Pentru a se putea proceda la excluderea asociatului administrator din societatea comerciala cu raspundere limitata în temeiul art. 217 lit. „d” din Legea nr. 31/1990 e necesar a se dovedi savârsirea de catre acesta a faptelor prevazute expres de acest text de lege, aceasta dispozitie având ca scop sanctionarea celui care aduce atingere patrimoniului societatii, acestuia nefiindu-i permis a întrebuinta capitalul social sau orice alte fonduri banesti, creditele societatii sau bunuri în folosul sau sau ale altei persoane.
Reclamantele S.C. „B” S.A., T.F. si S.C. „A” S.A. au solicitat în contradictoriu cu pârâtii P.N., B.M. si S.C. „A.S. & T.” S.R.L., excluderea asociatului administrator P.N. din cadrul S.C. „A.S. & T.” S.R.L. în temeiul disp. art. 217 lit. „d” din Legea nr. 31/1990, revocarea pe cale judecatoreasca a administratorului din functie, suspendarea administratorului din toate functiile de reprezentare si de decizie ale societatii pâna la solutionarea în fond a cererii de suspendare.
Si-au motivat reclamantii cererea aratând ca pârâtul administrator a refuzat sa convoce A.G.A. la cererea asociatilor în vederea analizarii activitatii Consiliului de Administratie.
S-a invocat totodata ca, desi a convocat AGA, nu a respectat ordinea de zi propusa astfel ca sedintele nu au avut rezultatul scontat.
Au mai aratat reclamantii ca, desi au solicitat pârâtului sa le permita efectuarea unui control general asupra evidentelor contabile si gestiunii societatii, a refuzat fiind necesara interventia instantei; s-a invocat încalcarea prevederilor statutare privitoare la conducerea societatii astfel ca asociatii sunt în imposibilitate de a continua si gestiona activitatea societatii.
Nici plata dividendelor în perioada 2000–2002 nu a fost efectuata de pârât si în plus împotriva lui s-au formulat doua plângeri penale.
Tribunalul Constanta Sectia comerciala prin sentinta civila nr. 3559/COM/2004 a respins actiunea fata de B.M. pentru lipsa calitatii procesuale pasive.
A fost respinsa ca nefondata actiunea fata de pârâtii P.N. si S.C. „A.S. & T.” S.R.L.
Au fost obligati reclamantii în solidar, la plata sumei de 5 milioane lei cu titlu de cheltuieli de judecata catre B.M., la 25 milioane lei catre P.N. si la 25 milioane catre S.C. „A.S. & T.” S.R.L.
Pentru a dispune astfel a retinut prima instanta urmatoarele:
Din perspectiva primului motiv invocat de catre reclamanti nu poate fi atrasa excluderea pârâtului, întrucât Legea nr. 31/1990, republicata, da posibilitatea asociatului de a solicita interventia instantei în cazul refuzului administratorului de a convoca adunarea generala, de altfel un refuz ulterior lunii martie 2002 nu a fost probat.
A retinut totodata prima instanta nesustinerea probatorie a necesitatii convocarii adunarii generale, a faptului ca în cauza este vorba despre o operatiune care sa nu poata fi hotarâta sau exercitata decât de adunare sau ca opereaza o depasire a limitelor mandatului pârâtului.
S-a motivat ca nu se poate retine în sarcina pârâtului un delict intentionat savârsit în dauna societatii de natura a antrena excluderea, mai mult, în culpa sunt reclamantii ce au mentinut artificial starea conflictuala.
Nici refuzul pârâtului administrator de a acorda dividendele nu prezinta relevanta în raport de disp. art. 217 lit. „d” din Legea nr. 31/1990.
A concluzionat prima instanta ca reclamantii n-au produs dovezi cu privire la prejudicierea pârâtei S.C. „A.S. & T.” S.R.L. de catre administratorul P.N. în conditiile în care exista probatorii cu privire la functionarea societatii la cote profitabile ce au condus la clasarea societatii în primele locuri.
În termen legal au declarat apel reclamantii împotriva sentintei civile nr. 3559/COM/2004 dar si împotriva încheierii din 13.11.2003 solicitând schimbarea în totalitate a sentintei apelate si în parte a încheierii pronuntate în sensul admiterii actiunii principale.
S-au formulat urmatoarele critici:
– cererea de revocare pe cale judecatoreasca a administratorului a fost întemeiata pe dispozitiile Legii nr. 31/1990, situatie în care administratorilor li se aplica atât normele generale ale mandatului de drept comun cât si ale mandatului special;
– revocarea calitatii de administrator s-a solicitat pe calea dreptului comun iar suspensarea pe calea ordonantei presedintiale, fiind evidenta gresala de dactilografiere strecurata în cuprinsul actiunii la temeiul juridic;
– în mod gresit a respins actiunea prima instanta în conditiile în care faptele imputabile administratorului dupa 30.09.2001 sunt:
– refuzul repetat de a convoca AGA pentru analiza activitatii Consiliului de Administratie si impunerea de catre administrator pe ordinea de zi a altor activitati decât aceasta analiza;
– imposibilitatea efectuarii controlului la evidentele contabile si gestiunii societatii cauzata de administrator, sustinere confirmata si de sentinta civila nr. 629/2002 a Tribunalului Constanta prin care administratorul a fost obligat sa permita accesul asociatilor la gestiunea societatii;
– scrisoarea de garantie bancara în suma de 273.000 $ emisa în favoarea Demir Bank si prin care societatea a girat creditul acordat S.C. „E.I.” S.R.L., denota faptul ca actele întocmite de pârât sunt frauduloase întrucât a actionat în calitate de administrator cu puteri depline;
– de peste 3 ani de zile nu au mai avut loc sedinte AGA, administratorul conducând discretionar societatea;
– refuzul platii dividendelor este probat cu hotarârea Tribunalului Constanta prin care S.C. „A.S. & T.” S.R.L. a fost obligata sa plateasca dividendele pe anii 2002 si 2001, însa dividendele au fost platite catre el si B.M.;
– fata de administrator s-a pus în miscare actiune penala, ca urmare a existentei a doua plângeri penale în care reclamanta A. s-a constituit parte responsabila civilmente cu sume foarte mari.
Atât apelantii cât si intimatii au anexat la dosar concluzii scrise.
Analizând criticile aduse în raport de actele si lucrarile dosarului, curtea retine urmatoarele:
Referitor la primele critici, curtea retine ca prima instanta a analizat cererea de excludere a asociatului administrator în procedura dreptului comun, stabilind în mod corect ca revocarea se poate face în aceeasi modalitate în care a fost desemnata, adica prin hotarârea Adunarii generale a asociatialor.
În caz contrar s-ar ajunge la situatia în care instanta de judecata s-ar substitui vointei adunarii generale ceea ce ar contraveni dispozitiilor legale aplicabile, anume Legea nr. 31/1990, republicata, art. 77, 187 si 192, concluzioneaza instanta.
În ceea ce priveste cererea de suspendare a administratorului, retine instanta de control ca, desi s-au indicat ca temei procedural disp. art. 180 Cod procedura civila, nu s-a indicat temeiul de drept material.
Astfel, aceasta cerere nici nu a fost motivata sub aspectul îndeplinirii conditiilor de admisibilitate instituite de aceasta cale procedurala speciala.
În consecinta, în mod corect a retinut prima instanta ca aceasta cerere este inadmisibila.
Referitor la celelalte critici, curtea retine ca acestea sunt nefondate pentru urmatoarele considerente:
Reclamantii au dedus judecatii cererea de excludere a administratorului S.C. „A.S. & T.” S.R.L., cerere întemeiata pe disp. art. 217 lit. „d” din Legea nr. 31/1990.
Conform acestui articol excluderea administratorului se poate realiza când frauda este comisa în dauna societatii sau se foloseste de semnatura sociala sau de capitalul social în folosul lui sau altora.
Raportat la temeiul de drept pe care si-au întemeiat cererea, invocarea refuzului repetat de a convoca AGA pentru analiza activitatii Consiliului de Administratie apare ca o situatie neavuta în vedere de aceasta dispozitie legala ce consacra una din situatiile ce atrag excluderea.
În plus, asa cum a retinut si prima insatanta, acest refuz (evident dupa luna martie 2002, pentru ca cele anterioare au fost analizate cu ocazia ponuntarii altei hotarâri judecatoresti) nu a fost probat.
Nici operatiunile contabile asupra carora le-a fost interzis controlul, nu au fost individualizate de catre reclamanti pentru a se putea verifica sustinerea conform cu care nu le este permisa exercitarea dreptului de control asupra gestiunii societatii.
Nu poate fi primita sustinerea conform cu care aceasta imposibilitate a efectuarii controlului la evidentele contabile este dovedita ca urmare a obligarii, de catre instanta de judecata în dosar nr. 690/2002, a intimatilor pârâti la prezentarea anumitor acte contabile.
Aceasta pentru ca pe de o parte, limitarea controlului la anumite documente este în spiritul legii societatilor comerciale – secretul operatiunilor comerciale fiind predominant.
Pe de alta parte, conform art. 13 din Statutul societatii controlul gestiunii se face de catre asociati împreuna cu un expert autorizat, (aceasta cu atât mai mult cu cât între asociati exista o stare conflictuala), ori desemnarea unui astfel de expert de A. nu a fost dovedita.
Chiar prin hotarârea judecatoreasca la care fac trimitere apelantii, se retine ca permiterea accesului asociatilor la registrele contabile si la o serie de acte contabile de mare importanta cum sunt balanta, bilantul, contul de profit si pierderi, are un caracter de exceptie si este permisa tocmai în vederea cunoasterii de asociati a participarii acestora la beneficii si pierderi.
Referitor la motivul de apel privind emiterea unei scrisori de garantie bancara în favoarea Demir Bank si prin care societatea pârâta a girat un credit, curtea retine ca este neîntemeiat pentru ca nu s-a dovedit ca administratorul s-a folosit prin aceasta de semnatura sa sau capitalul social în folosul sau, sau al altora, acceptând vreun profit din aceasta activitate.
Nici celelalte motive de apel nu sunt fondate întrucât potrivit art. 189 din Legea nr. 31/1990 adunarea asociatilor adopta bilantul si repartizarea beneficiului net între asociati si nu administratorul, aspectul invocat nefiind vizat de dispozitiile art. 217 pct. „d” din lege, arata Curtea.
Depunerea a doua plângeri penale împotriva administratorului si în care A. are calitate de parte respondabila civilmente cu sume foarte mari, nu conduce obligatoriu la concluzia fraudarii de catre pârâtul P.N., cu atât mai mult cu cât s-a dispus neînceperea urmaririi penale fata de acesta.
Fata de cele aratate, în raport de disp. art. 296 Cod procedura civila, curtea a respins apelul ca nefondat.
Decizia civila nr. 269/COM/28.09.2004
