Cerere de repunere în termenul de declarare a creanţelor. Respingere. Publicitatea deschiderii procedurii doar prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.


Lipsa unor împrejurări care să fi împiedicat pe creditor să depună cererea. Creanţă garantată cu ipotecă. Dovezi prezentate în faza recursului. Admiterea cererii

Dispozitiile art. 62 alin. 1 lit. b din Legea 85/2006 nu obliga judecatorul sindic ca prin sentinta de deschidere a procedurii de insolventa sa fixeze un termen maxim de 60 de zile de declarare a creantelor.

Calitatea de comerciant a creditoarei o obliga sa urmareasca incasarea creantelor pe care le detine, iar in ipoteza in care un creditor intarzie plata mai mult de 30 de zile de la data scadentei obligatiei de plata, are sarcina de a incepe demersurile pentru recuperarea creantei, demers care implica in primul rand verificarea solvabilitatii debitoarei si a masurii in care aceasta intelege sa-si onoreze obligatiile de plata fata de toti partenerii comerciali. Acest rezultat se atinge cu usurinta prin accesarea Buletinului Procedurilor de Insolventa care are ca rol principal tinerea unei evidente complete a tuturor comerciantilor care au ajuns in incapacitate de plata si impotriva carora s-a deschis procedura insolventei.

Astfel, creditul garantat cu o ipoteca inscrisa in cartea funciara a imobilului indeplineste conditiile sa fie inscris in tabelul de creante ca si creanta garantata, chiar daca aspectele invocate sunt facute cunoscute instantei direct in faza recursului. In baza contractului de ipoteca creditoarea recurenta are dreptul sa-si incaseze creanta cu prioritate prin vanzarea-bunului.

Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, decizia nr.590 din 9 martie 2010

Prin sentinţa comercială nr. 3.193 din data de 7 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj s-a respins cererea de repunere în termen formulată de creditoarea B.C.R., şi s-a respins ca tardivă cererea de admitere a creanţei asupra averii debitoarei.

Totodată, s-au respins ca nefondate contestaţiile formulate de creditoarele P.B.R.S.A. şi S.C. S.C. S.R.L. HUNEDOARA.

Prin aceeaşi sentinţă s-a prorogat pronunţarea asupra cererii de încuviinţare a tabelului definitiv pentru ca administratorul judiciar să comunice creditoarei S.C. O.I. S.R.L. BLAJ, motivele pentru care creanţa acesteia nu a fost înregistrată în tabelul preliminar şi pentru a proceda la verificarea creanţei S.C. C.I.E. S.R.L. CLUJ-NAPOCA, reclamanta din dosarul al Tribunalului Comercial Cluj conexat la prezenta cauză şi la aplicarea disp. art. 72 alin. 4 din dacă va fi cazul.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul sindic a reţinut că prin sentinţa comercială nr. 2.475/17 iunie 2009 s-a deschis procedura insolvenţei în forma generală prevăzută de Legea nr. 85/2006, faţă de debitoarea S.C. L.I. S.R.L., fiind numit în calitate de administrator judiciar CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ C.S., sentinţa fiind comunicată prin publicare în Buletinul Procedurilor de nr. 4125/2009 din 02.09.2009, iar notificarea privind deschiderea procedurii a fost publicată Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 3.124/2009 şi într-un ziar de largă circulaţie.

În temeiul art. 61, art. 108 alin. 1 şi art. 109 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar a adus la cunoştinţă tuturor celor interesaţi faptul că prin sentinţa nr. 2.475/17.06.2009 a Tribunalului Comercial Cluj s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei în formă generală împotriva debitoarei S.C. L.I. S.R.L., prin publicare în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 3.124/2009, fiind notificate termenele limită pentru înregistrarea declaraţiilor de creanţe la dosarul cauzei, termenul de verificare a creanţelor şi întocmire, afişare şi comunicare a tabelului preliminar al creanţelor, termenul de definitivare a tabelului definitiv al creanţelor, iar notificarea creditorilor a fost făcută şi prin publicare într-un ziar de largă circulaţie.

Judecătorul sindic a considerat că în conformitate cu prevederile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. 1 lit. c, procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, notificarea fiind publicată în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 3.124/2009 în 26 iunie 2009.

A mai constatat judecătorul sindic că, atât creditoarea S.C. S.C. S.R.L. HUNEDOARA şi cât şi creditoarea B.C.R. au adoptat o poziţie pasivă faţă de notificare şi nu şi-au exercitat acţiunile prevăzute lege.

În aceste condiţii, judecătorul sindic a respins ca nefondată cererea de repunere în termen formulată de către creditoarea B.C.R., întrucât aceasta nu a făcut dovada potrivit art. 103 C.pr.civ. a unor împrejurări obiective mai presus de voinţa sa care să fie de natură să împiedice depunerea declaraţiei de creanţă în termenul stabilit.

Potrivit disp. art. 76 din Legea nr. 85/2006, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 277/ 2009, cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea disp. art. 7, titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii care nu depune cererea de admitere a creanţelor la expirarea termenului prev. de art. 62 alin. 1 lit. b este decăzut cât priveşte creanţele respective din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor şi nu va dobândi calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură. Decăderea poate fi invocată oricând, pe cale de acţiune sau de excepţie.

În speţă, a reţinut judecătorul sindic, notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu respectarea prev. art. 7 din Legea nr. 85/2006, astfel încât nu este incidentă tezei a II-a din art. 76 alin. 1, respectiv a unui titular de creanţe anterioare deschiderii procedurii care depune cererea de admitere a creanţelor ulterior momentului stabilit potrivit art. 62 alin. 1 lit. b.

Aşa fiind, judecătorul sindic a constatat că termenul limită pentru depunerea declaraţiilor de creanţă a fost stabilit pentru data de 22 iulie 2009, iar deschiderii procedurii insolvenţei împotriva debitoarei s-a făcut cu respectarea prevederilor Legii nr. 85/2006, prin publicare în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, astfel încât declaraţia de creanţă depusă la 5 august 2009 de către creditoarea S.C. S.C. S.R.L. HUNEDOARA şi declaraţia de creanţă depusă la 10 septembrie 2009 de către creditoarea B.C.R. au fost respinse ca tardive.

Totodată, judecătorul sindic a înlăturat apărările creditoarei S.C. S.C. S.R.L. HUNEDOARA referitoare la încălcarea accesului la justiţie în ceea ce priveşte înscrierea creanţei sale asupra patrimoniului debitoarei prin necomunicarea de către administratorul judiciar în condiţiile Codului de procedură civilă a termenului limită pentru declararea creanţei de vreme ce creditoarea avea posibilitatea să acceseze în mod gratuit pagina de internet a publicaţiei Buletinul Procedurilor de Insolvenţă pentru a se informa dacă împotriva debitoarei sale s-a deschis procedura insolvenţei. Astfel, calitatea de comerciant a creditoarei o obliga să urmărească încasarea creanţelor pe care le deţine, iar în ipoteza în care un creditor întârzia plata cu mai mult de 30 de zile de la data scadenţei obligaţiei de plată, îi revenea sarcina de a începe demersurile pentru recuperarea creanţei, demers ce implică în primul rând verificarea solvabilităţii debitoarei şi a măsurii în care aceasta înţelege să îşi onoreze obligaţiile de plată faţă de toţi partenerii comerciali. Acest rezultat se atinge cu uşurinţă prin accesarea Buletinului procedurilor de insolvenţă care are ca rol principal ţinerea unei evidenţe complete a tuturor comercianţilor care au ajuns în incapacitate de plată şi împotriva cărora s-a deschis procedura insolvenţei.

De asemenea, specificul procedurii instituite prin Legea nr. 85/2006, procedură cu caracter colectiv, ce implică participarea unui număr mare de creditori ce vin în concurs pentru satisfacerea propriilor creanţe, a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun, în ce priveşte comunicarea notificărilor şi valorificarea dreptului de creanţă într-un anumit termen, reguli care se circumscriu asigurării accesului la justiţie şi constituie în acelaşi timp o garanţie pentru judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluţionării unei cauze privind insolvenţa unui comerciant.

Celelalte apărări ale creditoarei S.C. S.C. S.R.L. au fost, de asemenea, apreciate ca neîntemeiate, deoarece vizează modalitatea în care administratorul judiciar a procedat la verificarea creanţelor deţinute de alţi creditori, iar de vreme ce această creditoare nu are calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei întrucât nu a formulat cererea de admitere a creanţei în termenul stabilit de judecătorul sindic, nu poate justifica nici un interes în a contesta cuantumul creanţelor înscrise în tabelul preliminar în favoarea altor creditori.

Referitor la critica adusă administratorului judiciar pentru faptul că a publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă notificarea cu privire la deschiderea procedurii de insolvenţă anterior comunicării sentinţei de către instanţa de judecată, judecătorul sindic a considerat-o neîntemeiată deoarece dispoziţiile din sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei sunt executorii de la data pronunţării sale, respectiv de la data de 17 iunie 2009, potrivit dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 85/2006, fiind irelevantă data comunicării sentinţei în extenso, de vreme ce nu s-a dispus de către

instanţa de recurs, la solicitarea debitoarei, suspendarea executării hotărârii pronunţate de judecătorul sindic.

În ce priveşte contestaţia formulată de creditoarea P.B.R.S.A., judecătorul sindic a reţinut că aceasta este neîntemeiată şi a fost respinsă ca atare, conform art. 1169 C.civ., pentru următoarele considerente :

Creditoarea P.B.R.S.A. a fost înscrisă în tabelul preliminar al creanţelor, cu suma de 2.539.317,82 lei, în categoria creanţelor chirografare, în baza contractelor de credit nr. 31731/10.06.2008, nr. 31732.1/10.06.2008 şi nr. 31732.2/10.06.2008. Administratorul judiciar a susţinut cu ocazia verificării creanţelor că aceasta reprezintă o creanţa chirografară, deoarece garantarea creanţei cu bunuri aparţinând unor persoane fizice si nu cu bunurile societăţii nu dă creanţei caracter garantat în înţelesul Legii nr. 85/2006, iar garanţia reala mobiliară asupra sumelor de bani prezente si viitoare existente în contul deschis la P.B.R. nu conferă creanţei caracter garantat în conformitate cu dispoziţiile legii mai sus menţionate.

Verificând înscrisurile anexate cererii de admitere a creanţei judecătorul sindic a constatat că această creditoare s-a prevalat pentru dovedirea caracterului garantat al creanţei sale de extrasul AERGM 2009-00010645982392-LQH, de garanţiile reale mobiliare constituite asupra drepturilor de creanţe rezultate din contractele comerciale nr. 11/08.01.2008 încheiat cu S.C.

A.J.C. S.R.L. şi nr. 1581/18.05.2009 încheiat cu S.C. N.E. S.R.L. şi de garanţia reală mobiliară asupra soldurilor conturilor curente deschise de împrumutat la bancă.

Potrivit prevederilor art. 3 pct. 9 din Legea nr. 85/2006 creanţele garantate în sensul acestui act normativ sunt creanţele persoanelor care beneficiază de o garanţie reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garantat faţă de persoanele beneficiare ale garanţiilor reale.

Judecătorul sindic a apreciat că extrasul AERGM 2009 -00010645982392-LQH şi garanţiile reale mobiliare de care se prevalează creditoarea nu conferă caracter garantat creanţei acesteia, deoarece creditoarea nu a dovedit că bunurile asupra cărora s-au constituit garanţiile se află în patrimoniul debitoarei, iar extrasul AERGM 2009-00010645982392-LQH face dovada doar a publicităţii privilegiului creditoarei de a-şi valorifica creanţele sale din sumele de bani ce vor intra în conturile debitoarei şi care vor fi încasate de la doi parteneri contractuali ai acesteia, cu prioritate faţă de alţi creditori, dar nu face dovada că aceste bunuri se află efectiv în patrimoniul debitoarei.

Or, a apreciat judecătorul sindic, în condiţiile în care debitoarea nu deţine sume de bani în contul deschis la creditoare, iar sumele datorate debitoarei de către S.C. N.E. S.R.L. şi S.C. A.J.C. S.R.L. nu au intrat în patrimoniul acesteia, aşa zisa garanţie a creditoarei P.B.R.S.A. este lipsită de obiect, lipsindu-i bunul adus în garanţie.

Faţă de aceste considerente de fapt şi în temeiul dispoziţiilor art. 3 pct. 9 din Legea nr. 85/2006, care defineşte noţiunea creanţă garantată, judecătorul sindic a respins contestaţia formulată de către creditoarea P.B.R.S.A. şi a stabilit termen pentru examinarea stadiului procedurii la data de 2 decembrie 2009, sala 249, ora 11,00.

Împotriva acestei hotărâri, în temeiul art. 12 din Legea nr. 85/2006, au declarat recurs creditoarele S.C. S.C. S.R.L. HUNEDOARA şi P.B.R.S.A. solicitând admiterea recursurilor cu consecinţa admiterii contestaţiilor formulate împotriva tabelului preliminar al creanţelor şi înscrierea ei în tabelul preliminar.

În recursul formulat de creditoarea S.C. S.C. S.R.L. HUNEDOARA s-a criticat hotărârea pronunţată de judecătorul sindic pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitându-se modificarea acesteia, în sensul admiterii cererii de repunere în termen a declaratiei de creanţă ce a formulat-o sub nr. 157/04.08.2009 si respectiv admiterii contestatiei cu nr. 188 / 08.09.2009 împotriva tabelului preliminar al creantelor, întocmit de administratorul judiciar desemnat în cauză, iar pe cale de consecinţă, rectificarea acestui tabel în sensul înscrierii în el a creanţei sale în sumă de

454.569,32 lei conform cererii nr. 157/04.08.2009 pe care a formulat-o în temeiul titlurilor executorii depuse la dosarul cauzei, cu cheltuielile de judecată.

In dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9, coroborat cu art. 312 C. pr. civ. raportat la prev. art. 2, art. 7 alin 3, art. 12 lit. c, art. 35, art. 58, art. 61 şi art. 62 din Legea nr. 85/2006 cu modificările ulterioare, creditoarea a arătat că prin sentinta comercială nr. 2475/C/17.06.2009 publicată în B.P.I. nr. 4125/02.09.2009 şi comunicată cu debitoarea S.C. L.I. S.R.L. Cluj în data de 08.09.2009 şi cu administratorul judiciar Cabinet Individual de

Insolvenţă C.S. la data de 04.08.2009 la cererea acestuia depusă la dosarul nr. 2.250/04.08.2009, Tribunalul Comercial Cluj a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei S.C. L.I. S.R.L. Cluj.

Creditoarea a învederat şi împrejurarea că prin însăşi sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei, judecătorul sindic a stabilit fără vreun motiv temeinic un termen limită de depunere a declaraţiei de creanţă mult mai scurt decât cel prevazut de art. 62 alin. 1 lit. b din lege, respectiv data de 22.07.2009, în vreme ce conform art. 62 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006, termenul limita prevăzut de legiuitor era de 60 de zile, urmând ca el să se împlinească în speţă abia în data de 17 august 2009. După momentul pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii insolventei, a mai precizat creditoarea, administratorul judiciar desemnat provizoriu – Cab. de Insolv C.S. – fără să solicite cel puţin minuta sentinţei de altfel neredactată la vremea aceea, a parcurs în grabă etapele procedurale şi nu a realizat investigaţii temeinice pentru identificarea creditorilor, realizând astfel doar acte procedurale pur formale si încălcând flagrant dispoziţiile legale ce-i vizau atributiile. Astfel, ignorând obligativitatea respectării termenului de 10 zile de la deschiderea procedurii prev. de art. 35 din Legea nr. 85/2006, termen în care debitorul trebuie să predea administratorului judiciar lista creditorilor, creditoarea a arătat că Cabinetul Individual de Insolventa C.S. a depus spre publicare, anterior împlinirii acestui termen de 10 zile, respectiv la data de 20.06.2009, notificarea generală a creditorilor necunoscuţi care a apărut în B.P.I. nr. 3.124/26.06.2009, motivând ulterior ca nu a putut identifica creditorii societăţii deoarece nu i-au fost predate de către debitoare actele societăţii potrivit prevederilor art. 28 si de aceea nici nu solicitat judecătorului sindic să dispună prorogarea termenelor până la limita legală prevăzute de art. 62 alin. 1 lit. b din lege.

Faţă de această pozitie a administratorului judiciar, creditoarea a menţionat că notificarea debitoarei S.C. L.I. S.R.L. Cluj pentru predarea actelor prev. de art. 28 din lege, a fost realizată, în realitate de către acesta, abia în data de 27.07.2002, după expirarea termenului limită de depunere a declaraţiilor de creanţă de către creditor stabilit prin sentinţă de judecătorul sindic pentru data de 22.07.2009.

Sub acest aspect, creditoarea a apreciat că administratorul judiciar nu şi-a îndeplinit atribuţiile prevăzute în lege, respectiv nu a identificat creditorii societăţii si nu i-a notificat potrivit prevederilor cuprinse în art. 7 alin 3 raportat la art. 61 alin 3 din Legea nr. 85/2006 coroborate cu disp. C.pr.civ. , prejudiciindu-le interesele prin aceea ca necunoscând intrarea debitoarei în insolvenţă, unii creditori, printre care şi contestatoarea, nu au fost în măsură să respecte termenul stabilit de instanţă pentru depunerea declaraţiilor de creanţă, fiind astfel obligate să formuleze cereri de repunere în termen, pe care acelasi administrator judiciar nici măcar nu le-a susţinut şi nu a solicitat judecătorului sindic să dispună prorogarea justificata şi legală a termenelor, cu înscrierea tuturor creditorilor în tabelul preliminar.

În aceste condiţii, a subliniat creditoarea, pe lângă cererea de creanţă nr. 157/04.08.2009 a fost nevoită să depună si cerere de repunere în termen a acesteia precum şi contestaţia nr. 188/08.09.2009 formulată împotriva tabelului preliminar al creditorilor.

Faţă de aceste considerente, creditoarea a apreciat că prin sentinţa recurată, judecătorul sindic în mod nelegal i-a respins ca nefondată contestaţia, fără a se pronunţa asupra cererii sale de repunere în termen a declaratiei de creanţă, motiv pentru care apreciază că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere, respingându-l pe celălalt în mod netemeinic.

O altă critică formulată de contestatoarea se referă la faptul că judecătorul sindic a preluat în totalitate punctul de vedre al administratorului judiciar şi nu i-a analizat acestuia realizarea atribuţiilor, raportat la respectarea termenelor prevăzute în textul legii, apreciind neîntemeiat că a avut o poziţie pasivă faţă de notificarea publicată în B.P.I. nr. 3.124/2009, pe care a considerat-o suficientă şi legal îndeplinită.

În acest context, creditoarea a mai susţinut ca fiind neîntemeiate afirmaţiile judecătorul sindic referitoare la faptul că pentru a afla termenul de depunere a declaraţiilor de creanţă, era suficient să acceseze în mod gratuit pagina de internet a publicatiei B.P.I., deoarece accesarea conţinutului Buletinelor B.P.I. nu se poate realiza decât de către aceia care deţin abonament, iar pentru un comerciant cu o cifră de afaceri modestă, aceste costuri nu se justifică, situaţie susţinuta de altfel şi de Curtea Constituţională prin pronunţarea deciziilor nr. 1.137/2007 şi nr. 232/2008, astfel că judecătorul sindic a apreciată contrar şi acestor dispoziţii, ca de altfel si a prevederilor cuprinse în Legea nr. 85/2006 , ca fiind corectă notificarea către creditori a deschiderii procedurii

insolvenţei debitoarei, doar prin B.P.I. şi într-un ziar de largă circulaţie, fără a mai fi nevoie ca acest prim act procedural să fie adus la cunoştinţa creditorilor potrivit dispozitiilor C.pr.civ..

În continuarea motive de recurs, creditoarea a adus critici de nelegalitate şi netemeinicie sentinţei atacate sub aspectul faptului că nu au fost respectate dispoziţiile art. 11 alin. 2 cu referire la art. 62 alin. 2 şi art. 62 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006, fiind astfel înlăturaţi de la masa credală creditorii ale căror creante depăşesc 6.000.000 lei.

Din această perspectivă, judecătorul sindic nu a avut în vedere faptul că se impunea efectuarea publicităţii potrivit dispoziţiilor C.pr.civ., cu atât mai mult cu cât prin decizia nr. 232/2008 Curtea Constituţionale şi-a menţinut opinia de neconstituţionalitate a prevederi cuprinse în art. 7 din Legea 85/2006, respectiv faptul că prin excepţie de la regula prev. în art. 7 alin. 1, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii si notificarea deschiderii procedurii se vor face conform normelor Codului de procedură civilă.

Prin recursul declarat de creditoarea P.B.R. S.A. s-a solicitat casarea sentinţei comerciale nr. 3.193/07.10.2009 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj în ceea ce priveste respingerea contestatiei sale si, în consecinţă, admiterea contestatiei si înscrierea sa în tabelul definitiv de creante, cu o creanţă garantată, in limita sumei de 327.044,85 lei.

În primul rând, creditoarea a precizat că având vedere faptul că sentinţa recurată prin care a fost respinsă contestatia sa la tabelul preliminar nu a fost adusă la cunostinta băncii prin nici un mijloc de comunicare si nici nu a fost publicată în Buletinul Procedurilor Insolventei, apreciază că este în termen pentru a promova recurs împotriva acesteia.

În acest context, s-a arătat că a formulat contestatie la tabelul preliminar de creanţă prin care a solicitat înscrierea P.B.R. S.A. în tabelul definitiv de creante cu o creanţă garantată, certă si lichidă în cuantum de 2.539.317,82 lei, reprezentând echivalentul în lei a sumei de 521.480,03 euro la cursul B.N.R. din data deschiderii procedurii si suma de 336.386,10 ron pe care o detine pe seama debitorei S.C. L.I. S.R.L. la data de 17.06.2009, conform prev. art. 41 din Legea nr. 85/2006, dar contestatia sa a fost respinsă prin hotărârea recurată ca nefondată deşi a invocat existenţa unei garantii reale mobiliare asupra conturilor debitoarei deschise la P.B.R. care conferă creantei rangul de creanţă garantată si a garanţiei reale mobiliare constând în cesionarea către bancă a creanţelor rezultate din cecurile si biletele la ordin ce vor fi plătite de către clientii debitoarei.

De asemenea, a precizat creditoarea, creditul pe care l-a acordat debitoarei prin contractul de credit nr. 31732.2/10.06.2008, modificat prin AA nr.1/04.09.2008, AA nr. 2/27.02.2009, AA nr. 3/25.05.2009 si AA nr. 4/29.05.2009 în cuantum de 327.044,85 lei a fost garantat cu ipotecă., iar ipoteca a fost constituită conform contractului de credit nr. 31.723.2/10.06.2008 si contractului de ipoteca autentificat si înscrisă în cartea funciară.

În raport de cele de mai sus, contestatoarea a solicitat analizarea cauzei sub toate aspectele, respectiv în raport de înscrisurile noi atasate prin care fac dovada faptului că P.B.R. S.A. are o creanţă garantată cu garantie reală imobiliară – ipotecă pentru suma de 327.044,85 lei.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 3041, art. 305 si art 312 Cod pr.civ. şi cele ale Legii nr. 85/2006.

Analizând recursurile formulate prin prisma actelor si lucrarilor dosarului si a dispozitiilor art. 304 indice 1 C.p.c. Curtea reţine următoarele:

Argumentele invocate de catre recurenta creditoare S.C. S.C. S.R.L. in sustinerea caii de atac deduse judecatii sunt neintemeiate, fiind contrare normelor de drept incidente si principiilor generale care guverneaza legea insolventei.

Astfel, cu privire la termenul limita de declarare al creantelor, dispozitiile art. 62 alin. 1 lit. b din Legea 85/2006 nu obliga judecatorul sindic ca prin sentinta de deschidere a procedurii de insolventa sa fixeze un termen maxim de 60 de zile de declarare a creantelor. In concret, textul enuntat (art. 62, alin. 1 lit. b) prevede ca termenul limita pentru inregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului, care va fi de maximum 60 de zile de la deschiderea procedurii, precum si cerintele pentru ca o creanta inregistrata sa fie considerata valabila. In consecinta, sentinta recurata este legala sub acest aspect, esential fiind faptul ca de la data notificarii (fie prin

B.P.I. fie conform codului de procedura civila, in functie de distinctiile pe care le face actul normativ) si pana la data expirarii termenului de declarare a creantei stabilit prin sentinta de deschidere a procedurii de insolventa creditorul sa beneficieze de un interval de timp suficient pentru a-si declara creanta.

Recurenta contesta deasemenea maniera in care administratorul judiciar si-a indeplinit atributiile in intervalul de timp care a urmat deschiderii procedurii de insolventa. Astfel, acesta a procedat la notificarea creditorilor prin Buletinul Procedurilor de Insolventa inainte de a expira termenul de 10 zile in care administratorul statutar al debitoarei avea obligatia de a depune actele contabile impreuna cu lista creditorilor si celelalte acte prevazute de dispozitiile art. 28 din Legea 85/2006. In realitate, demersul administratorul judiciar este legal, temeinic si are ca scop tocmai ideea de a asigura creditorilor un interval de timp suficient pentru a-si declara creantele. Daca administratorul statutar al debitoarei ar fi depus lista creditorilor pana la expirarea termenului de declarare a creantelor, administratorul judiciar ar fi avut obligatia sa procedeze la notificarea creditorilor si conform codului de procedura civila. Lista creditorilor nu a fost insa predata nici pana la data depunerii raportului procedurii din data de 7.10.2009 motiv pentru care impotriva administratorului statutar al debitoarei a fost formulata plangere penala. Mai mult, nici la data solutionarii prezentului recurs nu exista vreo dovada a faptului ca actele contabile si implicit lista creditorilor au fost predate.

In consecinta, in lipsa oricarei liste a creditorilor si a vreunei posibilitati concrete de a afla identitatea acestora, notificarea facuta prin B.P.I. este pe deplin temeinica si procedurala. In cazul concret dedus judecatii, notificarea a fost publicata in BPI numarul 3124/26.06.2009. In consecinta, creditorii au avut la indemana un interval de timp suficient de 26 de zile pentru declararea creantelor (pana in data de 22.07.2009). Creditoarea recurenta a depus declaratia de creanta doar la data de 4.08.2009, cu depasirea culpabila a acestui termen, mai ales in conditiile in care recurenta nu a invocat si cu atat mai mult nu a facut dovada faptului ca a aflat despre deschiderea procedurii de insolventa a debitoarei pe alta cale decat din B.P.I.

In mod legal si temeinic judecatorul sindic a retinut ca termenul de declarare a creantelor stabilit prin sentinta de deschidere a procedurii de insolventa nu a fost respectat de catre creditoarea recurenta. De asemenea, judecatorul sindic a retinut in mod intemeiat faptul ca nu a fost administrata nici o proba care sa justifice repunerea in termenul legal de declarare a creantelor.

Astfel, potrivit art. 103 alin. 1 C.pr.civ., neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.

Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea 85/2006, citarea partilor precum si comunicarea oricarui alt act de procedura se efectueaza prin Buletinul Procedurilor de Insolventa, iar potrivit alin. 3 al aceluiasi articol ,,Prin exceptie de la prevederile alin. (1) se vor realiza, conform Codului de procedura civila, comunicarea actelor de procedura anterioare deschiderii procedurii si notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificati in lista prevazuta la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificarii prevazute la art. 61 va fi considerata indeplinita daca a fost efectuata prin Buletinul procedurilor de insolventa,,.

In conditiile in care reprezentantul legal al debitoarei nu a predat actele contabile si nici lista creditorilor, administratorul judiciar a procedat la notificarea creditorilor prin Buletinul Procedurilor de Insolventa in vederea depunerii declaratiilor de creanta, in conformitate cu textul legal anterior enuntat. Prin aceeasi modalitate procedurala a fost comunicat si termenul de declarare a creantelor, respectiv de intocmire si definitivare a tabelului de creante al debitoarei.

Din textele legale mai sus citate, rezulta fără echivoc că atât citarea, cât şi comunicarea actelor de procedură în procedura insolvenţei, se realizează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, iar în ceea ce priveşte procedura notificării deschiderii procedurii, aceasta se realizează şi potrivit Codului de procedură civilă, astfel cum prevede art. 61 din Legea nr. 85/2006, cu o singură excepţie, aceea în care creditorii nu au putut fi identificaţi in actele contabile predate de catre administratorii statutari ai debitoarei, ipoteză în care, potrivit alin. 3 al art. 7 din Legea 85/2006 procedura notificării va fi considerată îndeplinită dacă a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvenţă. În acest sens, a arătat judecătorul sindic, lichidatorul judiciar desemnat în procedura insolvenţei debitoarei, a publicat notificarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă dovada privind îndeplinirea procedurii de publicare, astfel încât, s-a constatat că dispoziţiile legale mai sus citate au fost respectate.

In conditiile in care, in cazul concret dedus judecatii, reprezentantul legal al debitoarei nu a predat actele contabile si nici lista creditorilor, administratorul judiciar a procedat la notificarea creditorilor prin Buletinul Procedurilor de Insolventa in vederea depunerii declaratiilor de creanta,

in conformitate cu textul legal anterior enuntat. Prin aceeasi modalitate procedurala a fost comunicat si termenul de declarare a creantelor, respectiv de intocmire si definitivare a tabelului de creante al debitoarei.

In aceasta situatie, repunerea in termenul de declarare a creantelor pentru inlaturarea sanctiunii decaderii poate fi dispusa doar in conditiile art. 103 C.p.c., prin dovedirea incidentei unei situatii care mai presus de vointa creditoarei recurente a impiedicat-o sa respecte termenul comunicat prin notificare. Nici o proba nu a fost insa administrata in acest sens, mai mult, recurenta nici nu a invocat vreo astfel de situatie, solicitand repunerea in termen doar pe argumente legate de nerespectarea dispozitiilor procedurale incidente. In concret, recurenta invoca faptul ca lipsa notificarii este un motiv temeinic pentru a solicita repunerea in termen, insa asa cum s-a aratat anterior, administratorul judiciar a respectat procedura de notificare a creditorilor.

Faptul că termenul de depunere a cererii de admitere a creanţei este un termen de decădere, rezultă cu evidenţă din dispoziţiile art. 76 din Legea 85/2006, potrivit cărora creditorul care depune cererea de admitere a creanţei peste termenul legal este decăzut din dreptul de a-şi mai realiza creanţa în cadrul procedurii insolvenţei. Rezultă astfel că sancţiunea aplicabilă în ipoteza expusă este decăderea, împrejurare faţă de care dispoziţiile art. 103 C.pr.civ. sunt pe deplin aplicabile.

Într-o altfel de interpretare, respectiv cu excluderea incidenţei celor două texte de lege (art. 76 din Legea nr. 85/2006 şi art. 103 C.pr.civ.), orice creditor ar fi îndreptăţit la depunerea unei cereri de admitere a creanţei, pe tot parcursul procedurii şi acesta, împotriva tuturor regulilor şi termenelor reglementate de legea privind procedura insolvenţei tocmai pentru asigurarea unui cadru riguros în vederea accelerării desfăşurării procedurii.

În acest context, în ceea ce priveşte cererea de repunere în termenul de formulare a declaraţiei de creanţă, deşi de principiu astfel de cereri sunt admisibile, în lipsa oricăror probe care să facă dovada că partea a fost împiedicată să-şi exercite dreptul său printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, ipoteză în care actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, judecătorul sindic a apreciat cererea de repunere în termen ca fiind neîntemeiată. Chiar daca prin dispozitivul sentintei recurate judecatorul sindic nu s-a pronuntat in mod expres cu privire la repunerea in termen, prin respingerea contestatiei in intregul ei, in mod implicit a fost respinsa si cererea de repunere in termen, cele doua solicitari fiind indisolubil legate, repunerea in termen constituind un argument pentru

Referirile la dispozitiile art. 6 din CEDO sunt lipsite de relevanta in conditiile in care nu exista vreo hotarare a Curtii Europene a Drepturilor Omului prin care sa se sustina ca notificarea creditorilor prin BPI incalca dreptul acestora la un proces echitabil, si asta in conditiile in care acest sistem functioneaza cu succes de mult timp in tarile semnatare ale Conventiei care au un sistem performant de drept unanim apreciat. E o realitate faptul ca in sistemul de drept romanesc exista o reticenta a comerciantilor de a se conforma acestei modalitati de informare, insa sanctiunea este oferita tot de textele legale invocate: decaderea din dreptul de a valorifica creanta in procedura.

Mai mult, trimiterile la deciziile Curtii Constitutionale sunt neconforme cu continutul acestora. Astfel, prin decizia 1137/2007 s-a decis ca „dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt contrare art. 24 şi art. 53 din Constituţie, în măsura în care se interpretează că prima comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se promovează o acţiune în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 85/2006. ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, se realizează numai prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, iar nu şi potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă,,. In consecinta, decizia enuntata nu dispune cu privire la modalitatea de notificare a creditorilor, dispozitivul ei este extreme de clar, lipsit de echivoc si nesusceptibil de interpretare sau de aplicare prin analogie.

Deasemenea, decizia 232/2008 nu aduce nimic relevant cu privire la acest aspect. Prin acesta decizie s-a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 1 si 8 din Legea 85/2006, iar in considerentele deciziei se retine „.efectuarea citării părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor prin Buletinul procedurilor de insolvenţă au în vedere soluţionarea procesului cu celeritate, în absenţa unei atari dispoziţii de lege, procedura insolvenţei, care, de regulă, este o procedură cu caracter colectiv, implicând participarea unui număr mare de creditori ce vin în concurs pentru satisfacerea propriilor creanţe, ar fi cu mult întârziată. Or, această situaţie ar genera o stare de perpetuă incertitudine cât priveşte

raporturile juridice stabilite între părţile implicate, persoane fizice sau comercianţi, afectând grav stabilitatea şi securitatea care trebuie să le caracterizeze.,, Concluzia pe care recurenta o extrage din acesta decizie este una cu caracter personal, lipsita de argumente juridice consistente.

Pentru a concluziona cu privire la recursul declarat de catre recurenta S.C. S.C. S.R.L instanta de recurs mai retine ca isi insuseste pe deplin considerentele legale, temeinice si clar exprimate ale judecatorului sindic enuntate in sentinta recurata, conform carora ,,calitatea de comerciant a creditoarei o obliga sa urmareasca incasarea creantelor pe care le detine, iar in ipoteza in care un creditor intarzie plata mai mult de 30 de zile de la data scadentei obligatiei de plata cu mai mult de 30 de zile de la data scadentei obligatiei de plata, are sarcina de a incepe demersurile pentru recuperarea creantei, demers care implica in primul rand verificarea solvabilitatii debitoarei si a masurii in care aceasta intelege sa-si onoreze obligatiile de plata fata de toti partenerii comerciali. Acest rezultat se atinge cu usurinta prin accesarea Buletinului Procedurilor de Insolventa care are ca rol principal tinerea unei evidente complete a tuturor comerciantilor care au ajuns in incapacitate de plata si impotriva carora s-a deschis procedura insolventei,,.

Pentru toate aceste considerente, in baza art. 312 alin. 1 C.p.c., recursul declarat de catre recurenta S.C. S.C. S.R.L. va fi respins ca neintemeiat si sentinta recurata va fi mentinuta ca fiind pe deplin legala si temeinica.

Cu privire la recursul declarat de catre recurenta P.B.R. S.A. instanta de recurs retine urmatoarele:

In tabelul preliminar de creante, aceasta creditoare a fost inscrisa de catre administratorul judiciar cu suma de 2.539.317,82 Ron creanta chirografara, in baza contractelor de credit nr. 31731/10.06.2008, 31732.1/10.06.2008 si numarul 31732.2/10.06.2008. Administratorul judiciar a refuzat inscrierea acestei creante ca fiind una garantata, sustinand faptul ca nu exista probe privind calificarea creantei ca avand un caracter garantat cu bunurile existente in patrimoniul debitoarei. Punctul de vedere al administratorului judiciar a fost acceptat de catre judecatorul sindic care a respins contestatia creditoarei.

Instanta de recurs apreciaza ca fiind intemeiate argumentele judecatorului sindic expuse in argumentarea motivelor care au generat respingerea contestatiei. Astfel, creditoarea s-a prevalat in sustinerea contestatiei de garantiile reale mobiliare constituite asupra drepturilor de creante rezultate din contractele comerciale nr. 11/8.01.2008 incheiat cu SC A.J.C. SRL si nr. 1581/18.05.2009 incheiat cu S.C. N.E. S.R.L. si de garantia reala mobiliara asupra soldurilor conturilor curente deschise de catre imprumutat la banca.

Instanta de recurs retina ca, in conditiile in care debitoarea nu detine sume de bani in contul deschis la creditoare, iar sumele datorate debitoarei de catre SC N.E. SRL si SC A.J.C. SRL nu au instrat in patrimoniul acesteia, asa zisa garantie este lipsita de obiect, deoarece nu exista bunurile din care creditoarea sa fie indestulata cu prioritate fata de alti creditori, chiar in conditiile in care garantia a fost inscrisa in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.

Exista o definitie legala a notiunii de creanta garantata (art. 3 punctul 9 din Legea 85/2006) iar conform inscrisurilor depuse in probatiune in fata primei instante creditoarea nu a dovedit faptul ca detine o astfel de creanta, deoarece nu exista in materialitatea lor astfel de bunuri in patrimoniul debitoarei: ,,creantele garantate sunt creantele persoanelor care beneficiaza de o garantie reala asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent daca acesta este debitor principal sau tert garantat fata de persoanele beneficiare ale garantiilor reale,,. Mai mult, garantia nu are un sens abstract ci unul prin esenta concret in acceptiunea Legii 85/2006, iar in lipsa obiectului garantiei, creanta nu poate fi calificata altfel decat chirografara.

Cu toate acestea, prin inscrisurile depuse direct in faza recursului in baza dispozitiilor art. 305 C.p.c. creditoarea recurenta a dovedit faptul ca o parte din creanta are intr-adevar caracterul unei creante garantate. Astfel, creditul acordat de catre creditoare prin contractul de credit nr. 31732.2/10.06.2008, modificat prin actul aditional nr. 1/4.09.2008, actul aditional 2/27.02.2009, actul aditional 3/25.05.2009 si actul aditional 4/29.05.2009 in valoare de 327.044, 85 Ron a fost garantat cu o ipoteca. Ipoteca a fost constituita in baza contractului enuntat si a contractului de ipoteca autentificat sub numarul 185/10.06.2008 si este inscrisa in cartea funciara a imobilului. Acest cuantum al creantei indeplineste toate conditiile sa fie inscris in tabelul de creante ca si creanta garantata, chiar daca aspectele invocate sunt facute cunoscute instantei direct in faza

recursului. In baza contractului de ipoteca creditoarea recurenta are dreptul sa-si incaseze creanta cu prioritate prin vanzarea-bunului.

Pentru aceste motive, in baza dispozitiilor art. 304 alin. 1 punctul 9 Cpc si art. 73 alin. 3 din Legea 85/2006, instanta de recurs va admite recursul declarat de creditoarea P.B.R. S.A., cu sediul în Bucureşti, B-dul Carol, nr. 34-36, sector 2 şi, în consecinţă va modifica sentinţa recurată în sensul că admite în parte contestaţia formulată de creditoarea P.B.R.S.A. In mod subsecvent va dispune inscrierea unei parti din creanta initial declarata, in cuantumul anterior enuntat ca fiind creanta garantata. Restul creantei va fi mentinut in tabel ca si creanta chirografara. (Judecător Andrei Axente Irinel)