C. proc. civ., art. 248, art. 249
Chiar dacă partea a formulat o cerere de repunere pe rol, care a fost anulată ca insuficient timbrată, menţinându-se dispoziţia de suspendare a judecăţii, o asemenea împrejurare nu poate duce la întreruperea termenului de perimare având în vedere că prin anularea cererii aceasta a fost lipsită de efecte juridice, respectiva sancţiune intervenind ca şi consecinţă a încălcării legii timbrului, care altfel ar fi lipsită de sancţiune în măsura în care, deşi partea nu respectă prevederile legale şi dispoziţia instanţei, cererea ei ar putea produce totuşi efectele scontate, şi anume întreruperea curgerii termenului de perimare.
Nu orice act făcut de parte întrerupe cursul perimării ci, potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă, numai actul de procedură făcut în vederea judecării procesului, situaţie în care nu se află o cerere netimbrată, care nu îndeplineşte condiţiile pentru a i se da curs şi nici încheierea prin care se constată această situaţie.
(Decizia civilă nr. 249 din 23 februarie 2010, Secţia comercială, dr. C.B.N.)
Prin sentinţa comercială nr. 398 din 28 februarie 2008 pronunţată în dosarul nr. 6691/30/2007 judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Timiş a admis cererea formulată de creditoarea S.C. G S.A. Bocşa, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de S.A. din Oţelu Roşu, şi a dispus, în temeiul art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii generale de insolvenţă faţă de debitoarea S.C. O S.R.L. Timişoara, cu toate consecinţele care rezultă din adoptarea unei asemenea măsuri, în calitate de administrator judiciar desemnând Cabinetul Individual de Insolvenţă B.D.I.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că deşi cererea introductivă a fost comunicată debitoarei la 24 septembrie 2007, aceasta nu a formulat contestaţie potrivit art. 33 din Legea nr. 85/2006. Constatând că societatea debitoare se află în încetare de plăţi, stare de fapt dovedită cu titlu executoriu – sentinţa civilă nr. 852 din 17 martie 2006 –, şi că creditoarea are o creanţă comercială, certă, lichidă şi exigibilă a cărei valoare depăşeşte pragul de 10.000 lei, astfel cum prevede art. 3 pct. 12, de la a cărei scadenţă au trecut mai mult de 30 zile, tribunalul a admis cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea S.C. O S.R.L. Timişoara, solicitând casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea respectării dreptului său la apărare, motivat de împrejurarea că societatea nu a primit nicio citaţie în acest dosar, luând cunoştinţă de declanşarea procedurii de insolvenţă de la practicianul desemnat de judecătorul-sindic, care i-a cerut predarea documentelor contabile. Mai mult, deschiderea procedurii colective a fost solicitată în baza unei sentinţe judecătoreşti pe care nu o cunoaşte, între cele două neexistând niciun litigiu de care să aibă ştiinţă.
Prin decizia civilă nr. 249 din 23 februarie 2010 Curtea de Apel Timişoara a constatat perimat recursul formulat de debitoare împotriva sentinţei comerciale nr. 398 din 28 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 6691/30/2007.
În considerente s-a reţinut că din cuprinsul actelor dosarului rezultă că prezenta cauză a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părţilor, care nu au solicitat judecarea şi în lipsă, în baza art. 242 pct. 2 din Codul de procedură civilă, prin încheierea de şedinţă de la termenul din 9 iunie 2009, şi de la această dată şi până la 2 februarie 2010 a stat în nelucrare din vina părţilor, neefectuându-se niciun act de procedură în vederea judecării, când recurenta a formulat cerere de repunere pe rol. Este adevărat că societatea debitoare a mai solicitat repunerea cauzei pe rol şi la data de 19 iunie 2009, însă această cerere a fost anulată ca insuficient timbrată prin încheierea de şedinţă din data de 8 decembrie 2009, menţinându-se dispoziţia de suspendare a judecăţii. Dar o asemenea împrejurare nu poate duce la întreruperea termenului de perimare având în vedere că prin anularea primei cereri de repunere pe rol aceasta a fost lipsită de efecte juridice, respectiva sancţiune intervenind ca şi consecinţă a încălcării legii timbrului, care altfel ar fi lipsită de sancţiune în măsura în care, deşi partea nu respectă prevederile legale şi dispoziţia instanţei, cererea ei ar putea produce totuşi efectele scontate, şi anume întreruperea curgerii termenului de perimare. Pe de altă parte, nu orice act făcut de parte întrerupe cursul perimării ci, potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă, numai actul de procedură făcut în vederea judecării procesului, situaţie în care nu se află o cerere netimbrată, care nu îndeplineşte condiţiile pentru a i se da curs şi nici încheierea prin care se constată această situaţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 din acelaşi cod, orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an în materie civilă sau de şase luni în materie comercială. Conform art. 252, perimarea se constată la cerere sau din oficiu.
La data de 2 februarie 2010 recurenta a depus la dosar o nouă cerere de repunere pe rol în care a arătat că până în prezent nu a avut posibilitatea de a se apăra în faţa niciunei instanţe de judecată, întrucât nu a avut acces la documentele societăţii, având anumite neînţelegeri cu primăria în ceea ce priveşte dreptul de folosinţă al spaţiilor închiriate debitoarei. De asemenea, întrucât nici primăria nu-i recunoaşte investiţiile făcute în spaţiu, care depăşesc, după părerea sa, cu mult valoare chiriei restante, solicită numirea unei comisii de specialitate care să evalueze respectivele investiţii.
Cu toate acestea, Curtea constată că raportat la data suspendării judecăţii – 9 iunie 2009 şi data înregistrării cererii de redeschidere a judecăţii – 2 februarie 2010 în speţă nu se mai poate da curs solicitării recurentei, în sensul de a se dispune repunerea cauzei pe rol şi continuarea judecării recursului său declarat împotriva sentinţei comerciale nr. 398 din 28 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 6691/30/2007 în contradictoriu cu creditoarea intimată S.C. G S.A. Bocşa, reprezentată prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă S.A. din Oţelu Roşu, şi lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă B.D.I. Aceasta, motivat de împrejurarea că textul art. 248 din este lipsit de echivoc: orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an în materie civilă sau de şase luni în materie comercială.
Perimarea este o sancţiune procesuală care se bazează pe prezumţia de desistare a părţii de la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată. Din cuprinsul articolului menţionat rezultă că rămânerea cauzei în nelucrare şi culpa părţii sunt cele două elemente esenţiale care definesc perimarea ca pe o sancţiune procedurală, dar şi ca o prezumţie de desistare de la judecată. Cu alte cuvinte, perimarea are, astfel, atât caracter de sancţiune a neglijenţei părţii, cât şi caracterul unei prezumţii de desistare tacită.
Cum în cauză recursul pârâtei a rămas în nelucrare mai mult de şase luni raportat la data suspendării judecării cauzei, se impune a se constata faptul că cererea acesteia este perimată de drept, potrivit dispoziţiilor legale arătate şi a principiului disponibilităţii specific procesului civil, pricina rămânând în nelucrare din vina recurentei, care nu a îndeplinit niciun act de procedură valabil în vederea judecării cauzei, inclusiv formularea unei cereri de repunere pe rol a dosarului, cu plata taxelor de timbru aferente, înainte de împlinirea termenului de perimare, ştiut fiind faptul că în sistemul codului actual de procedură civilă perimarea operează de drept la împlinirea termenului prescris de lege, ea putând fi invocată şi de instanţă pe cale de excepţie.
