Sentinţa prin care s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei petente are un obiect neevaluabil în bani.
Conform art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, numai acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispoziţiilor acestei legi, inclusiv pentru recuperarea creanţelor, sunt scutite de taxe de timbru.
Deşi cererea de suspendare a executării sentinţei atacate până la soluţionarea recursului nu se înscrie în ipoteza prevăzută de art. 77 alin. (1) din şi, ca atare, nu este scutită de taxă judiciară de timbru, aceasta nu este scutită nici de plata cauţiunii prevăzută de art. 403 alin. (4) C.proc.civ., neexistând astfel nicio dispoziţie derogatorie de la această obligaţie în favoarea petentei.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Încheierea nr. 399 din 29 iulie 2013
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj la data de […] iulie 2013 sub nr. …/33/2013, petenta SC A. SA Bistriţa, prin administrator special M.I.A., a solicitat suspendarea provizorie a sentinţei civile nr. 879/16.04.2013 pronunţate de Tribunalul Bistriţa-Năsăud până la soluţionarea cererii de suspendare formulate în cadrul recursului formulat de către petentă împotriva acestei sentinţe. În motivarea cererii, petenta a arătat că prin sentinţa civilă ce face obiectul cererii de suspendare s-a aprobat raportul întocmit de administratorul judiciar şi în baza art. 107 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006 judecătorul-sindic a dispus intrarea în faliment a debitoarei SC A. SA Bistriţa, că împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs în cadrul căruia s-a solicitat, între altele, să se dispună suspendarea executării sentinţei atacate până la soluţionarea recursului. Se mai susţine în fundamentarea cererii de suspendare provizorie că petenta a efectuat investiţii de mediu în valoare de 3 milioane de euro, care au condus la obţinerea autorizaţiei integrate de mediu, cu valabilitate până în anul 2023, că a efectuat investiţii în tehnologii noi, că la această dată deţine una din cele mai moderne turnătorii din ţară, că capacitatea de turnare şi prelucrare piese brut turnate este de 350 tone/lună, că este singura unitate din ţară care produce robineţi industriali de diametru de până la 1.400 mm şi că este singurul producător de robineţi pentru centrala nuclearo-electrică Cernavodă (grupurile 1 şi 2), cu perspective de livrare pentru grupurile 3 şi 4, dar şi pentru piaţa externă.
Examinând cererea de suspendare, Curtea reţine următoarele:
Sub aspectul depunerii regulate a cauţiunii, din oficiu s-a ridicat incidenţa excepţiei inadmisibilităţii cererii. Pentru a statua astfel, Curtea are în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 403 alin. (4) C.proc.civ., aplicabile prin efectul normei de trimitere conţinută la art. 300 alin. (3) partea finală din acelaşi cod, în cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul. Prin cerere neevaluabilă în bani sau cerere al cărui obiect este evaluabil în bani se înţelege în contextul aplicării dispoziţiilor art. 404 alin. (4) C.proc.civ. nu cererea de suspendare în sine, ci dacă şi în ce măsură se poate aprecia că hotărârea judecătorească a cărei suspendare se cere poartă asupra unui obiect evaluabil în bani sau cuprinde ca obiect o cerere neevaluabilă în bani.
Curtea reţine că hotărârea a cărei suspendare se solicită prin cererea introductivă are regimul juridic prevăzut de art. 107 alin. (1) pct. C din Legea nr. 85/2006, respectiv hotărârea judecătorului-sindic de intrare în faliment a debitorului în ipoteza în care obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condiţiile stipulate prin planul confirmat sau desfăşurarea activităţii debitorului în decursul reorganizării sale aduce pierderi averii sale. Din cele ce precedă, se poate desprinde uşor concluzia că obiectul dedus judecăţii nu este format dintr-o prestaţie evaluabilă în bani, ci dimpotrivă obiectul judecăţii este reprezentat tocmai de sesizarea administratorului judiciar pentru intrarea în faliment în condiţiile art. 107 alin. (1) pct. C din Legea nr. 85/2006. Aşa fiind, concluzia care se impune este că sentinţa prin care s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei petente are un obiect neevaluabil în bani.
Din economia dispoziţiilor legale anterior citate rezultă că suma ce urmează a fi consemnată cu titlu de cauţiune este întotdeauna fixă, în cazul cererilor care au ca obiect suspendarea unei hotărâri judecătoreşti cu valoare determinată, cauţiunea se stabileşte la 10% din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor neevaluabile în bani, valoarea cauţiunii este de 500 lei. De asemenea, potrivit acestor dispoziţii legale, în cazuri urgente, dacă s-a achitat cauţiunea [în cuantum de 500 lei, potrivit art. 403 alin. (4) teza a II-a C.proc.civ., incident în speţă], preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Rezultă astfel că o condiţie prealabilă cererii de suspendare este dată de obligativitatea depunerii cauţiunii în cuantumul prescris de lege, cauţiune care trebuie depusă împreună cu cererea de suspendare. În această ipoteză cauţiunea nu este stabilită de instanţă, ci de lege în cuantumul expres prevăzut de textul legal analizat, iar depunerea dovezii de consemnare trebuie făcută odată cu cererea de suspendare.
În acest context, Curtea constată că petenta nu a depus cauţiunea în cuantum de 500 lei, astfel încât cererea de suspendare provizorie nu poate fi primită. Conform art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, numai acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispoziţiilor acestei legi, inclusiv pentru recuperarea creanţelor, sunt scutite de taxe de timbru. Deşi cererea de faţă nu se înscrie în ipoteza prevăzută de art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 şi, ca atare nu este scutită de taxă judiciară de timbru, aceasta nu este scutită nici de plata cauţiunii prevăzută de art. 403 alin. (4) C.proc.civ., neexistând astfel nicio dispoziţie derogatorie de la această obligaţie în favoarea petentei.
Prin urmare, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 403 alin. (4) C.proc.civ., Curtea va dispune respingerea cererii formulate, ca inadmisibilă.
