Sentinţa prin care se admite contestaţia împotriva unei creanţe trecută de administratorul judiciar în tabelul preliminar al creanţelor are un obiect evaluabil în bani la valoarea creanţei respective. Efectele produse de această hotărâre constau nu numai în afişarea tabelului de creanţe, ci în principal în recunoaşterea dreptului de creanţă al creditorului asupra patrimoniului debitoarei insolvente concomitent cu trecerea creanţei în tabelul definitiv al creanţelor şi apoi afişarea acestuia. Din această perspectivă, cererea de suspendare provizorie a executării unei atari hotărâri poartă asupra unei valori în sensul art. 404 alin. (4) C.proc.civ. iar cauţiunea se stabileşte în sumă fixă calculată la 10% din valoarea obiectului cererii. Hotărârea pronunţată de judecătorul sindic este dată în temeiul art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, ceea ce însemnă că se aplică regula instituită de art. 8 alin. (4) din aceeaşi lege, respectiv că această hotărâre, deşi supusă recursului, nu este susceptibilă de suspendare de către instanţa de recurs pe baza procedurii prevăzute de art. 300 alin. (2) şi (3) C.proc.civ. şi implicit nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 404 alin. (4) C.proc.civ. la care se trimite expres prin art. 300 alin. (3) parte finală.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Sentinţa nr. 997 din 18 decembrie 2012
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 13 decembrie 2012 petenta desemnată în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC R. SA Baia Mare a solicitat să se dispună suspendarea provizorie a sentinței 7278 din 26.11.2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș până la soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul recursului.
în motivarea cererii s-a arătat, în esență, că în urma deschiderii procedurii de insolvență față de debitorul SC R. SA Baia Mare a fost desemnată în calitate de administrator judiciar, iar în exercitarea acestor atribuții s-a pronunțat, între altele, în sensul respingerii înregistrării în tabelul creditorilor debitoarei insolvente a sumei de 49.202.400 lei, cerere formulată de creditorul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri prin Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie.
Această soluție a fost contestată de creditor iar prin sentința civilă nr. 7278 din 26.11.2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș soluționându-se, între altele, și contestația creditorului a fost admisă dispunându-se înscrierea acestuia în tabelul definitiv al creanțelor cu întreaga sumă, respectiv 49.202.400 lei în categoria creanțelor bugetare și afișarea de îndată a tabelului de creanțe în conformitate cu prevederile art. 74 din Legea nr. 85/2006, hotărâre recurată de administratorul judiciar.
în justificarea cererii de suspendare se mai arată că înscrierea de îndată a creditoarea cu creanța solicitată de aceasta ar majora de 10 ori pasivul debitorului înscris preliminar ceea ce ar face imposibilă reorganizarea societății pe bază de plan în oricare din variantele prevăzute la art. 94 alin. (3) din Legea nr. 85/2006.
Pe de altă parte, suspendarea măsurii afișării tabelului definitiv al creanței, de la curg cele 30 de zile pentru propunerea planului de reorganizare împiedică pronunțarea de către judecătorul sindic a intrării în faliment a debitoarei conform art. 107 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006.
Mai apoi, petenta face o serie de considerații de fond care nu au relevanță și incidență pe terenul rezolvării unei cereri de suspendare provizorii.
în fine, petenta susține că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 300 alin. (3) raporta la art. 403 alin. (4) C.proc.civ. relevând că urgența constă în necesitatea suspendării provizorii a măsurii întocmirii tabelului definitiv de creanțe până la soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul recursului, că administratorul judiciar are calitatea procesuală activă de a cere suspendarea provizorie raportat la faptul că este o cerere în legătură cu cererea de suspendare formulată în cadrul recursului și că a fost plătită cauțiunea de 500 lei, deoarece această cerere este una care nu poate fi evaluată în bani, raportat la faptul că se urmărește suspendarea măsurii întocmirii și afișării tabelului definitv de creanțe al debitoarei.
întrucât la data examinării cererii nu a fost depusă cauțiunea în cuantumul prevăzut de lege, prin încheierea din ședința camerei de consiliu din 14 decembrie 2012 Curtea a stabilit în temeiul dispozițiilor 403 alin. (4), coroborat cu art. 300 alin. (3) C.proc.civ., în sarcina petentei, obligația consemnării unei sume în procent de 10% din valoarea ce face obiectul contestației la înscrierea în tabelul definitiv al creanțelor întocmit de administratorul judiciar, cu titlu de cauțiune, la dispoziția instanței respectiv, timbrarea corespunzătoare a cererii , transmițându-se aceste obligații prin fax.
Pentru acest termen, Curtea a constatat că cererea a fost legal timbrată și s-a depus dovada consemnării cauțiunii la valoarea de 500 lei.
Prin notele de ședință înregistrate la dosar petenta a reiterat motivele și aspectele principale ale cererii introductive, sens în care s-a readus în discuție calificarea cererii, respectiv că aceasta nu poartă asupra unei sume de bani ci este o cerere care nu poate fi evaluată în bani.
Examinând cererea de suspendare, Curtea reține următoarele:
1. Sub aspectul depunerii regulate a cauțiunii stabilite de instanță, din oficiu s-a ridicat incidența excepției inadmisibilității cererii.
Pentru a statua astfel, Curtea are în vedere că potrivit dispozițiilor art. 403 alin. (4) C.proc.civ., aplicabile prin efectul normei de trimitere conținută la art. 300 alin. (3) parte finală din același cod, în cazuri urgente, daca s-a plătit cauțiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere si fără citarea parților, suspendarea provizorie a executării pana la soluționarea cererii de suspendare de către instanța. încheierea nu este supusa nici unei cai de atac. Cauțiunea care trebuie depusa este in cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile in bani. Cauțiunea depusa este deductibila din cauțiunea stabilita de instanța, daca este cazul.
Din economia dispozițiilor legale anterior citate rezultă că suma ce urmează a fi consemnată cu titlu de cauțiune este întotdeauna fixă, în cazul cererilor care au ca obiect suspendarea unei hotărâri judecătorești cu valoare determinată cauțiunea se stabilește la 10 % din valoarea obiectului cererii sau la 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani.
Prin cerere neevaluabilă în bani sau cerere al cărui obiect este evaluabil în bani se înțelege în contextul aplicării dispozițiilor art. 404 alin. (4) C.proc.civ. nu cererea de suspendare în sine ci dacă și în ce măsură se poate aprecia că hotărârea judecătorească a cărei suspendare se cere poartă asupra unui obiect evaluabil în bani sau cuprinde ca obiect o cerere neevaluabilă în bani.
Curtea reține că hotărârea a cărei suspendare se solicită prin cererea introductivă are regimul juridic prevăzut de art. 73 din Legea nr. 85/2006.
Mai precis, prin sentința civilă nr. 7278 din 26.11.2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-au soluționat deodată prin conexitate obiectivă legală toate contestațiile formulate de creditori împotriva tabelului preliminar al creanței.
între alte contestații rezolvate de judecătorul sindic al Tribunalului Maramureș este și contestația formulată de creditorul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri prin Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie privind creanța bugetară în sumă de 49.202.400 lei.
Această contestație a fost admisă de judecătorul sindic și ca o consecință s-a dispus înscrierea creditorului în tabelul definitiv al creanțelor cu o creanță în sumă de 49.202.400 lei în categoria „creanțe bugetare”.
Curtea reține că sentința prin care judecătorul sindic rezolvă o contestație în conformitatea cu procedura prevăzută la art. 73 din nu este neevaluabilă în bani așa cum eronat arată petenta ci obiectul acesteia poate fi determinat sub aspect valoric.
Astfel, conform art. 73 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 debitorul, creditorii si orice alta parte interesata vor putea sa formuleze contestații cu privire la creanțele si drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar/lichidator in tabelul preliminar de creanțe.
Din cele ce precedă, se poate desprinde ușor concluzia că obiectul contestației nu este format dintr-o prestație neevaluabilă în bani ci dimpotrivă obiectul contestației este reprezentat tocmai de creanțele sau drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar în tabelul preliminar al creanțelor.
Așa fiind, concluzia care se impune este că sentința prin care se admite contestația împotriva unei creanțe trecută de administratorul judiciar în tabelul preliminar al creanțelor are un obiect evaluabil în bani la valoarea creanței respective.
Efectele produse de această hotărâre constau nu numai în afișarea tabelului de creanțe, ci în principal în recunoașterea dreptului de creanță al creditorului asupra patrimoniului debitoarei insolvente concomitent cu trecerea creanței în tabelul definitiv al creanțelor și apoi afișarea acestuia.
Din cele ce precedă, rezultă că suspendarea executării acestei hotărârii presupune suprimarea provizorie a efectului executoriu al acesteia pe cele trei paliere enunțate mai sus.
Din această perspectivă, cererea de suspendare provizorie a executării unei atari hotărâri poartă asupra unei valori în sensul art. 404 alin. (4) C.proc.civ. iar cauțiunea se stabilește în sumă fixă calculată la 10% din valoarea obiectului cererii.
în fine, Curtea reține că legea procesual civilă nu prevede o cale specială de atac ori de contestație a modului de stabilire a cauțiunii dar se observă că nici petenta nu a formulat o contestație formală împotriva modului de stabilire a cauțiunii de către instanță.
De altfel, din maniera de redactare a textului art. 404 alin. (4) C.proc.civ. se poate trage concluzia că încadrarea cererii de suspendare în ipotezele de stabilire a cauțiunii și plata anticipată a acesteia incumbă titularului cererii aceasta neînlăturând însă obligația instanței de a face verificări în acest sens.
Față de cele ce precedă, Curtea reține că nefiind îndeplinită obligația de consemnare a cauțiunii la valoarea de 10% din creanța ce a făcut obiectul contestației rezolvate prin sentința ce face obiectul cererii de suspendare provizorie, prevăzută ca și condiție de admisibilitate, în temeiul art. 300 alin. (3) raportat la art. 404 alin. (4) C.proc.civ. Curtea va respinge ca inadmisibilă cererea.
2. Chiar dacă s-ar privi îndeplinită cerința cauțiunii pentru ipoteza în care cererea ar fi calificată ca neevaluabilă în bani, și făcând deci abstracție de condiția de admisibilitate analizată anterior, cererea de suspendare este inadmisibilă și din alt unghi de vedere.
Astfel, hotărârea a cărui suspendare provizorie se solicită a fi dispusă prin mijlocirea președintelui instanței, este pronunțată de judecătorul sindic în procedura insolvenței, așa cum s-a arătat mai sus.
în acest context, pentru admisibilitatea cererii de suspendare provizorie a unei atari hotărâri nu sunt aplicabile numai prevederile art. 300 alin. (3) raportat la art. 404 alin. (4) C.proc.civ., invocate exclusiv de petentă, ci și dispozițiile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 care stabilește regula conform căreia recursul declarat împotriva acestor hotărâri nu este suspensiv de și nici nu pot fi suspendate de instanța de recurs.
Astfel, textul legal precitat arată că: Prin derogare de la prevederile art. 300 alin. (2) si (3) din Codul de procedura civila, cu modificările si completările ulterioare, hotărârile judecătorului-sindic nu vor putea fi suspendate de instanța de recurs.
De la această regulă instituită de legea specială în materia insolvenței se derogă în art. 8 alin. (5) din Legea nr. 85/2006, arătându-se in terminis că textul art. 8 alin. (4) nu se aplica în cazul judecării recursului împotriva următoarelor hotărâri ale judecătorului-sindic:
a) sentința de respingere a contestației debitorului, introdusa în temeiul art. 33 alin. (4);
b) sentința prin care se decide intrarea in procedura simplificata;
c) sentința prin care se decide intrarea in faliment, pronunțata in condițiile art. 107;
d) sentința de soluționare a contestației la planul de distribuire a fondurilor obținute din lichidare si din încasarea de creanțe, introdusa in temeiul art. 122 alin. (3).
Or, examinând aceste dispoziții legale, se constată că hotărârea pronunțată de judecătorul sindic este dată în temeiul art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, ceea ce însemnă că se aplică regula instituită de art. 8 alin. (4) din aceeași lege, respectiv că această hotărâre, deși supusă recursului, nu este susceptibilă de suspendare de către instanța de recurs pe baza procedurii prevăzute de art. 300 alin. (2) și (3) C.proc.civ. și implicit nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 404 alin. (4) C.proc.civ. la care se trimite expres prin art. 300 alin. (3) parte finală.
Așa fiind, și din această perspectivă cererea de suspendare provizorie formulată în cauză este inadmisibilă, incidente fiind art. 8 alin. (4) raportat la alin. (5) din Legea nr. 85/2006.
