Prin sentinţa nr.411 pronunţată la data de 31.01.2011 a Tribunalului Cluj a fost admisă în parte cererea reclamantei AGENŢIA NAŢIONALĂ DE PESCUIT ŞI ACVACULTURA BUCUREŞTI împotriva pârâtei SC P.C. SA şi în consecinţă a fost dispusă suspendarea aplicării hotărârii adunării generale a societăţii pârâte, nr.2/24.04.2009 şi a hotărârii adunări generale extraordinare din 20 octombrie 2010 până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr.abc/1285/2011 al Tribunalului Comercial Cluj şi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 10,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel instanţa reţine că în cadrul societăţii pârâte există conflicte în ceea ce priveşte competenţa structurii acţionariatului persoanei juridice şi în ceea ce priveşte organele sale de conducere. Într-o astfel de situaţie şi pentru a nu complica şi mai mult lucrurile până la obţinerea unei acţiuni pe fondul cauzei este evident în interesul societăţii suspendarea aplicării celor două hotărâri care odată puse în aplicare şi acţiunea pe fond admisă ar produce mult mai multe pagube decât dacă starea actuală de fapt ar fi păstrată. O hotărâre de schimbare a structurii de conducere şi de aprobare a intrării în societate a unui alt acţionar este mult mai bine să rămână mai întâi irevocabilă prin respingerea acţiunii în anulare a ei pentru a fi pusă în o revenire la situaţia anterioară în cazul în care prezenta cerere este respinsă urmând să se facă mult mai greu odată ce noua conducere ar fi luat şi aplicat hotărâri legate de mersul activităţii societăţii.
Împotriva soluţiei menţionate a declarat recurs pârâta solicitând admiterea acestuia modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de emitere a ordonanţei. Totodată s-a solicitat şi suspendarea executării ordonanţei întemeiat pe dispoziţiile art.300 alin.2 şi 3 din C.proc.civ.
Astfel în susţinerea cererii de suspendare se arată că datorită acţiunilor întreprinse împotriva sa şi în condiţiile în care efectele ordonanţei nu ar fi suspendate societatea va suferi prejudicii dat fiind închirierea unei ferme către o societate în baza unui contract a cărui anulare a fost cerută în instanţă. Pe de altă parte se arată prin activitatea sa consiliului de administraţie a demarat şi o serie de acţiuni având ca obiect anularea unor titluri de proprietate emise ilegal.
În dezvoltarea motivelor recurenta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei în considerarea că în acţiunea având ca obiect anularea unor hotărâri a adunării generale titularul cererii este Asociaţia Agricolă P.C. şi nu reclamanta din prezentul dosar iar pe fond s-a sustinut că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art.581 C.proc.civ. Aceasta întrucât nu este întrunită condiţia urgenţei raportat la termenul de la adoptarea hotărârii iar împotriva acesteia prin măsurile consiliului nu subzistă atâta timp cât acestea sunt simple alegaţii nedovedite cu nici un înscris şi neprobate.
Tot astfel se arată că aspectele învederate de reclamanta cu privire la nereprezentarea în cadrul şedinţei sunt nereale faţă de dispoziţiile ar.125 alin.2, de actele depuse prin care se constată că reprezentantul A.D.S. a fost prezent la momentul adoptării hotărârilor atacate şi de dispoziţiile OUG 23/2008 respectiv a subrogării în drepturi.
De altfel arată recurenta că reţinerea revenirii la situaţia anterioară nu prezintă importanţă în condiţiile în care este greu de realizat.
Tot astfel arată instanţa că şi reţinerile instanţei referitor la petitul de numire a curatorului sunt greşite deoarece acesta trebuia respins ca inadmisibil , în această procedură prevederile art.44 alin.1 C.proc.civ. nefiind aplicabile.
Analizând recursul declarat Curtea reţine următoarele:
Prin cererea introductivă de instanţă intimata în contradictoriu cu recurenta a solicitat instanţei suspendarea provizorie a aplicării hotărârii adunării generale nr.2 din 24.04.2009 şi hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor din 20.10.2010, numirea unui curator special până la soluţionarea cererii în anulare a hotărârilor, cu cheltuieli de judecată.
În susţinere s-a arătat că sunt întrunite condiţiile pentru suspendare respectiv măsura solicitată este vremelnică iar urgenţa se justifică prin aceea că neluarea unei măsuri de blocare a activităţii consiliului ar înrăutăţi situaţia societăţii care şi aşa este foarte şubredă. Consiliul ales prin hotărârea nr.2/24.04.2009 duce societatea la faliment iar cu trecerea timpului acest fapt nu poate fi înlăturat. Din cauza modului defectuos de administrare societatea are datorii mari şi înregistrează pierderi. Deşi există o hotărâre judecătorească prin care s-a suspendat aplicarea unor hotărâri prin care se limitează dreptul de administrare, nu se respectă iar în această situaţie prin demersul iniţiat se doreşte prevenirea unor înstrăinări din patrimoniul societăţii.
Totodată se arată că din informaţiile deţinute se cunoaşte faptul că mai multe active ale societăţii au fost cesionate către terţi aproape cu titlu gratuit iar sumele obţinute din activităţi nu au fost înregistrate în contabilitate.
Cererea astfel argumentată a fost întemeiată în drept pe prevederile art.133 din , art.44 alin.1, art.274 alin.1 şi art.581 C.proc.civ.
Normele invocate respectiv art.133 din preved că „O dată cu intentarea acţiunii în anulare reclamantul poate cere instanţei pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării hotărârii atacate. Art.581 C.proc.civ. prevede că instanţa va putea ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept ce s-au păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara precum şi pentru înlăturarea pierderilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Reiese din normele enunţate că în privinţa suspendării legiuitorul a instituit posibilitatea dispunerii acesteia în condiţiile unei aparente de nelegalitate şi a întrunirii cumulative a cerinţelor urgenţei, a caracterului vremelnic al măsurii ce se cere, respectiv a neprejudicierii fondului.
În cauză nu s-a relevat de instanţă o aparentă de nelegalitate iar urgenţa nu subzistă în condiţiile în care de la adoptarea primei hotărâri AGA a trecut mai bine de un an şi jumătate.
Instanţa aşa cum se observă din argumentele aduse în demersul introductiv susţine teza unui prejudiciu ca urmare a faptului că se poate intra în faliment dat fiind activitatea defectuoasă a consiliului.
Din momentul iniţierii litigiului şi pe parcurs nu s-a făcut dovada unui eventual demers pentru intrare în procedura evocată iar actele depuse atestă desfăşurarea unei activităţi de către consiliul de administraţie în măsura să întregească patrimoniul în acest sens fiind depusă sentinţa nr.2486 din 2010. Ori in aceste circumstanţe nu se poate vorbi de un prejudiciu iminent şi care nu s-ar putea repara.
Prin urmare nefiind întrunite cumulativ cerinţele cerute de art.133 şi art.581 C.proc.civ. susţinerile recurentei cu privire la greşita reţinere a instanţei sunt întemeiate şi urmează a fi admise.
Aşadar constatând cele arătate în baza art.312 C.proc.civ. coroborat cu art.581, 582 C.proc.civ. Curtea va admite recursul va modifica hotărârea şi va respinge cererea de suspendare.
Totodată în condiţiile în care a fost examinat recursul Curtea reţine că cererea de suspendare rămasă fără obiect şi urmează a fi respinsă ca atare. (Judecător Floarea Tămaş)
