Legiuitorul a instituit o excepţie în ceea ce priveşte comunicarea actelor de procedură şi a notificării deschiderii procedurii având în vedere efectele acestora, stabilind că, pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art.61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin BPI.
Excepţiile sunt de strictă aplicare şi interpretare ori textul analizat relevă că numai în ipoteza în care creditorii nu au putut fi identificaţi în lista predată în condiţiile art. 28 alin. (1) lit. c) devin incidente dispoziţiile de excepţie în ceea ce priveşte notificarea prin BPI regula urmând a rămâne notificarea realizată conform prevederilor Codului de procedură civilă şi acea a publicării concomitente într-un ziar de largă circulaţie şi în buletinul procedurilor de insolenţă.
Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 2995 din 5 septembrie 2011
Prin sentința civilă nr. 8457 din 14.12.2010 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, a fost respinsă cererea formulată de creditoarea SC U. SRL prin lichidator judiciar Cabinetul Individual de Insolvență C.S. având ca obiect repunerea creditoarei în termenul de formulare a cererii de admitere a creanței.
A fost admisă contestația formulată de administratorul special O.V. și exclude din tabelul preliminar de creanțe al debitoarei SC B. SRL creanța chirografară a creditoarei SC U. SRL în cuantum de 10.595,20 lei.
A fost admisă contestația formulată de administratorul special O.V. și exclude din tabelul preliminar de creanțe al debitoarei SC B. SRL creanța chirografară a creditoarei SC I.L.R. IFN SA în cuantum de 24.149,76 lei.
A fost respinsă contestația formulată de administratorul special O.V. având ca obiect înscrierea în tabelul preliminar de creanțe a creanței chirografare a creditoarei SC N. SRL.
A fost admisă cererea formulată de administratorul judiciar Cabinetul Individual de Insolvență Bercean Radu și, în consecință a fost încuviințat tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei SC B. SRL.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin sentința comercială nr.1740/27.04.2010 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC B. SRL, termenul limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor fiind stabilit pentru data de 1 iunie 2010, stabilindu-se în sarcina administratorului judiciar obligația de a proceda la notificarea debitoarei și a tuturor creditorilor pentru a li se aduce la cunoștință deschiderea procedurii și pentru declararea eventualelor creanțe împotriva averii debitoarei.
După cum prevăd în mod expres dispozițiile art. 61 din Legea nr. 85/2006, notificarea tuturor creditorilor se face în baza listei depusă de debitor în conformitate cu prevederile art. 28, alin. (3) statuând asupra faptului că notificarea se realizează conform prevederilor Codului de procedură civilă, publicându-se totodată, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulație și în Buletinul procedurilor de insolvență.
La dosarul cauzei, administratorul judiciar a depus dovada privind notificarea deschiderii procedurii și a termenelor stabilite de judecătorul sindic în conformitate cu prevederile art. 62 din în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 3866/14.05.2010 și în ziarul „Monitorul de Cluj” din data de 14 mai 2010.
Creditoarea SC U. SRL a formulat cererea de repunere în termen și cerere de admitere a creanței la data de 4 iunie 2010.
Motivul invocat de creditoare pentru admiterea cererii de repunere în termen îl constituie faptul că nu a fost notificată de administratorul judiciar cu privire la deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, împrejurare considerată de creditoare ca fiind o împrejurare mai presus de voința sa care ar fi împiedicat-o să formuleze declarație de creanță.
Legiuitorul a înțeles să permită repunerea în termen în situația în care partea interesată a fost decăzută din dreptul de a mai îndeplini un act de procedură doar în acele situații în care dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa să îndeplinească acel act.
în condițiile în care administratorul statutar a depus actele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, însă creditoarea SC U. SRL nu a fost menționată în lista creditorilor, notificarea eventualilor creditori omiși din lista întocmită în conformitate cu dispozițiile art. 28 lit. c) din Legea nr. 85/2006 fiind efectuată în conformitate cu dispozițiile art. 61 alin. (3) din același act normativ prin Buletinul procedurilor de insolvență și printr-un ziar de largă circulație.
Această publicare a notificării privind termenul limită pentru depunerea declarațiilor de creanță reprezintă, conform dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, dovada îndeplinirii notificării prevăzute de art. 61, începând cu data la care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut în cadrul Buletinului procedurilor de insolvență.
Altfel spus, de la data publicării în Buletinul procedurilor de insolvență, toți creditorii se consideră că au termenul în cunoștință în ceea ce privește termenele pentru care s-a făcut notificarea, având obligația să le respecte.
Nerespectarea acestor termene atrage decăderea din drepturile prevăzute de art. 76 din Legea nr. 85/2006.
Creditoarea SC U. SRL nu a depus declarația de creanță în termenul limită stabilit de judecătorul sindic, aceasta nefiind de altfel notificată de administratorul judiciar în sensul de a-i fi fost comunicat un înscris în cuprinsul căruia practicianul în insolvență să-i fi adus la cunoștință termenul limită pentru depunerea declarațiilor de creanță. Cu toate acestea, judecătorul sindic apreciază că notificarea tuturor creditorilor s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 61 din Legea nr. 85/2006, deoarece s-a realizat într-un ziar de largă circulație și prin Buletinul procedurilor de insolvență mai sus menționat, fiind prevăzute în mod expres termenele pentru depunerea declarațiilor de creanță, pentru verificarea, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar, precum și termenul pentru definitivare a tabelului.
De altfel, dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 prevăd faptul că citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și a notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvență, alineatul 3 teza finală a aceluiași articol statuând asupra faptului că pentru creditorii ce nu au putut fi identificați în lista prevăzută de art. 28 alin. (1) lit. c) procedura notificării prevăzută de art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvență.
Pe cale de consecință, privind deschiderea procedurii fiind realizată, notificările prevăzute de art. 61 fiind publicate prin Buletinul procedurilor de insolvență și printr-un ziar de largă circulație, există prezumția că toți creditorii debitoarei au luat cunoștință cu privire la termenele stabilite de judecătorul sindic în vederea depunerii declarațiilor de creanță și întocmirea tabelului definitiv și că orice declarație de creanță depusă după acest termen este tardivă.
Drept urmare, față de creditoare sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, publicarea termenelor de depunere a declarațiilor de creanță fiindu-i opozabilă, neputând invoca împrejurarea că nu a fost notificată, întrucât debitoarea nu a predat administratorului judiciar lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006.
Susținerea creditoarei SC U. SRL în sensul că nu a avut cunoștință despre existența procedurii insolvenței împotriva debitoarei nu poate fi considerată un motiv de repunere în termenul legal de 15 zile prevăzute de art. 103 coroborat cu art. 101 alin. (1) C.proc.civ., întrucât lipsa notificării, conform Codului de procedură civilă, în condițiile în care nu au fost predate documentele contabile, nu se circumscrie acelor împrejurări mai presus de voința sa menite să ducă la întreruperea termenului în cadrul căruia creditorul era obligat să formuleze declarație de creanță.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, notificarea privind deschiderea procedurii s-a publicat în Buletinul procedurilor de insolvență astfel cum s-a menționat mai sus și partea avea posibilitatea să verifice acest buletin și să formuleze declarație de creanță în termenul legal stabilit.
Pe cale de consecință, judecătorul sindic a respins cererea de repunere în termenul de formulare a cererilor de admitere a creanței formulată de creditoarea SC U. SRL prin administrator judiciar C.I.I. C.S.
Prin raportul de activitate depus la dosar la data de 1 noiembrie 2010 administratorul judiciar C.I.I. desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC B. SRL a învederat judecătorului sindic faptul că a urmat procedura de notificare a creditorilor în vederea depunerii declarațiilor de creanță, fiind înregistrate la dosarul cauzei mai multe declarații de creanță, care au fost verificate, tabelul preliminar fiind afișat la ușa instanței și publicat în Buletinul procedurilor de insolvență.
Analizând contestațiile formulate de administratorul special O.V. și cererea administratorului judiciar de definitivare a tabelului de creanțe, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Administratorul judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC B. SRL a procedat la înscrierea în tabelul preliminar de creanțe a creanței chirografare în cuantum de 10.595,20 lei aparținând creditoarei SC U. SRL, deși această creditoare a formulat cererea de admitere a creanței la data de 4 iunie 2010, după expirarea termenului de formulare a cererilor de admitere a creanței astfel cum acesta a fost stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței și înainte ca judecătorul sindic să se fi pronunțat asupra cererii de repunere în termenul de formulare a declarației de creanță.
în condițiile în care s-a apreciat că cererea de repunere în termen formulată de creditoarea SC U. SRL nu este întemeiată, aceasta fiind respinsă, nu se justifică înscrierea acestei creditoare în tabelul preliminar de creanțe, motiv pentru care s-a admis contestația formulată de administratorul special O.V. și s-a dispus excluderea din tabelul preliminar de creanțe a creanței chirografare a creditoarei SC U. SRL în cuantum de 10.595,20 lei.
Prin contestația depusă la dosar administratorul special al debitoarei O.V. a contestat și creanța creditoarei SC I.L.R. IFN SA în sumă de 24.149,76 lei, arătând că autoturismul achiziționat a fost predat creditoarei în luna iunie 2010, fiind achitate ratele cu excepția a trei rate în sumă de 7.500 lei. Contestatoarea a considerat că solicitarea creditoarei de a fi înscrisă în tabel cu suma de 24.149,76 lei reprezintă o îmbogățire fără justă cauză, având în vedere că autoturismul a fost predat creditoarei și aceasta l-a valorificat, clauza cuprinsă în contractul de leasing cu privire la plata tuturor ratelor fiind o clauză abuzivă sancționată de Legea nr. 193/2000, fiind o clauză care nu putea fi negociată.
Prin cererea înregistrată la data de 2 august 2010 creditoarea SC I.L.R. IFN SA a solicitat înscrierea în tabelul preliminar de creanțe cu o creanță în cuantum de 24.149,76 lei reprezentând rate de leasing restante, penalități, taxe, asigurări și alte cheltuieli, calculate până la data de 1 iunie 2010, precum și înscrierea creanței de 112.140,78 lei reprezentând suma nescadentă calculată la data de 1 iunie 2010.
Analizând această declarație de creanță, administratorul judiciar a procedat la înscrierea creditoarei în tabelul preliminar doar cu o creanță în cuantum de 24.149,76 lei, creditoarea neformulând contestație în legătură cu neînscrierea creanței în cuantum de 112.140,78 lei.
Prin contractul de leasing financiar nr. 7858/23.11.2007 creditoarea SC I.L.R. IFN SA a transmis debitoarei SC B. SRL dreptul de folosință asupra autoturismului SSANG YONG/KYRON/M270 XDI 4WD MT, debitoarea având obligația de a plăti ratele de leasing aferente. Suma de 24.149,76 lei pretinsă de creditoare reprezintă rate de leasing restante, penalități, taxe, asigurări și alte cheltuieli, calculate până la data de 1 iunie 2010. Administratorul special a invocat faptul că au fost achitate ratele de leasing, rămânând doar o restanță de 7.500 lei, însă nu s-a făcut dovada faptului că au fost achitate ratele de leasing restante, iar față de această împrejurare, în conformitate cu dispozițiile art. 73 alin 3 din Legea nr. 85/2006 se va respinge contestația formulată ca neîntemeiată.
Prin cererea de admitere a creanței creditoarea SC N. SRL a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei SC B. SRL cu o creanță în cuantum de 63.712,88 lei compusă din suma de 12.850 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate și suma de 50.862,88 lei reprezentând penalități de întârziere.
Administratorul judiciar a procedat la înscrierea acestei creditoare în tabelul preliminar de creanță cu o creanță de 63.712,88 lei.
Debitoarea SC B. SRL a încheiat cu creditoarea SC N. SRL contractul de prestări servicii nr.8/01.04.2007, contract care a avut ca obiect închirierea unui utilaj, debitoarea având obligația de a plăti o chirie de 50 lei/oră, plata urmând a se face în termen de 45 de zile de la emiterea facturii. Părțile au stabilit în contract că pentru neplata la termen a chiriei se vor percepe penalități de întârziere de 0,5% pe zi.
Debitoarea nu a achitat contravaloarea facturilor fiscale nr.2369999/10.10.2007 în valoare de 11.536 lei și nr.2370004/20.11.2007 în valoare de 4.811 lei, iar pentru aceste restanțe se datorează penalități de întârziere contractuale în cuantum de 50.862,88 lei.
Penalitățile de întârziere au fost calculate numai până la data deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 41 din Legea nr. 85/2006.
Având în vedere că debitoarea nu și-a respectat obligațiile contractuale asumate, prin raportare la dispozițiile art. 969 C.civ. se apreciază că aceasta datorează creditoarei SC N. SRL contravaloarea chiriei, precum și penalitățile de întârziere pe care creditoarea le-a solicitat, motiv pentru care a respins ca neîntemeiată contestația formulată de administratorul special O.V.
în ceea ce privește propunerea de încuviințare a tabelului creditorilor, judecătorul sindic constată că lichidatorul judiciar a respectat procedura prevăzută de art. 72 și următoarele din Legea nr. 85/2006, verificând declarațiile de creanță și comunicând tabelul întocmit cu debitoarea și creditorii, fiind urmată și procedura de afișare a lui la ușa instanței.
Judecătorul sindic, în temeiul art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, a încuviințat tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei SC B. SRL, după cum urmează: DGFP CLUJ – creanță bugetară în cuantum de 194.248 lei; ITM CLUJ-creanță bugetară în cuantum de 1.536 lei; S.C.P.B. SA- creanța garantată provizoriu in cuantum de 61.337,01 lei; SC N. SRL – creanța chirografara in cuantum de 63.712,88 lei; SC E.B.C. SRL – creanța chirografara in cuantum de 6.565,80 lei; SC G.C. SRL – creanța chirografara in cuantum de 10.137,63 lei.
în temeiul art. 74 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 s-a dispus afișarea la ușa instanței a tabelului definitiv al creanțelor.
împotriva acestei soluții a formulat recurs Cabinet individual de Practician în Insolvență C.S. prin care a solicitat respingerea contestației formulate de O.V. atât în calitate de administrator statutar cât și în calitate de administrator special și să se mențină tabelul preliminar de creanțe în forma în care acesta cuprinde și declarația depusă de către SC U. SRL pentru suma de 10.964,80 lei.
în motivare se arată că la data de 21.06,2010 se înregistrează contestația formulată de O.V. în calitate de fost administrator statutar al SC B. SRL prin care se contestă declarația de creanță depusă de către SC N. SRL și de către SC U. SRL. în cuprinsul contestației se invocă lipsa raporturilor contractuale dintre debitoare și SC U. SRL.
Pentru termenul din 14.09.2010 O.V. depune o altă contestație în calitate de administrator statutar contestație olografă în finalul căreia, referitor la creanța S.C. U. SRL menționează: “sunt de acord cu creanța de 8.040 lei care este reala.”
La termenul din 7 decembrie 2010 O.V. depune o alta contestație, de data aceasta in calitate de administrator special, in care contesta declarația de creanța depusa de SC U. SRL, susținând ca aceasta nu este certa lichida si exigibila.
Potrivit dispozițiilor art. 73 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, vor putea sa formuleze contestații cu privire la creanțele si drepturile de preferința trecute de administratorul judiciar/lichidator in tabelul preliminar de creanțe, debitorul, creditorii si orice alta persona interesata. In cauza, așa cum am precizat anterior, o prima contestație a fost înregistrata la data de 21 iunie 2010 de către O.V., in calitate de fost administrator statutar. Aceasta contestație nu a fost modificata, astfel ca trebuia analizata ca atare de către judecătorul sindic, insa judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra acestei contestații. Din cele menționate anterior rezulta ca a rămas nesoluționata contestația formulata la data de 21 iunie 2010 de către O.V., in calitate de fost administrator statutar, aceasta constituind motiv de casare prevăzut de art. 312 alin. (3) C.proc.civ. Este real ca, prin întâmpinare, am invocat excepția lipsei calității procesuale active, iar in subsidiar lipsa de interes a doamnei O.V., cabinetul nostru având in vedere calitatea arogata de către contestatoare, respectiv aceea de fost administrator statutar. Aceasta excepție nu a mai fost susținuta întrucât se preconiza înregistrarea unei viitoare precizări a contestației, precizare ce urma a fi formulata in calitate de administrator special. O astfel de precizare nu se formulează, contestatoarea depunând la dosar la termenul din 7.12.20100 noua contestație in calitate de administrator special. Anexat acestei noi contestații, O.V. depune si documentele care justifica aceasta calitate. Din aceste documente rezulta ca O. a dobândit calitatea de administrator special numai la data de 3.07.2010. In raport de aceasta data, este evident ca la data înregistrării primei contestații, respectiv, 21.06.2010 , O.V. nu avea calitate de administrator special, astfel ca pentru prima contestație, au rămas perfect valabile excepțiile privind lipsa calității procesuale active si a lipsei de interes.
Observațiile menționate anterior cu privire la nesoluționarea contestați ei sunt perfect valabile si pentru contestația olografa depusa in instanța la termenul din 14.09.2010, in sensul ca judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra acesteia. Analiza acestei contestații se impunea cu atât mai mult cu cat in conținutul ei se recunoaște parțial valoarea creanței declarata si înregistrata de către SC U. SRL.
în ceea ce privește contestația înregistrata la data de 7 decembrie 2010, in calitate de administrator special, înțelegem sa invocam tardivitatea formulării acesteia. Pentru aceasta re in vedere ca judecătorul sindic prin încheierea comerciala nr. 1740/27.04.2010 a stabilit data de 22.06.2010 ca data limita pentru depunerea contestațiilor, ori înregistrarea contestației in calitate de administrator special numai la data de 7 decembrie 2010 s-a făcut cu depășirea acestui termen. Susține ca excepția tardivității înregistrării contestației ( cea din 7 decembrie 2010) este o excepție de ordine publica, astfel ca, in conformitate cu dispozițiile art. 162 C.proc.civ., poate fi invocata chiar si in calea de atac.
Apoi, mai arată ca nici la data de 7 decembrie 2010, data înregistrării contestației in calitate de administrator special, O. nu avea aceasta calitate. înscrisurile depuse in susținerea si dovedirea momentului in care O.V. a dobândit calitatea de administrator special au fost încheiate pro cauza, astfel ca nu sunt apte sa facă dovada dobândirii calității de administrator special la data de 3.07.2010. Pentru aceasta re in vedere dispozițiile art. 3 pct. 26 din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora adunarea generala a acționarilor, asociaților sau a membrilor persoanei juridice va fi convocata de administratorul judiciar ori de lichidator, pentru desemnarea administratorului special, in termen de maxim 10 zile de la deschiderea procedurii sau, după caz, de la ridicarea dreptului debitorului de a-si administra averea.
Procesul verbal al adunării generale a asociaților din data de 3.07.2010 atesta ca adunarea generala a fost convocata de asociați, in temeiul actului constitutiv si al Legii nr. 31/1990, iar nu in baza Legii nr. 85/2006, fără prezenta administratorului sau lichidatorului judiciar, care, potrivit legii, avea obligația de a prezida adunarea generala. Procesul verbal nu poarta data certa si nu este semnat de către administratorul lichidatorul judiciar.
Toate aceste elemente atesta, in opinia noastră, ca administratorul special nu a fost desemnat la data de 3.07.2010. Singurele documente care ar putea face dovada ca administratorul special a fost desemnat la data de 3.07.2010 ar fi vreo referire făcuta de către administratorul judiciar intr-un raport de activitate.
Examinând conținutul tuturor publicațiilor făcute in BPI privind pe debitoarea se B. SRL, a constatat ca s-au publicat șapte rapoarte de activitate ale administratorului judiciar, dar nici unul nu cuprinde mențiuni privind convocarea de către acesta a adunării asociaților debitoarei se B. SRL in vederea desemnării administratorului special si nici mențiuni privind desemnarea administratorului special.
In concluzie, solicită instanței de recurs sa retina ca fiind întemeiate criticile lor, respectiv ca instanța de fond nu a fost legal investita de o persoana care intra in categoria celor prevăzute de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 si nu a fost investita nici in termenul legal de înregistrarea a unei astfel de contestații. Drept consecința, se impune sa se dispună casarea sentinței, iar urmare a rejudecării cauzei sa se respingă, pe cale de excepție, contestațiile formulate, sa se valideze tabelul preliminar întocmit in procedura insolvenței debitoarei se B. SRL in forma in care, in acest tabel figurează si creanța declarata de către se U. SRL in suma de 10.595,20 lei.
Este real ca notificarea deschiderii procedurii de insolvența a se B. SRL a fost publicata in Buletinul Procedurilor de Insolvența nr. 3866/14.05.2010, iar in cadrul acestei notificări s-a stabilit data de 1 iunie 2010 ca termen limita pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor.
Se susține că O.V., in calitate de administrator statutar , avea cunoștința de calitatea de creditor a se U. SRL si ca, in procedura de insolvența a se B. SRL, trebuia sa treacă pe lista creditorilor si aceasta societate in vederea notificării de către administratorul judiciar. Acest aspect rezulta cu evidenta din contestația olografa depusa la dosar pentru termenul din data de 14.09.2010, in care se menționează: “sunt de acord cu creanța de 8.040 lei care este reala.”
Un alt argument care vine in susținerea afirmațiilor noastre este faptul ca debitoarea nu si-a modificat sediul social care este identic cu domiciliul asociatului unic, O.V.. La aceasta adresa a fost expediata corespondenta conținând procedura concilierii directe, corespondenta restituita la data de 23.03.2010 întrucât aceasta nu a fost ridicata. Apoi, citația emisa in dosarul nr. 15830/211/2010 având ca obiect somația de plata a fost comunicata societății debitoare la aceeași adresa.
Prin urmare neincluderea pe lista creditorilor, in vederea notificării conform art. 61 din Legea nr. 85/2006 cu consecința directa a imposibilității depunerii declarației de creanța in termen este cupla exclusiva a debitoarei SC B. SRL, respectiv a administratorului statutar, care avea cunoștința de existenta creanței creditoarei SC U. SRL. Aceasta situație corespunde ipotezei reglementata de dispozițiile art. 76 alin. (1) din Legea nr.85/2006, respectiv notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 7, astfel la data formulării declarației de creanța, SC U. SRL nu era decăzuta din dreptul de a fi înscrisa pe tabelul creditorilor. Singura modalitate prin care culpa debitoarei poate fi sancționata este, in opinia noastră, admiterea cererii noastre de a fi puși in termenul de declarare a creanței creditoarei SC U. SRL.
Nu este lipsit de semnificație nici faptul ca declarația de creanța s-a făcut la data de 4.06.2010, moment in care, nu era expirat termenul de 15 zile prevăzut de art. 103 alin. (2) C.proc.civ., raportat la data de 1.06.2010, data limita pentru depunerea declarațiilor de creanța .
De asemenea, pe fondul cauzei, solicită să modificați hotărârea judecătorului sindic in sensul respingerii contestați ei formulata de O.V., ca fiind nedovedita si nefondata, având în vedere, in principal, recunoașterea parțiala a creanței acestora, recunoaștere făcuta de fostul administrator statutar prin contestația olografa depusa la fila 108 dosar fond.
In raport de cele menționate anterior, O.V., administrator si asociat in cadrul SC B. SRL, nu poate invoca cu succes ca nu a avut cunoștința de încheierea contractului cu SC U. SRL privind închirierea de utilaje si ca nu exista nici o obligație in sarcina SC B. SRL de a plăti contravaloarea prestațiilor, chiar daca nu a primit factura nr. 127/31.07.2009.
Din punct de vedere al persoanei care a semnat contractul de închiriere, arătă ca in raporturile cu terții răspunderea aparține societății, iar in măsura in care prepusul acesteia nu avea o asemenea competenta, urmează ca acesta sa răspundă fata de SC B. SRL. In acest sens arătam ca nu este lipsit de importanta faptul ca pe contract este aplicata ștampila SC B. SRL.
In ceea ce privește soluția pronunțata in dosarul Judecătoriei Cluj-Napoca, învederează instanței ca acest dosar a avut ca obiect procedura sumara a somației de plata, astfel ca potrivit art. 9 din O.U.G. nr. 119/2007, in situația respingerii cererii pentru emiterea somației de plata, creditorul are deschisă calea acțiunii de drept comun.
întrucât în actele contabile ale SC U. SRL figurează înscrisă factura în litigiu, așa cum rezultă din actele depuse anexă la declarația de creanță revine contestatoarei sarcina de a face dovada susținerilor sale respectiv a neexecutării contractului și deci a absenței oricărei obligații de plată aparținând acesteia. Contestatoarea nu a solicitat administrarea vreunei probe ba mai mult a recunoscut parțial creanța.
Analizând recursul formulat în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente Curtea reține următoarele:
Administratorul special al debitoarei a contestat și creanța creditoarei SC U. SRL în valoare de 10.964,80 lei, arătând că debitoarea nu datorează această sumă de bani creditoarei, contractul de închiriere utilaje anexat declarației de creanță nefiind semnat de către reprezentantul debitoarei, fiind semnat de unul dintre angajați care nu avea drept de semnătură. în contabilitatea debitoarei nu există înscrisă factura emisă de SC U. SRL, debitoarea aflând despre existența acestei facturi la data de 10.06.2010 în momentul în care a fost acționată în judecată.
Recurentul a învederat în esență că înțelege să conteste calitatea persoanei care a formulat contestația respectiv îndeplinirea exigențelor de către aceasta de a fi persoana îndreptățită să formuleze o contestație întemeiată pe dispozițiile art. 73 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 însă toate aceste aserțiuni nu pot fi valorificate în sensul urmărit întrucât distinct de persoana care poate formula contestație judecătorul sindic verificând respectarea procedurii prevăzute de art.72 din Legea nr. 85/2006 și totodată activitatea administratorului judiciar realizată în scopul întocmirii tabelului de creanță procedează la verificarea declarațiilor de creanță.
Analizând declarația de creanță formulată de creditoarea S.C. U. SRL prin lichidator judiciar și cererea de repunere a creditoarei în termenul de formulare a cererii de admitere a creanței judecătorul sindic a reținut în mod corect că în ipoteza întrunirii normei legale prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 devin incidente prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 iar nerespectarea acestora atrage decăderea din drepturile prevăzute de art. 76 din Legea nr. 85/2006.
Notificarea tuturor creditorilor a fost realizată în procedura privind pe debitoarea SC B. SRL cu respectarea tuturor exigențelor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, omisiunea notificării neputând fi inclusă în categoria celor exceptate.
Omisiunea verificării publicării în BPI a notificării deschiderii procedurii și a termenelor subsecvente acestui moment nu poate fi reținută ca motiv de repunere în termenul de depunere a declarației de creanță în aplicarea art. 103 coroborat cu art. 101 C.proc.civ.
Scopul procedurii fiind derularea acesteia în vederea acoperirii pasivului pentru toți creditorii îndreptățiți să participe la procedura insolvenței, legiuitorul a instituit o situație de excepție, în care persoana care se consideră a fi îndreptățită să participe la procedură, însă, nu a avut cunoștință de existența procedurii, să nu fie decăzută din drepturile enumerate de art. 76 alin. (1) pct.1-3 din Legea nr. 85/2006.
Determinarea situațiilor de excepție s-a realizat de legiuitor prin trimiterea la dispozițiile art. 7 din Legea privind procedura insolvenței, dispoziții care au instituit regula în ceea ce privește citarea părților și comunicarea actelor de procedură a convocării și a notificării prin buletinul procedurilor de insolvență în privința tuturor acelora ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluționare judecătorului sindic în condiții de contradictorialitate.
Excepția de la regula notificării prin BPI este instituită de art. 61 care statuează că în urma deschiderii procedurii administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menționați în lista depusă de debitori în conformitate cu prevederile art. 28 alin. (1) lit. c), debitorului, Oficiului Registrului Comerțului iar notificarea se va realiza potrivit prevederilor Codului de procedură civilă și se va publica totodată pe cheltuia averii debitorului într-un ziar de largă circulație și în BPI însă în speță din lista întocmită în condițiile art. 28 din Legea nr. 85/2006 nu face parte și recurenta astfel că aceste dispoziții legale nu îi sunt aplicabile.
Legiuitorul a instituit așadar reguli de procedură pentru ca părțile implicate să se bucure de o informare corectă pentru a-și putea exercita drepturile instituite în favoarea lor în cadrul procedurii ceea ce ar fi presupus din partea recurentei minima diligență de a verifica în BPI publicarea unei astfel de notificări.
Justificarea instituirii regulilor prevăzute de art. 7 alin. (1) în raport de numărul mare al părților participante la procedură și la numărul mare de acte de procedură pentru asigurarea celerității procedurii nu poate fi realizată în detrimentul asigurării exercitării dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil pentru acele persoane interesate să participe la procedură dar pentru care nu devin incidente normele derogatorii.
Legiuitorul a instituit o excepție în ceea ce privește comunicarea actelor de procedură și a notificării deschiderii procedurii având în vedere efectele acestora, stabilind că, pentru creditorii care nu au putut fi identificați în lista prevăzută la art. 28 alin. 1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin BPI.
Excepțiile sunt de strictă aplicare și interpretare ori textul analizat relevă că numai în ipoteza în care creditorii nu au putut fi identificați în lista predată în condițiile art. 28 alin. (1) lit. c) devin incidente dispozițiile de excepție în ceea ce privește notificarea prin BPI regula urmând a rămâne notificarea realizată conform prevederilor Codului de procedură civilă și acea a publicării concomitente într-un ziar de largă circulație și în buletinul procedurilor de insolență.
Textele legale enunțate relevă că s-a stabilit în sarcina administratorului judiciar obligația notificării în modalități care nu se aplică alternativ ci cumulativ, ceea ce în cauză s-a realizat.
Considerentele evidențiate au relevat că recursul apare ca nefondat, judecătorul sindic apreciind în mod corect că administratorul judiciar în mod corect a procedat la aplicarea art.76 în ceea ce privește creditoarea recurentă având în vedere că în raport de documentele prezentate nu deveneau incidente prevederile de excepție în ceea ce privește notificarea acesteia și în consecință constatând că s-a realizat o corectă aplicare și interpretare a prevederilor legale și nu este prezent motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. în baza art. 312 C.proc.civ. va respinge recursul formulat.
(Judecător Augusta Chichișan)
