Urgenţa nu mai subzistă în condiţiile în care de la adoptarea primei hotărâri AGA a trecut mai bine de un an şi jumătate.
Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1559 din 13 aprilie 2011
Prin sentința nr. 411 pronunțată la data de 31.01.2011 a Tribunalului Cluj a fost admisă în parte cererea reclamantei Agenția Națională de Pescuit și Acvacultura București împotriva pârâtei SC P.C. SA și în consecință a fost dispusă suspendarea aplicării hotărârii adunării generale a societății pârâte, nr. 2/24.04.2009 și a hotărârii adunări generale extraordinare din 20 octombrie 2010 până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. abc/1285/2011 al Tribunalului Comercial Cluj și obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 10,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel instanța reține că în cadrul societății pârâte există conflicte în ceea ce privește competența structurii acționariatului persoanei juridice și în ceea ce privește organele sale de conducere. într-o astfel de situație și pentru a nu complica și mai mult lucrurile până la obținerea unei acțiuni pe fondul cauzei este evident în interesul societății suspendarea aplicării celor două hotărâri care odată puse în aplicare și acțiunea pe fond admisă ar produce mult mai multe pagube decât dacă starea actuală de fapt ar fi păstrată. O hotărâre de schimbare a structurii de conducere și de aprobare a intrării în societate a unui alt acționar este mult mai bine să rămână mai întâi irevocabilă prin respingerea acțiunii în anulare a ei pentru a fi pusă în o revenire la situația anterioară în cazul în care prezenta cerere este respinsă urmând să se facă mult mai greu odată ce noua conducere ar fi luat și aplicat hotărâri legate de mersul activității societății.
împotriva soluției menționate a declarat recurs pârâta solicitând admiterea acestuia modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de emitere a ordonanței. Totodată s-a solicitat și suspendarea executării ordonanței întemeiat pe dispozițiile art. 300 alin. (2) și (3) din C.proc.civ.
Astfel în susținerea cererii de suspendare se arată că datorită acțiunilor întreprinse împotriva sa și în condițiile în care efectele ordonanței nu ar fi suspendate societatea va suferi prejudicii dat fiind închirierea unei ferme către o societate în baza unui contract a cărui anulare a fost cerută în instanță. Pe de altă parte se arată prin activitatea sa consiliului de administrație a demarat și o serie de acțiuni având ca obiect anularea unor titluri de proprietate emise ilegal.
în dezvoltarea motivelor recurenta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în considerarea că în acțiunea având ca obiect anularea unor hotărâri a adunării generale titularul cererii este Asociația Agricolă P.C. și nu reclamanta din prezentul dosar iar pe fond s-a susținut că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 581 C.proc.civ. Aceasta întrucât nu este întrunită condiția urgenței raportat la termenul de la adoptarea hotărârii iar împotriva acesteia prin măsurile consiliului nu subzistă atâta timp cât acestea sunt simple alegații nedovedite cu nici un înscris și neprobate.
Tot astfel se arată că aspectele învederate de reclamanta cu privire la nereprezentarea în cadrul ședinței sunt nereale față de dispozițiile art. 125 alin. (2), de actele depuse prin care se constată că reprezentantul A.D.S. a fost prezent la momentul adoptării hotărârilor atacate și de dispozițiile O.U.G. 23/2008 respectiv a subrogării în drepturi.
De altfel arată recurenta că reținerea revenirii la situația anterioară nu prezintă importanță în condițiile în care este greu de realizat.
Tot astfel arată instanța că și reținerile instanței referitor la petitul de numire a curatorului sunt greșite deoarece acesta trebuia respins ca inadmisibil , în această procedură prevederile art. 44 alin. (1) C.proc.civ. nefiind aplicabile.
Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță intimata în contradictoriu cu recurenta a solicitat instanței suspendarea provizorie a aplicării hotărârii adunării generale nr. 2 din 24.04.2009 și hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor din 20.10.2010, numirea unui curator special până la soluționarea cererii în anulare a hotărârilor, cu cheltuieli de judecată.
în susținere s-a arătat că sunt întrunite condițiile pentru suspendare respectiv măsura solicitată este vremelnică iar urgența se justifică prin aceea că neluarea unei măsuri de blocare a activității consiliului ar înrăutăți situația societății care și așa este foarte șubredă. Consiliul ales prin hotărârea nr. 2/24.04.2009 duce societatea la faliment iar cu trecerea timpului acest fapt nu poate fi înlăturat. Din cauza modului defectuos de administrare societatea are datorii mari și înregistrează pierderi. Deși există o hotărâre judecătorească prin care s-a suspendat aplicarea unor hotărâri prin care se limitează dreptul de administrare, nu se respectă iar în această situație prin demersul inițiat se dorește prevenirea unor înstrăinări din patrimoniul societății.
Totodată se arată că din informațiile deținute se cunoaște faptul că mai multe active ale societății au fost cesionate către terți aproape cu titlu gratuit iar sumele obținute din activități nu au fost înregistrate în contabilitate.
Cererea astfel argumentată a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 133 din , art. 44 alin. (1), art. 274 alin. (1) și art. 581 C.proc.civ.
Normele invocate respectiv art. 133 din preved că „O dată cu intentarea acțiunii în anulare reclamantul poate cere instanței pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării hotărârii atacate. Art. 581 C.proc.civ. prevede că instanța va putea ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept ce s-au păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea pierderilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Reiese din normele enunțate că în privința suspendării legiuitorul a instituit posibilitatea dispunerii acesteia în condițiile unei aparente de nelegalitate și a întrunirii cumulative a cerințelor urgenței, a caracterului vremelnic al măsurii ce se cere, respectiv a neprejudicierii fondului.
în cauză nu s-a relevat de instanță o aparentă de nelegalitate iar urgența nu subzistă în condițiile în care de la adoptarea primei hotărâri AGA a trecut mai bine de un an și jumătate.
Instanța așa cum se observă din argumentele aduse în demersul introductiv susține teza unui prejudiciu ca urmare a faptului că se poate intra în faliment dat fiind activitatea defectuoasă a consiliului.
Din momentul inițierii litigiului și pe parcurs nu s-a făcut dovada unui eventual demers pentru intrare în procedura evocată iar actele depuse atestă desfășurarea unei activități de către consiliul de administrație în măsura să întregească patrimoniul în acest sens fiind depusă sentința nr. 2486 din 2010. Ori in aceste circumstanțe nu se poate vorbi de un prejudiciu iminent și care nu s-ar putea repara.
Prin urmare nefiind întrunite cumulativ cerințele cerute de art. 133 și art. 581 C.proc.civ. susținerile recurentei cu privire la greșita reținere a instanței sunt întemeiate și urmează a fi admise.
Așadar constatând cele arătate în baza art. 312 C.proc.civ. coroborat cu art. 81, 582 C.proc.civ. Curtea va admite recursul va modifica hotărârea și va respinge cererea de suspendare.
Totodată în condițiile în care a fost examinat recursul Curtea reține că cererea de suspendare rămasă fără obiect și urmează a fi respinsă ca atare.
(Judecător Floarea Tămaș)
