Cerere de repunere în termenul de depunere a contestaţiilor la tabelul preliminar al creanţelor. Respingere. Nerespectarea termenului stabilit prin încheierea judecătorului-sindic Faliment


Prin sentinţa comercială nr. 2.056 din 14 mai 2010, a Tribunalului Comercial Cluj s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea privind repunerea în termenul de depunere a contestatiilor.

Prin aceeaşi sentinţă s-a admis exceptia tardivităţii si s-a respins contestatia formulată de către creditoarea S.C. R.L.R. IFN S.A. împotriva tabelului preliminar al creantelor asupra averii debitoarei S.C. M. S.A..

Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul sindic a reţinut următoarele:

Prin sentinţa comercială nr. 7248/2009 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj a fost deschisă procedura generală a insolvenţei debitoarei SC M. SA, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar C.I.T. SPRL. Prin aceeaşi hotărâre a fost stabilit termenul limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor asupra averii debitoarei la data de 01.02.2010; termenul limită pentru verificarea creanţelor, întocmirea, afişarea şi comunicarea tabelului preliminar al creanţelor data de 12.02.2010; termenul pentru depunerea eventualelor contestaţii data de 26.02.2010, iar termenul pentru soluţionarea contestaţiilor şi definitivarea tabelului preliminar al creanţelor data de 12.03.2010.

Administratorul judiciar C.I.T. SPRL a solicitat prorogarea acestor termene, iar prin încheierea pronuntata in sedinta publica din data de 8 februarie 2010 a fost admisa aceasta cerere, termenul limita pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor asupra averii debitoarei fiind stabilit la data de 15.02.2010; termenul limită pentru verificarea creanţelor, întocmirea, afişarea şi comunicarea tabelului preliminar al creanţelor fiind stabilit la data de 27.02.2010; termenul pentru depunerea eventualelor contestaţii – data de 12.03.2010 si termenul pentru soluţionarea contestaţiilor şi definitivarea tabelului preliminar al creanţelor data de 26.03.2010.

Administratorul judiciar a notificat atât deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei, cat si prorogarea termenelor prev. de art. 62 din rep., într-un ziar de largă circulaţie, în BPI, iar creditorilor identificaţi in lista predată de către debitoare, în condiţiile Codului de procedură civilă. Încuviinţarea prorogării termenelor este o măsura dispusa in primul rând si in special in interesul creditorilor.

Contestatoarea SC R.L.R. IFN S.A. a fost notificata, în condiţiile Codului de procedură civilă, de către administratorul judiciar cu privire la măsura dispusă ca urmare a analizării cererii sale de admitere a creantei, comunicându-i-se totodată si că termenul limita de depunere a contestatiei este 12.03.2010. Aceasta comunicare a fost expediata de către administratorul judiciar al debitoarei SC M. S.A. la data de 01.03.2010, fapt recunoscut de către contestatoare. Cu aceasta ocazie i s-a adus la cunoştinţă posibilitatea de a formula contestaţie împotriva măsurii luate de administratorul judiciar pana la data de 12.03.2010.

Contestatoarea-creditoare SC R.L.R. IFN S.A. a înţeles să formuleze contestaţia abia în data de 07.04.2010.

Potrivit art. 103 alin. 1 C.pr.civ. neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei. Acelaşi text de lege, la aliniatul 2, prevede ca in cazul in care partea dovedeşte ca a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, actul de procedura trebuie îndeplinit in termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.

În speţă, judecătorul sindic a constatat faptul că respectiva contestatoare nu a respectat termenele stabilite prin sentinţa comerciala nr. 7248/2009 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj si prin încheierea pronuntata in acelasi dosar in sedinta publica din data de 8 februarie 2010, prezenta contestaţie fiind depusă după aproximativ o luna de la data comunicării măsurii luate de administratorul judiciar si in afara termenelor stabilite prin cele doua hotarari anterior mentionate.

Împrejurările invocate de către contestatoare pentru repunerea in termenul de depunere a contestatiei, au fost apreciate de judecătorul sindic ca fiind nefondate si nu se circumscriu sintagmei ,,mai presus de vointa” contestatoarei întrucât din data de 01.03.2010, data notificării contestatoarei de către administratorul judiciar, si pana la data de 12.03.2010, data limita pentru depunerea contestatiilor, sunt 10 zile, timp suficient pentru ca creditoarea contestatoare să poată formula contestaţie împotriva tabelului preliminar al creantelor. De altfel, chiar daca nu ar fi fost în măsura să motiveze contestatia în acest termen, exista posibilitatea ca aceste motive sa fie indicate ulterior, relevanta având faptul ca, in calitate de creditoare, a iesit din pasivitate si a contestat măsura dispusă de către administratorul judiciar al debitoarei.

Faţă de aceste împrejurări, având in vedere că nu a dovedit contestatoarea existenta unei împrejurări mai presus de voinţa sa care ar fi împiedicat-o să formuleze in termen contestatia la tabelul preliminar al creantelor asupra averii debitoarei, în baza art. 137 C.pr.civ., raportat la art. 103 C.pr.civ. si art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a respins cererea de repunere in termen, a admis excepţia tardivităţii şi, în consecinţă, a respins contestatia formulata de către creditoarea SC R.L.R. IFN S.A. împotriva tabelului preliminar al creantelor asupra averii debitoarei S.C. M. S.A..

Împotriva acestei hotărâri, creditoarea S.C. R.L.R. IFN S.A. a declarat recurs, solicitând modificarea sentinţei pronuntate.

În motivarea recursului, creditoarea a arătat la data de 08.03.2010 i s-a comunicat de către administratorul judiciar raportul de verificare al creanţelor declarate împotriva averii debitorului SC M. SA, precum si Tabelul preliminar al creanţelor, prin care a fost înştiinţată de înscrierea parţială a creanţei solicitate.

Prin cuprinsul respectivei adrese i s-a pus în vedere că poate formula o eventuală contestaţie până pe data de 12.03.2010.

A învederat că faţă de intervalul de timp scurt rămas între recepţia adresei nr. 3516/08.03.2010 si termenul limită de formulare a contestaţiei, 12.03.2010, nu s-au respectat dispoziţiile art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, care prevăd ca “contestaţiile trebuie depuse la tribunal cu cel putin 10 zile înainte de data stabilită pentru definitivarea tabelului de creanţe”.

Mai mult, administratorul judiciar i-a comunicat faptul că termenul pentru formularea contestaţiei a fost fixat pentru data de 12.03.2010, în timp ce pe portalul instanţei de judecată figura data 26.02.2010 ca termen pentru formularea contestaţiilor. Mai susţine recurenta că la momentul respectiv nu a avut cunoştinţă că administratorul judiciar a solicitat si a obţinut, prin încheierea de şedinţă din data de 08.02.2010, prorogarea termenelor stabilite prin sentinţa de deschidere a procedurii.

Din acest motiv a formulat contestaţie si cerere de repunere în termen, după data de 12.03.2010, considerând de la început că a fost notificată cu întârziere.

Prin urmare, solicită a se constata erorile comise de administratorul judiciar în comunicarea adresei 3516 şi a raportului privind verificarea creantelor, erori ce au generat la rândul lor o serie de erori din partea creditoarei în aprecierea corecta a termenului de formulare a contestaţiei, existând premisele “unor împrejurări mai presus de vointa sa” în formularea cererii de repunere în termen.

Analizând recursul declarat de recurenta creditoarea S.C. R.L.R. IFN S.A., Curtea reţine următoarele:

Argumentele invocate de către creditoare SC R.L.R. IFN S.A in susţinerea caii de atac deduse judecăţii nu pot fi primite, deoarece sunt contrare normelor de drept incidente si principiului celerităţii care guvernează procedura insolvenţei.

Judecătorul sindic a fost investit de către creditoarea SC R.L.R. IFN S.A cu o contestaţie îndreptată împotriva tabelului preliminar de creanţe.

Potrivit dispoziţiilor art. 73 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 85/2006, în forma aflată în vigoare la momentul învestirii judecătorului sindic, creditorii vor putea formula contestaţii cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul judiciar în tabelul preliminar de creanţe. Contestaţiile trebuie depuse la tribunal cu cel puţin 10 zile înainte de data stabilita, prin sentinţa de deschidere a procedurii, pentru definitivarea tabelului de creanţe atât in procedura generala, cat si in procedura simplificata. Pentru a da posibilitatea creditorilor să îşi exercite acest drept, la art. 72 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, legiuitorul a stabilit în sarcina administratorului judiciar obligaţia de a trimite notificări creditorilor ale căror creanţe au fost trecute parţial în tabelul preliminar de creanţe sau înlăturare, comunicându-le motivele care au justificat o astfel de măsură.

Aşa cum recunoaşte inclusiv recurenta, administratorul judiciar C.I.T. a respectat prevederile legale mai sus citate privitoare la notificarea împrejurării că suma pretinsă de recurentă a fost trecută doar parţial în tabelul preliminar de creanţe, comunicându-i raportul asupra creanţelor la data de 08.03.2010. Tot recurenta este cea care recunoaşte că a fost informată asupra datei limită de formulare a contestaţiilor, fixată de judecătorul sindic pentru data de 12.03.2010. Cu toate acestea, creditoarea a expediat contestaţia doar la data de 7 aprilie 2010 după cum reiese din data inscripţionată pe plicul ce însoţeşte contestaţia înaintată judecătorului sindic.

În aceste condiţii, Curtea apreciază că în mod corect judecătorul sindic a respins cererea recurentei de repunere în termenul de formulare a contestaţiei de vreme ce este de ordinul evidenţei că aceasta a pierdut termenul stabilit de judecătorul sindic doar din cauza propriei sale neglijenţe, iar nu din cauza unei împrejurări mai presus de voinţa sa.

De asemenea necunoaşterea faptului că judecătorul sindic a încuviinţat o cerere de prorogare a termenelor vizate de art. 62 din Legea nr. 85/2006 denotă pasivitatea creditoarei în urmărirea procedurii insolvenţei deschisă faţă de debitoarea SC M. SA şi nu poate constitui în nici un caz o scuză care să justifice admiterea unei cereri de repunere în termenul de formulare a contestaţiilor.

Este adevărat că încunoştinţarea creditoarei SC R.L.R. IFN S.A pentru depunerea contestaţiei s-a realizat doar cu patru zile înainte de expirarea datei limită fixată pentru depunerea contestaţiilor, nefiind respectat termenul de 10 zile prevăzut de art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, însă aşa cum se deduce din considerentele sentinţei pronunţate de judecătorul sindic creditoarea nu a fost sancţionată pentru nerespectarea termenul de 10 zile impus de textul de lege menţionat mai sus ci pentru faptul că nu a depus contestaţia până la data de 12.03.2010, fixată în acest scop de către judecătorul sindic.

Aşa cum bine a reţinut şi judecătorul sindic neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea potrivit art.103 alin.1 C.pr.civ., afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.

În speţă, recurenta nu a respectat termenul stabilit prin încheierea comercială f.n. din 8 februarie 2010, ci a depus contestaţia după aproximativ o lună de la expirarea termenului stabilit şi nu a dovedit împrejurări mai presus de voinţa sa are ar fi împiedicat-o să-şi exercite dreptul prevăzut de art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.

Pentru toate aceste considerente, in baza art. 312 alin. 1 C.p.c., recursul declarat de către creditoarea SC R.L.R. IFN S.A. va fi respins ca neîntemeiat, iar sentinţa comercială nr. 2.056 din 14 mai 2010 a Tribunalului Comercial Cluj va fi menţinută ca fiind legală si temeinică.