ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A VII-A CIVILA
SENTINŢA CIVILĂ NR. 310
Şedinţa publică din 17.01.2012
Tribunalul compus din:
PREŞEDINTE – Judecator sindic BUMBULUŢ ANCA STELA
GREFIER- CENUŞĂ NICOLETA
Pe rol fiind soluţionarea cauzei civile de fata având ca obiect cererea întemeiată pe dispoziţiile art.138 din Legea 85/2006, formulata de reclamantul AA TI cu sediul Bucuresti, impotriva paratului IGN cu domiciliul in Bucuresti.
La apelul nominal facut in sedinta publica a raspuns reclamantul AA TI prin lichidatorul judiciar precum si paratul reprezentat de avocat, care depune la dosar avocatiala si note de concluzii scrise.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:
Lichidatorul judiciar arata ca nu au fost predate actele, ca nu mai are alte cereri de formulat si solicita admiterea cererii asa cum a fost formulata.
Paratul, prin avocat depune la dosar imputernicire avocatiala, note de concluzii scrise si solicita respingerea cererii de atragere a raspunderii ca nefondata, intrucat capatul de cerere nu are nici un fel de motivare.
Nemaifiind cereri de formulat ori probe de administrat instanta constata cauza in stare de judecata si o retine in vederea solutionarii.
TRIBUNALUL:
Lichidatorul judiciar AA T.I. desemnat pentru debitorul N.P.Ra formulat la data de 29.09.2011 o cerere pentru atragerea răspunderii patrimoniale împotriva pârâtului I.G.N , în baza art.138 lit.a, d şi e din Legea nr.85/2006.
În motivare lichidatorul judiciar arată că administratorul statutar al debitoarei nu şi-a îndeplinit obligaţiile conform art.28 din lege, nu a depus actele contabile, faptă prevăzută la art.138 lit.d şi e din Legea nr.85/2006.
Ultimul bilanţ a fost depus la administraţia financiară în anul 2008, conform datelor din această raportare societatea deţinea în patrimoniu active imobilizate în valoare de 1669 lei şi active circulante în valoare de 80.700 lei. Avea creanţe de recuperat în valoare de 45.191 lei şi disponibil în casa şi conturi în valoare de 35.301 lei.
Conform acestei ultime raportări, debitoarea dispunea de active, pe care administratorul societăţii nu le-a utilizat pentru stingerea datoriilor.
Administratorul statutar identificat a fost notificat , dar nu a predat activele societăţii, astfel că lichidatorul judiciar consideră îndeplinite condiţiile prevăzute la art.138 lit.a şi e din Legea nr.85/2006.
În drept invocă art.138 lit.a, d şi e din Legea nr.85/2006.
Pârâtul I.G.N. a depus concluzii scrise, solicitând respingerea cererii de atragere a răspunderii.
Prin cererea de chemare in judecata formulate in temeiul art. 138 alin 1 din Legea 85/2006 lichidatorul judiciar a solicitat atragerea raspunderii materiale a paratului I.G.N. pentru cauzele prevazute de art 138 alin 1 lit a, d si e din legea 85/2006.
In motivarea cererii se arata ca administratorul statutar se face vinovat de savarsirea urmatoarelor fapte: nedepunerea actelor contabile ale societatii, ce imbraca forma raspunderii prevazuta de art 138 alin 1 lit a din legea insolventei pentru incalcarea dispozitiilor art 28 din legea 85/2006, nerecuperarea creantelor de la proprii debitori, utilizarea in interes personal a bunurilor apartinand societatii debitoare, deturnarea sau ascunderea unei parti din activul persoanei juridice.
In conformitate cu dispozitiile art 138 din legea 85/2006, in cazul in care raportul intocmit in conformitate cu dispozitiile art 59 alin 1 din lege sunt identificate persoane carora le-ar fi imputabila aparitia starii de insolventa a debitorului, la cererea practicianului in insolventa , judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoana juridical ajunsa in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, printr-una din faptele prevazute la literele a-g ale acestui articol.
Din interpretarea acestei dispozitii legale, rezulta ca admisibilitatea unei astfel de cereri este conditionata de indeplinirea unor conditii strict si limitative prevazute de textul de lege.
In situatia in care, cererea este formulate de lichidatorul judiciar, pe langa incadrarea faptei pentru care se solicita atragerea raspunderii patrimoniale intr-una din conditiile prevazute de literele a-g ale art 138, legea impune si ca prin continutul raportului intocmit in conformitate cu dispozitiile art 59 din lege, sa se fi identificat persoana careia i-ar fi imputabila aparitia starii de insolventa a debitorului.
In cauza de fata, raportul asupra cauzelor care au condus la aparitia starii de insolventa a societatii debitoare nu identifica persoana careia i-ar fi imputabila starea de insolventa a societatii debitoare. Afirmatia generica a administratorului judiciar care stabileste in atributia administratorului statutar sarcina predarii actelor contabile ale societatii nu este similara identificarii persoanei ce se face vinovata de ajungerea in insolventa a societatii debitoare , cu atat mai mult cu cat momentul predarii actelor contabile se situeaza ulterior momentului declansarii procedurii insolventei, ca effect al declansarii procedurii si in niciun caz ca si motiv al declansarii sale.
Se arata totodata si faptul ca, prin insusi continutul raportului intocmit de administratorul judiciar in conformitate cu dispozitiile art 59 din lege, la fila 9 ultimul alineat, administratorul judiciar concluzioneaza ca “nu se poate pronunta asupra cauzelor care au condus la starea de faliment a debitoarei”.
Ori, in masura in care prin raport se concluzioneaza faptul ca nu se poate pronunta asupra cauzelor care au condus la aparitia starii de insolventa a societatii debitoare, coroborat cu faptul ca, faptele pentru care se solicita atragerea raspunderii patrimoniale a administratorului statutar sunt mult ulterioare aparitiei starii de insolventa fara a putea determina aparitia acesteia, cererea de atragere a raspunderii patrimoniale apare in principal ca inadmisibila, in secundar ca neintemeiata.
In ceea ce priveste cererea de atragere a raspunderii intemeiata pe dispozitiile art 138 alin 1 lit a din legea 85/2006, se arata ca in cererea de chemare in judecata se mentioneaza ca debitoarea detinea in patrimoniu la nivelul anului 2008, active imobilizate in valoare de 1669 lei, active circulante de 80.700 lei, din care creante de recuperate in valoare de 45.191 lei si casa si conturi in banci in suma de 35.301 lei.
Se arata ca in motivarea acestui capat de cerere, la finele anului 2008, debitoarea avea datorii ce puteau fi acoperite cu activele detinute, operatiune prin care s-ar fi putut evita insolventa societatii , si cum administratorul statutar raspunde de corectitudinea datelor inscrise in contabilitatea societatii pe care o administra, avea posibilitatea evitarii starii de insolventa.
In aparare, paratul arata ca procedura insolventei a fost declansata prin incheierea de sedinta din 13.04.2010.
Fata de aceasta precizare, paratul intelege sa invoce faptul ca cererea de chemare in judecata este nedovedita, sustinerile administratorului judiciar avand ca data de referinta 31.12.2008, in timp ce aparitia starii de insolventa este situate in speta de fata la data pronuntarii incheierii prin care s-a declansat procedura insolventei, respectiv 13.04.2010. Mai arata ca nu s-a facut dovada mentinerii acestei situatii si la momentul aparitiei starii de insolventa care, fata de neanalizarea si neaprecierea lui de catre administratorul judiciar, nu poate fi altul decat acela al pronuntarii incheierii de declansare a procedurii insolventei, respectiv 13.04.2010.
Raspunderea patrimoniala reglementata de legea 85/2006 este o raspundere delictuala speciala. Pentru admisibilitatea cererii, se impune ca fapta pentru care se solicita atragerea raspunderii sa fie prevazuta de vreuna din situatiile prevazute de art 138 alin 1 lit a-g din lege, sis a fi cauzatstarea de insolventa a debitorului, neputand fi atrasa raspunderea patrimoniala pentru orice fapta savarsita de organelle de conducere pe parcursul derularii activitatii societatii debitoare ce nu are legatura cu aparitia starii de insolventa.
Administratorul judiciar releva in cererea de chemare in judecata existenta unei anumite situatii financiar contabile valabila cu mult inaintea aparitiei starii de insolventa a debitoarei, fara a face dovada ca aceasta situatie la acea data s-ar fi pastrat pana in momentul aparitiei starii de insolventa, si ca prin pastrarea sau printr-o omisiune a administratorului, s-ar fi ajuns in starea de insolventa a societatii.
In conformitate cu dispozitiile art 1169 Cod civil, cel ce face o cerere in fata instantei are obligatia sa o dovedeasca , iar neindeplinirea acestei obligatii face ca cererea formulate sa apara nefondata.
Sustinerile lichidatorului cu privire la dispozitiile art 138 alin 1 lit a din lege, nu pot fi asimilate faptei prevazuta in aceasta dispozitie legala respective folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane.
Cauzele de atragere la raspundere patrimoniala sunt strict si limitative prevazute de legea speciala, astfel ca motivarea din acest capat de cerere nu poate fi asimilata cu situatia prevazuta in mod expres de legiuitor la litera a din art 138 din lege.
Imprejurarea ca societatea debitoare avea de recuperat creante, nu intra in sfera de aplicare a dispozitiilor art 138 alin 1 lit a din legea insolventei, situatia de fata neputand fi asimilata cu folosirea bunurilor persoanei juridice in folosul propriu al paratului sau in interesul altei persoane , intrucat intre cele doua fapte nu exista similitudine. Dispozitiile art 138 din lege se refera la bunurile sau creditele persoanei juridice, or in cazul de fata, lichidatorul argumenteaza ajungerea societatii debitoare in stare de insolvent ape pasivitatea paratului in recuperarea unor creante ale societatii debitoare. Pe de alta parte, lichidatorul judiciar nu a facut dovada ca situatia nerecuperarii de catre debitoare a propriilor creante nu a suferit modificari in perioada cuprinsa intre 31.12.2008 si data declansarii procedurii insolventei societatii debitoare.
Cu privire la sustinerea potrivit careia administratorul statutar se face vinovat de folosirea in interes personal a bunurilor apartinand societatii debitoare, lichidatorul afirma ca fapte constant in nepredarea si nevalorificarea bunurilor in vederea platii datoriilor este asimilata folosirii acestor bunuri in interes personal al administratorului statutar sau in interesul altor peroane.
Sustinerea nu este dovedita si reprezinta aprecierea generica data de lichidator unei astfel de situatii.
Lichidatorul nu a lamurit in care din tezele dispozitiei prevazuta la art 138 lit a din lege se incadreaza fapta incriminate, pana la data judecarii in fond a cererii de atragere a raspunderii, reclamantul neprecizand daca este vorba de folosirea personala a bunurilor de catre administratorul statutar sau de catre alta persoana, asa cum nu este dovedit nici interesul personal al persoanei c e ar fi folosit aceste bunuri.
Aceleasi sustineri sunt folosite de lichidatorul judiciar si in solicitarea atragerii raspunderii patrimoniale in conformitate cu art 138 alin 1 lit e din lege, considerand ca prin aceeasi fapta s-ar proba si indeplinirea conditiei pentru atragerea raspunderii patrimoniale intemeiate pe aceasta dispozitie legala.
Din norma legala enuntata, rezulta ca una din conditiile antrenarii raspunderii membrilor organelor de conducere sau a altor personae din cadrul societatii debitoare, consta in aducerea societatii in stare de insolventa prin una din faptele enumerate la art 138, ceea ce inseamna ca faptele respective sa fi condus la ajungerea in incetare de plati, respective sa se fi produs anterior declansarii procedurii insolventei.
In speta de fata, atat in ceea ce priveste sustinerea reclamantului cu privire la fapta administratorului intemeiata pe litera e a art 138 alin 1 din lege, cat sic ea intemeiata pe fapta prevazuta la litera a art 138 alin 1, astfel cum a fost sustinuta de lichidatorul judiciar, s-ar fi produs dupa declansarea procedurii insolventei, fapt ce face de neprimit cererea reclamnatului.
Elementele faptei prevazuta de art 138 alin 1 lit e din lege raman neintrunite si ca urmare a nedovedirii de catre lichidator a existentei acestor bunuri, mai ales in conditiile in care societatea falita nu figureaza cu bunuri in evidentele DITL sector 1,3,4 si 5, astfel cum arata lichidatorul in raportul intocmit in conformitate cu dispozitiile art 59 din legea 85/2006.
Potrivit art 138 alin 1 lit d din lege, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului sa fie suportata de membrii organelor de conducere in situatia in care starea de insolventa a fost cauzata prin tinerea unei contabilitati fictive, disparitia unor documente contabile sau netinerea contabilitatii in conformitate cu legea.
In speta de fata nu s-a sustinut existenta niciuneia dintre faptele mai sus descrise, singura sustinere a lichidatorului judiciar cu privire la acest aspect a art 138, ar fi aceea potrivit careia incalcarea dispozitiilor prevazute de art 28 din legea 85/2006 ar atrage raspunderea administratorului statutar pentru fapta prevazuta la lit d) a art 138 din lege.
Pe de alta parte, neexecutarea acestei obligatii nu se regaseste printre cauzele prevazute in mod expres si limitative de art 138 alin 1 lit a-g din legea 85/2006. Pentru a putea fi admisibila cererea de atragere a raspunderii patrimoniale, legiuitorul conditioneaza ajungerea societatii in stare de insolventa ca urmare a savarsirii faptei pentru care se solicita atragerea raspunderii. Cum momentul predarii actelor se situeaza ulterior declansarii procedurii insolventei ca si effect al luarii acestei masuri, incalcarea dispozitiilor prevazute la art 28 din lege nu poate fi asimilata faptei prevazuta de art 138 lit d din aceeasi lege.
Se mai arata ca antrenarea raspunderii patrimoniale a fostului administrator al societatii debitoare in conditiile art 138 alin 1 lit a, d si e din legea 85/2006, nu poate fi atrasa, nefiind indeplinita nici cerinta existentei raportului de cauzalitate intre fapta administratorului si prejudicial creat. Reclamantul nu a solicitat incuviintarea de probe in dovedirea faptelor prevazute de art 138 alin 1 lit a, d si e din lege, iar din raportul lichidatorului judiciar rezulta ca acesta nu a intrat in posesia actelor contabile ale societatii, situatie ce nu se circumscrie in prevederile art 138 alin 1 lit a, d si e din lege, pentru ca nu s-a dovedit ca a folosit in interes personal bunurile apartinand societatii debitoare, a tinut o fictive sau nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea, a ascuns o parte din activul persoanei juridice.
Sustinerile reclamantului au un caracter pur formal si nu au fost dovedite pe parcursul procedurii, simpla invocare a dispozitiilor art 138 din lege nu conduce automat la atragerea raspunderii patrimoniale, in situatia in care nu s-a facut dovada intrunirii cumulative a conditiilor pentru atragerea raspunderii patrimoniale.
Pentru aceste considerente, paratul solicita respingerea, ca nefondata, a actiunii.
Analizând materialul probator existent la dosar, Tribunalul reţine următoarele:
Prin încheierea pronunţată la data de 13.04.2010 în dosarul de faţă, judecătorul sindic a admis cererea formulată de debitorul N.P.R, iar în temeiul art.107 raportat la art.32 din Legea nr.85/2006 şi a deschis procedura simplificată de faţă de acesta şi a desemnat lichidatorul judiciar.
Lichidatorul judiciar desemnat a îndeplinit atribuţiile stabilite prin lege ,a notificat părţile, a întocmit tabelul preliminar al obligaţiilor debitorului la data de 18.01.2011.
La data de 28.09.2010 lichidatorul judiciar a prezentat un raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, raport care are la bază actele depuse de reprezentantul debitoarei, precum şi raportările contabile întocmite în perioada 2006-2009.
Lichidatorul judiciar a identificat cauze exterioare societăţii : criza economică declanşată la finele anului 2008, deprecierea cursului de schimb valutar, scăderea numărului de clienţi. ca şi cauze ce ţin de managementul promovat de către debitoare,sunt enumerate: politici de piaţă greşite, necorelarea dintre încasări şi plăţi, dorinţa de dezvoltare rapidă, strategii neadaptate mediului economic.
După deschiderea procedurii de insolvenţă, reprezentanţii societăţii nu au luat legătura cu lichidatorul judiciar, astfel că nu au putut fi identificate eventualele bunuri din patrimoniul societăţii.
În ultimul raport de activitate, lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii de insolvenţă, în condiţiile în care debitoarea nu deţine bunuri care pot fi valorificate.
Conform menţiunilor înregistrate la (fila 5) administratorul societăţii debitoare a fost pârâtul I.G.N.
Lichidatorul judiciar a informat că nefiindu-i puse la dispoziţie toate documentele societăţii, inclusiv actele de primară, nu a putut prezenta în mod detaliat cauzele care au dus apariţia stării de insolvenţă. A fost efectuată doar o analiză a indicatorilor economico-financiari preluaţi din raportările contabile depuse de societate în perioada 2006-2008. Conform acestor date rezultă că la sfârşitul anului 2008 debitoarea avea în patrimoniu active imobilizate în valoare de 1669 lei şi active circulante în valoare de 80.700 lei, creanţe de recuperat în valoare de 45.191 lei şi disponibil în casa şi conturi în valoare de 35.301 lei.
Se susţine de către lichidatorul judiciar că în cadrul procedurii de insolvenţă reprezentanţii debitoarei nu au predat lichidatorului evidenţa contabilă , astfel că acesta nu a putut analiza activităţile desfăşurate de debitor şi nici modul în care a fost condusă contabilitatea. Pe de o parte este de reţinut că procedura de insolvenţă a fost deschisă la cererea debitorului, că anexat acestei cereri debitoarea a prezentat actele enumerate la din Legea nr.85/2006, lichidatorul judiciar având la dispoziţie şi raportările contabile înregistrate la administraţia financiară în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii. Pe de altă parte, Legea nr.85/2006 stabileşte la art.147 că refuzul reprezentantului debitorului de a pune la dispoziţia lichidatorului documentele menţionate la art.28 din lege, se pedepseşte. Aşadar, lichidatorul judiciar avea posibilitatea de a da curs acestor dispoziţii legale, prin formularea unei plângeri.
Cu referire la neprezentarea actelor contabile, această faptă nu reprezintă o cauză de atragere a răspunderii în temeiul Legii nr.85/2006. Apoi, nu a fost făcută dovada că această faptă ar fi cauzat starea de insolvenţă a societăţii.
Lichidatorul judiciar a invocat ca şi temei al cererii pentru atragerea răspunderii şi dispoziţiile art.138 lit.a) din Legea nr.85/2006, dar nu a făcut dovada că pârâtul a săvârşit faptele prevăzute de art.138 lit.a), respectiv că a folosit bunurile sau creditele societăţii debitoare în folos propriu sau al unei alte persoane. Nu a propus şi nu a prezentat vreo probă în acest sens, astfel că vor fi avute în vedere exclusiv actele existente la dosar.
Nu au putut fi identificate bunurile societăţii , neputându-se prezuma că activele au fost deturnate de către persoanele responsabile de gestionarea patrimoniului societăţii, aşa cum susţine lichidatorul judiciar.
Existenţa în patrimoniul societăţii a unor active circulante şi neprezentarea de către administratorul societăţii a documentelor contabile pentru a putea determina şi cunoaşte soarta acestor bunuri, nu creează în mod necesar prezumţia folosirii lor în folosul propriu al administratorilor sau al unei alte persoane, în sensul prevăzut la art.138 alin.1 lit.a) din lege.
În art.138 lit.a) se face referire în mod expres la fapta de a folosi bunurile sau creditele persoanei juridice. A folosi înseamnă a utiliza în fapt şi efectiv anumite bunuri concrete sau credite ale debitoarei, fie în folos propriu , fie în folosul altei persoane, ceea ce în speţă nu s-a dovedit.
Nici disp. art. 138 lit. e din lege nu sunt aplicabile în cauză, nu s-a dovedit că pârâtul a deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice, ori au mărit în mod fictiv pasivul societăţii. Faptul că modalitatea de înstrăinare a activelor societăţii înregistrate la nivelul anului 2008 nu a fost oglindită în contabilitatea societăţii nu constituie în sine o cauză a insolvenţei pentru a fi incidente dispoziţiile art.138 lit.e.
Apoi, cu privire la îndeplinirea condiţiei ce vizează legătura de cauzalitate dintre faptele imputate pârâtului şi prejudiciul adus creditorilor, lichidatorul consideră evidentă această legătură de cauzalitate, fără însă a o dovedi.
Nefiind dovedite elementele răspunderii civile delictuale, judecătorul sindic va respinge cererea formulată de lichidator. Nu este suficientă simpla afirmaţie cu privire la săvârşirea faptelor ilicite pentru a se angaja răspunderea patrimonială, reclamantul trebuie să facă dovada celor afirmate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge cererea formulată de lichidatorul judiciar AA T.I. cu sediul Bucuresti, împotriva pârâtului I.G.N. cu domiciliul in Bucuresti, având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică azi 17.01.2012.
PRESEDINTE GREFIER
