Prin cererea formulată în cadrul procedurii falimentului, creditoarea a solicitat antrenarea răspunderii asociaţilor debitoarei până la concurenţa sumei de 25.000.000 lei reprezentând capitalul social al debitoarei ce nu s-a mai regăsit faptic în patrimoniul acesteia.
În drept, s-a invocat art.3 alin.3 din Legea nr.31/1990.
Prin sentinţa civilă nr.132/2005 Tribunalul Vrancea, a respins, ca neîntemeiată, cererea creditoarei privind angajarea răspunderii asociaţilor debitoarei.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reţinut că răspunderea asociaţilor în procedura specială prevăzută de Legea nr.64/1995 cu modificările şi completările ulterioare nu poate opera decât în sfera art.137 din Legea nr.64/1995, dispoziţii care au caracter special faţă de dispoziţiile Legii nr.31/1990.
Creditoarea a declarat recurs motivând că acţiunea reglementată de dispoziţiile art.137 din Legea nr.64/1995 cu modificările şi completările ulterioare este o acţiune în răspundere civilă delictuală, pe când acţiunea formulată în temeiul art.3 din Legea nr.31/1990 reprezintă o extindere a executării silite împotriva asociaţilor, în limita răspunderii pe care şi-a asumat-o fiecare la constituirea persoanei juridice, iar această răspundere izvorăşte direct din calitatea de asociat.
Curtea de Apel a respins ca nefondat recursul declarat de creditoare, cu motivarea că în cauză nu operează o extindere automată a executării silite asupra asociaţilor societăţii cu răspundere limitată, întrucât, nu se poate discuta de o răspundere unipersonală a asociatului unic conform art.236 din Legea nr.31/1990 republicată, ci de o răspundere a conducătorilor societăţii cu răspundere limitată, pluripersonală care nu poate fi angajată decât în condiţiile prevăzute de art.137 din Legea nr.64/1995, aşa cum corect a reţinut şi judecătorul sindic.
