Cerere de rectificare a tabelului definitiv al creanţelor debitoarei.


Condiţiile de admitere a contestaţiei formulate şi modificare a tabelului definitiv

Din economia dispoziţiilor legale rezultă că drepturile creditorilor înscrise în tabelul preliminar în urma verificării realizate de practicianul în lichidare nu pot fi modificate decât în urma formulării şi admiterii unei contestaţii. Nici tabelul definitiv nu poate fi modificat decât în condiţiile expres menţionate de lege, care nu cunoaşte instituţia „rectificării”.
Nu poate constitui temei al unei astfel de operaţiuni faptul că s-au făcut plăţi în condiţiile art. 121 din Legea nr. 85/2006, aceste plăţi urmând să fie avute în vedere cu ocazia distribuirii sumelor, astfel încât să fie respectate drepturile tuturor creditorilor pentru a nu se ajunge la situaţia în care un creditor să primească sume superioare dreptului ce i-a fost recunoscut.
Nici existenţa unei precizări din partea creditorului, determinată, aşa cum se susţine, de solicitarea instanţei în urma cererii administratorului judiciar, şi nici dificultatea unor operaţiuni de calcul a accesoriilor nu se pot constitui într-un temei de nesocotire a dispoziţiilor legale precitate, cu consecinţe contrare acţiunii în valorificarea dreptului de vot.
Pentru toate aceste considerente se apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite cerinţele art. 75 din Legea nr. 85/2006, în sensul că în tabelul definitiv de creanţe s-au făcut înscrieri ca rezultat al unei erori esenţiale, motiv pentru care se apreciază că se impunea admiterea contestaţiei formulate şi modificarea tabelului definitiv în sensul păstrării menţiunilor din tabelul preliminar în ceea ce o priveşte pe recurentă, menţiuni ce nu au făcut obiectul unei contestaţii.
Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1538 din 4 aprilie 2013

Prin contestaţia formulată la 11 decembrie 2012, creditoarea Banca T. SA Cluj-Napoca – Sucursala Piteşti – a solicitat rectificarea tabelului definitiv al creanţelor debitoarei SC F.D. SRL în sensul de a se menţiona suma de 1.108.058,11 lei, drept creanţă acceptată a creditoarei.
În motivare s-a arătat că la 7 octombrie 2010 contestatoarea a formulat declaraţie de creanţă pentru suma de 1.108.058,11 lei, creanţă garantată, şi a fost astfel înscrisă în tabelul preliminar nr. 306 din 3.12.2010.
La 26 noiembrie 2012 a fost întocmit tabelul definitiv în care s-a înscris drept creanţă acceptată, garantată, suma de 829.975,41 lei, nesocotindu-se astfel dispoziţiile art. 3 pct. 17 din Legea nr. 85/2006, prin aceea că, în absenţa unei contestaţii la tabelul preliminar, în tabelul definitiv s-a trecut o altă sumă decât cea de la data deschiderii procedurii. S-a săvârşit astfel o eroare esenţială, devenind incidente dispoziţiile art. 75 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2006.
Prin sentinţa nr. 68/2013 judecătorul sindic al Tribunalului Argeş a respins contestaţia reţinând că aceasta este neîntemeiată, întrucât creditoarea a fost înscrisă în tabelul definitiv cu suma menţionată de aceasta în cererea precizatoare, aşa cum de altfel se impune, dat fiind că s-a recuperat o parte importantă din creanţă.
Împotriva acestei sentinţe, în temeiul art. 304 pct. 9 C.proc.civ., a formulat recurs creditoarea susţinând în esenţă următoarele:
– potrivit art. 3 pct. 17 din Legea nr. 85/2006, în tabelul definitiv de creanţe se înscriu creanţele de la data deschiderii procedurii, aşa cum au fost acceptate în tabelul preliminar şi împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii în conformitate cu dispoziţiile art. 73 din acelaşi act normativ;
– această modificare de creanţă constituie o eroare esenţială, iar faptul că s-a recuperat o parte din sumă nu poate determina o altă concluzie, cu atât mai mult cu cât este posibil ca şi alţi creditori să recupereze pe parcursul procedurii parte din creanţe;
– instanţa s-a mărginit în a-şi însuşi punctul de vedere al administratorului judiciar cu un argument ce nu poate fi reţinut, întrucât precizarea la care se face referire a fost formulată la 1 an şi 6 luni după întocmirea tabelului definitiv şi ca urmare a dispoziţiei instanţei din 17 aprilie 2012.
Examinând criticile formulate se constată că ele sunt fondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Administratorul judiciar a întocmit la 3 decembrie 2010 tabelul preliminar al creanţelor SC F.D. SRL în care Banca T. Cluj – Sucursala Piteşti – a fost trecută cu creanţă declarată – 1.108.058,11 lei, creanţă acceptată şi garantată – 1.108.058,11 lei.
La 26 noiembrie 2012 s-a întocmit un tabel definitiv în care pentru aceeaşi creditoare s-a trecut creanţă declarată – 1.108.058,11 lei, creanţă acceptată şi garantată 828.975,41 lei, fără să se dovedească formularea şi admiterea unei contestaţii împotriva menţiunilor din tabelul preliminar.
S-a susţinut de către prima instanţă că temeiul acestei modificări în tabelul definitiv este reprezentat de cererea de precizare formulată de către creditoare şi depusă la 12 martie 2012 prin care aceasta menţiona că mai are împotriva debitoarei o creanţă garantă de 808.202,68 lei, sumă la care s-a ajuns ca urmare a valorificării unor bunuri imobile ce fuseseră constituite drept garanţie în favoarea acestei creditoare.
În condiţiile art. 64 din Legea nr. 85/2006, creditorii ce au pretenţii financiare anterioare deschiderii procedurii debitorului sunt obligaţi să depună o cerere de admitere a creanţei în termenul fixat prin sentinţă, cerere ce este supusă verificării în condiţiile art. 66 şi urm. din actul normativ precitat şi „Ca rezultat al verificărilor făcute, administratorul judiciar/lichidatorul va întocmi şi va înregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate creanţele împotriva averii debitorului, precizând că sunt: chirografare, garantate, cu priorităţi, sub condiţie sau nescadente şi arătând pentru fiecare numele/denumirea creditorului, suma solicitată de creditor şi suma acceptată de administratorul judiciar” [art. 72 alin. (1)].
Persoanele la care se referă art. 73 din lege pot formula contestaţii împotriva drepturilor înscrise în tabelul preliminar, după soluţionarea cărora se întocmeşte tabelul definitiv (art. 74), ce poate fi contestat numai pentru motivele menţionate în art. 75.
De altfel, potrivit art. 3 pct. 17, „prin tabel definitiv de creanţe se înţelege tabelul care cuprinde toate creanţele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar şi împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii în conformitate cu prevederile art. 73, precum şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor. În acest tabel se arată suma solicitată, suma admisă şi rangul de prioritate a creanţei”.
Din economia acestor dispoziţii legale rezultă că drepturile creditorilor înscrise în tabelul preliminar în urma verificării realizate de practicianul în lichidare, nu pot fi modificate decât în urma formulării şi admiterii unei contestaţii. Nici tabelul definitiv nu poate fi modificat decât în condiţiile expres menţionate de lege, care nu cunoaşte instituţia „rectificării”.
Nu poate constitui temei al unei astfel de operaţiuni faptul că s-au făcut plăţi în condiţiile art. 121 din Legea nr. 85/2006, aceste plăţi urmând să fie avute în vedere cu ocazia distribuirii sumelor, astfel încât să fie respectate drepturile tuturor creditorilor pentru a nu se ajunge la situaţia în care un creditor să primească sume superioare dreptului ce i-a fost recunoscut.
Nici existenţa unei precizări din partea creditorului, determinată, aşa cum se susţine, de solicitarea instanţei în urma cererii administratorului judiciar, şi nici dificultatea unor operaţiuni de calcul a accesoriilor nu se pot constitui într-un temei de nesocotire a dispoziţiilor legale precitate, cu consecinţe contrare acţiunii în valorificarea dreptului de vot.
Pentru toate aceste considerente se apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite cerinţele art. 75 din Legea nr. 85/2006, în sensul că în tabelul definitiv de creanţe s-au făcut înscrieri ca rezultat al unei erori esenţiale, motiv pentru care se apreciază că se impunea admiterea contestaţiei formulate şi modificarea tabelului definitiv în sensul păstrării menţiunilor din tabelul preliminar în ceea ce o priveşte pe recurentă, menţiuni ce nu au făcut obiectul unei contestaţii.
Urmează, aşadar, reţinând că sunt întemeiate criticile formulate, să fie admis recursul şi modificată sentinţa, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., cu consecinţa admiterii contestaţiei.
Pentru aceste motive, Curtea a admis recursul formulat de creditoarea Banca T. SA Cluj-Napoca – Sucursala Piteşti – împotriva sentinţei nr. 68 din 22.01.2013, pronunţată de Tribunalul Specializat Argeş, în dosarul nr. 1314/1259/2010/a5, intimaţi fiind debitoarea SC F.D. SRL şi lichidatorii judiciari I.S.E. şi M.L., şi a modificat sentinţa, în sensul că a admis contestaţia creditoarei-recurente şi s-a dispus înscrierea acesteia în tabelul definitiv cu suma şi caracteristicile din tabelul preliminar.
(Judecător Gabriela Chiorniţă)