conformitate cu clauzele anterior enunțate, fapt ce a determinat intervenirea rezoluțiunii de plin drept și promovarea unei acțiuni în justiție pentru constatarea acestei chestiuni.
Conform art. 591 C.proc.civ., creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță.
Același drept îl are și creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris, dacă dovedește că a intentat acțiune și depune, o dată cu cererea de sechestru, o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată.
Instanța poate încuviința sechestrul asigurator chiar dacă creanța nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească averea. în aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de alin. (1) și să depună o cauțiune al cărei cuantum va fi fixat de către instanță.
Din prevederile mai sus enunțate rezultă că o cerere de sechestru asigurator poate fi încuviințată, în condițiile arătate de art. 591, alin. (1) dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
– creditorul nu are titlu executoriu – condiție îndeplinită în speță, prin sentința
civilă nr. 1661/28.02.2011, pronunțată de Judecătoria Bacău, stabilindu-se irevocabil faptul că antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1107/20.05.2009 și care este titlul constatator al creanței reclamantei nu reprezintă titlu executoriu;
– Creanța creditorului este constatată prin act scris – și această condiție este îndeplinită
în speță;
– creditorul dovedește că a intentat acțiune – cerință îndeplinită – pe rolul Tribunalului
Brașov aflându-se în curs de soluționare dosarul nr. 6175/110/2011.
– Creanța să fie exigibilă. Instanța a constatat că părțile au puncte de vedere diferite asupra exigibilității, iar prezenta acțiune nu este mijlocul pentru clarificarea acestei chestiuni. Astfel, pârâta susține că încă se mai află în termenul legal pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, creditoarea neputând cere a se constata rezoluțiunea antecontractului, în timp ce reclamanta susține că, dimpotrivă, acest termen a expirat, termenul contractual de 75 de zile începând să curgă de la data de 20.08.2009, data respingerii de către Consiliul local Bacău din lipsă de cvorum a propunerii de PUD înaintată de SC T.P. SA.
Or, efectuarea de aprecieri la acest moment cu privire la caracterul exigibil/neexigibil al creanței înseamnă a soluționa în cadrul unei judecăți privind o cererea de luare a unei măsuri conservatorii un aspect care vizează chiar fondul raporturilor dintre părți. Pentru aceste motive, instanța a reținut că nu pot fi reținute la acest moment ca fiind incidente dispozițiile alin. (1) ale art. 591 C.proc.civ.
în ceea ce privește instituirea sechestrului/ popririi în temeiul alineatul 3 al aceluiași articol, se constată că legiuitorul nu mai impune creditorului, condiția exigibilității creanței, dar instituie alte cerințe:
– creanța să fie constatată printr-un înscris – condiție îndeplinită în speță;
– creditorul dovedește că a intentat acțiune – cerință îndeplinită;
– creditorul să facă dovada că debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date
creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească averea, dovadă care nu a fost făcută în speță. Or, în lipsa unor asemenea dovezi nu se justifică luarea unor măsuri pentru conservarea activului patrimonial al SC T. P. SA.
întrucât nu sunt întrunite toate condițiile prevăzute de art. 591, alin. (1) sau (3) C.proc.civ., instanța a respins cererea formulată, ca neîntemeiată.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta SC K. SCS., solicitând modificarea în parte a încheierii, în sensul admiterii cererii de înființare a sechestrului asigurator și a popririi asiguratorii asupra bunurilor debitoarei, până la concurența sumei de 10.006.151,93 lei.
în motivarea recursului, după ce reiterează pe larg situația de fapt, referitoare la antecontractul dintre părți, recurenta critică hotărârea instanței de fond, susținând că aceasta ar fi reținut în mod greșit că nu avea o creanță exigibilă la data la care a solicitat instituirea măsurilor asiguratorii.
Recurenta susține că, față de dispozițiile art. 6.2 din antecontract, intimata era obligată să îi restituie avansul achitat, ca o consecință a rezoluțiunii de drept a convenției, creanța sa fiind exigibilă la data de 6.12.2010, iar instanța de fond era obligată să analizeze acest aspect, fără a avea posibilitatea de a invoca prejudecarea fondului cauzei. Având în vedere caracterul măsurilor asiguratorii solicitate, care au ca scop doar indisponibilizarea bunurilor debitorului până la obținerea titlului executoriu și având în vedere că s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 591 C.proc.civ., recurenta susține că se impunea admiterea cererii sale.
Intimata-pârâtă SC T. P. SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că prin sentința civilă nr. 1661/2011 a Judecătoriei Bacău s-a statuat în mod irevocabil că antecontractul încheiat de părți nu este titlu executoriu, deoarece creanța nu este certă și exigibilă și nu s-a stabilit culpa sa în neîndeplinirea obligațiilor contractuale.
Pe de altă parte, intimata învederează faptul că recurenta dispune de garanții îndestulătoare pentru realizarea creanței sale, respectiv ipoteca asupra unui teren cu valoare mai mare decât suma achitată cu titlu de avans și nu poate invoca la acest moment soluții viitoare ale instanței de judecată ce ar împiedica executarea acestei garanții.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu, în raport de dispozițiile legale incidente, curtea constată următoarele :
Prima instanță a respins cererea de instituire a măsurilor asiguratorii pe considerentul că nu rezultă în mod clar că reclamanta ar avea o creanță exigibilă, iar o statuare a instanței pe acest aspect, în cadrul unei cereri de instituire sechestru, ar echivala cu o pronunțare asupra litigiului de fond dintre părți, care vizează tocmai acest aspect, al îndeplinirii/neîndeplinirii obligațiilor din antecontract.
Recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că instanța de fond era obligată să analizeze exigibilitatea creanței pretinse, argumentele reținute în acest sens fiind eronate și nelegale.
Susținerile recurentei sunt nefondate, întrucât rezultă cu evidență că judecătorul de la fond a analizat acest aspect și a ajuns la concluzia că reclamanta nu are o creanță exigibilă, astfel că nu este îndeplinită cerința impusă de lege pentru a se institui măsuri asiguratorii. Curtea constată că, așa cum se reține și în încheierea tribunalului, în raport de dispozițiile art. 591 alin. (1) C.proc.civ., una din condițiile imperative pentru instituirea unui sechestru asigurator este existența unei creanțe exigibile.
Noțiunea de „creanță exigibilă” se referă la acea creanță a cărei scadență s-a împlinit, expirând termenul la care debitorul trebuia să facă plata către creditor, astfel că acesta din urmă poate cere executare silită. în speță, prin antecontractul nr. 1107/20.05.2009 părțile și-au asumat obligații reciproce, dar aceste obligații sunt supuse unor condiții. Acest aspect a fost constatat irevocabil și prin sentința civilă nr. 1661/2011 a Judecătoriei Bacău, care a reținut că „lipsește caracterul cert al creanței, întrucât pentru a se putea solicita restituirea avansului achitat de creditoare este necesar să se stabilească culpa promitentului-vânzător în neexecutarea la termen a contractului”.
Pe de altă parte, pe rolul Tribunalului Brașov se află în curs de soluționare acțiunea reclamantei SC K. SCS. prin care solicită să se constate că a intervenit rezoluțiunea de drept a antecontractului nr. 1107/2009, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor asumate de promitentul-vânzător SC T. P. S.A.
în acest context, instanța de fond a apreciat în mod corect că nu are suficiente elemente pentru a stabili exigibilitatea creanței în discuție, iar o statuare asupra acestui aspect în actualul cadru procesual ar impieta judecata pe fondul litigiului.
Ca urmare, instanța de fond a menționat, în considerente că „la acest moment” nu poate reține că ar fi întrunite condițiile prevăzute de art. 591 alin. (1) C.proc.civ.
Motivele de recurs, în cea mai mare parte, nu abordează acest aspect, singura susținere în acest sens a recurentei fiind aceea că în raport de dispozițiile art. 6.2 din antecontract, creanța sa este exigibilă la data de 6.12.2010.
Ori această susținere nu putea fi reținută de plano, fără a avea în vedere și celelalte prevederi contractuale referitoare la obligațiile părților, respectiv art. 6.1 și art. 1.3, aspecte ce fac obiectul litigiului de fond.
Ca urmare, având în vedere aceste aspecte, instanța de fond a stabilit în mod judicios că nu poate institui la acest moment măsuri asiguratorii, creanța debitoarei nefiind exigibilă.
Curtea mai are în vedere faptul că procedura măsurilor asiguratorii nu soluționează fondul dreptului, ci are o finalitate subsecventă, prin care se urmărește valorificarea acestuia. Rațiunea legiuitorului a fost aceea de a preîntâmpina riscul la care este expus titularul dreptului – și anume – situația în care, deși dreptul i-a fost recunoscut printr-o hotărâre irevocabilă, susceptibilă de punere în executare, să se vadă pus în imposibilitate de a-l realiza ca urmare a manoperelor dolosive ale debitorului.
în speță, acest risc este discutabil, în condițiile în care creditorul are, în momentul de față o ipotecă notată în Cartea Funciară asupra terenului ce face obiectul antecontractului, chiar dacă acest aspect nu îngrădește dreptul creditorului de a solicita și alte măsuri asiguratorii. Raportat la momentul promovării prezentei cereri de instituire a măsurilor asiguratorii, recurenta nu poate invoca o viitoare și eventuală lipsire a sa de garanția reală imobiliară de care dispune în prezent, astfel că, din acest punct de vedere, nu este supusă, la acest moment, riscului de a-și realiza creanța pentru care se judecă.
Față de considerentele expuse, curtea a concluzionat că recursul reclamantei este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. (9) C.proc.civ.
