Apărările de fond, invocate în acţiunea în administrativ, întemeiată pe dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/ 1990 nu pot fi examinate la judecarea cererii de suspendare a executării actului administrativ introdusă în temeiul art. 9 din aceeaşi lege. Trebuie dovedit, în schimb, cazul bine justificat şi pericolul pagubei iminente care s-ar cauza prin menţinerea efectelor actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat.
Prin cererea înregistrată la 12.01.1999, reclamanta SC „X” SA a solicitat suspendarea executării deciziei nr. 1623/28.12.1998 emisă de Ministerul Finanţelor.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin procesele verbale înaintate de Garda Financiară Centrală a fost obligată să plătească bugetului de stat impozit pe profit şi penalităţi de întârziere pentru care s-a emis titlul executoriu nr. 1865/23.09.1998 şi a început executarea silită, deşi nu a fost soluţionată acţiunea în anularea măsurilor dispuse de organele de control.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia Contencios Administrativ a respins cererea ca nefondată prin sentinţa nr. 99 din 2 februarie 1999.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamanta nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990.
Astfel, instanţa a considerat că susţinerile reclamantei potrivit cărora achitarea sumei de 1.321.440.411 lei pentru care a început executarea silită ar perturba grav activitatea societăţii nu sunt de natură să demonstreze îndeplinirea cerinţelor art. 9 din Legea nr. 29/1990.
De asemenea, instanţa a reţinut că nu poate fi luată în examinare apărarea reclamantei potrivit căreia plata sumei de 429.130.484 lei a fost dispusă în baza art. 18 din Legea nr. 87/1994, declarat neconstituţional prin Decizia nr. 97/1998, deoarece constituie o apărare de fond ce nu poate fi analizată cu ocazia soluţionării cererii de suspendare a executării actului administrativ.
Notă: împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta, arătând că în mod greşit prima instanţă a considerat că nu s-a dovedit pericolul pagubei iminente şi că, faţă de caracterul accesoriu al cererii de suspendare, instanţa de fond ar fi trebuit să analizeze motivele şi probele invocate în acţiunea principală.
Curtea Supremă de Justiţie – Secţia Contencios Administrativ, prin decizia civilă nr. 2147 din 28 septembrie 1999 a respins recursul ca nefondat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că soluţia instanţei de fond se întemeiază pe corecta apreciere a înscrisurilor depuse de recurentă şi prin care aceasta nu a dovedit în concret pericolul pagubei iminent care s-ar cauza prin menţinerea efectului actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat.
De asemenea, instanţa de recurs a considerat că apărările SC „X” SA privind greşita anulare a contestaţiei ca netimbrată de Ministerul Finanţelor şi nelegalitatea sancţiunii fiscale aplicate în baza unui text de lege declarat neconstituţional, constituie apărări de fond ce nu puteau fi examinate la judecarea cererii de suspendare a executării actului administrativ cu care a fot sesizată prima instanţă.
Pentru aceste motive, Curtea Supremă de Justiţie – Secţia Contencios Administrativ a respins recursul ca nefondat. (Judecator Simona Marcu)
(Sectia Contencios Administrativ, sentinţa civilă nr. 99/1999)
