Cerinţa interesului personal este esenţială pentru declanşarea oricărui demers judiciar, şi se impune a fi verificată. Formularea unei acţiuni în anularea unor plăţi efectuate după data deschiderii procedurii insolvenţei se poate face de orice persoană interesată, respectiv de o persoană care ar putea beneficia de sumele plătite.
C.A. Cluj, s. a ll-a civ., de cont. adm. şi fisc., dec. nr. 3541 din 4 mai 2012, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 1431 din 21 octombrie 2011, a Tribunalului Bistriţa-Năsăud s-a respins ca neîntemeiată cererea creditorului D.C.L., în contradictoriu cu intimaţii A.F.P. Bistriţa şi Municipiul Bistriţa, prin Primar. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin încheierea comercială nr. 359 din 22 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud a fost deschisă procedura generală a insolvenţei în condiţiile Legii nr. 85/2006, la cererea debitorului SC F. SRL Bistriţa care şi-a exprimat intenţia de redresare pe baza unui plan de reorganizare.
La data de 28 februarie 2012, administratorul judiciar provizoriu a depus la dosar tabelul preliminar de creanţe (în care, la poziţia 2, a fost înscrisă creditarea A.F.P. Bistriţa cu o creanţă bugetară de 8.382 lei, iar la poziţia 3 a fost înscris creditorul Municipiul Bistriţa, cu o creanţă bugetară de 761 lei).
In tabelul definitiv nu au mai fost înscrişi cei 2 crcditori bugetari, întrucât debitoarea a efectuat plata datoriilor către cei 2 creditori bugetari (reprezentând taxe şi impozite restante şi curente), la datele de 14 martie 2012 şi respectiv 1 martie 2012. Despre aceste plăţi a fost încunoştinţat administratorul judiciar de către debitoare care, la rândul său, i-a notificat pe cei 2 creditori pentru a justifica neînscrierea lor în tabelul definitiv de creanţe.
Din coroborarea dispoziţiilor art. 46 alin. (1) şi art. 49 alin. (1) şi (2) rezultă că nu sunt supuse efectelor nulităţii absolute plăţile făcute după deschiderea procedurii insolvenţei, în perioada de observaţie, de către debitorul căruia nu i-a fost ridicat dreptul de administrare, dar sub supravegherea administratorului judiciar dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare.
în speţă, judecătorul-sindic a apreciat că sunt îndeplinite toate aceste cerinţe, care dau libertate debitorului de a efectua plăţile legale şi după deschiderea procedurii insolvenţei, exceptate de la efectele nulităţii. Astfel, debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare judiciară prin însăşi cererea de deschidere a procedurii, acesta aflându-se încă în perioada de observaţie, iar plăţile vizează plata unor datorii la bugetul de stat şi local, impozit pe teren, alte impozite şi taxe, restante şi curente, ce pot fi circumscrise operaţiunilor financiare dintre cele vizate exemplificativ de art. 3 alin. (2) pct. 14 din lege, iar aceste plăţi au fost aduse la cunoştinţa administratorului judiciar, care a luat act de plăţi, fiind îndeplinită condiţia ca plăţile să fie
efectuate sub supravegherea administratorului judiciar. In aceste condiţii, plăţile efectuate către cei 2 creditori bugetari şi în sume relativ mici, fiind exceptate de la efectele nulităţii impuse prin art. 46 din lege, s-a respins ca neîntemeiată cererea creditorului D.C.L.
împotriva acestei hotărâri creditorul D.C.L. a declarat recurs, solicitând instanţei modificarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond în sensul admiterii cererii sale prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a plăţii efectuate de debitoarea SC F. SRL Bistriţa în sumă de 8.400 lei către A.F.P. Bistriţa şi a sumei de 761 lei către creditorul Municipiul Bistriţa şi obligarea acestor doi creditori să restituie aceste sume în contul unic de lichidare,
plăţile fiind lovite de nulitate absolută. In motivarea recursului, creditorul a arătat că prin încheierea comercială nr. 359/2010 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud s-a deschis procedura generală a insolvenţei la cererea debitoarei SC. F. SRL Bistriţa la data de 22 decembrie 2010, iar debitoarea a efectuat plăţi către cei 2 creditori, respectiv 8.400 către A.F.R Bistriţa, la data de 14 martie 2011 şi 761 lei către Municipiul Bistriţa, la data de 1 martie 2011, deci ulterior datei deschiderii procedurii, astfel că aceste plăţi sunt făcute în frauda celorlalţi creditori. Plăţile efectuate de către creditoare au avut ca obiect plata impozitului unui teren către creditorul Municipiul Bistriţa şi plata unei amenzi către creditorul D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, or printre activităţile curente enumerate în mod expres în art. 3 din Legea insolvenţei nu se regăsesc şi cele efectuate de către debitoare, motiv pentru care în baza prevederilor art. 46 din Legea nr. 85/2006, plăţile efectuate sunt nule. Deoarece aceste plăţi nu se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, administratorul judiciar avea obligaţia să convoace o şedinţă a creditorilor în vederea autorizării acestora, potrivit art. 49 alin. (2) din Legea nr. 85/2006. Cum nici din actele depuse la dosarul cauzei şi nici din adresa comunicată de către administratorul judiciar nu rezultă îndeplinirea de către acesta a acestei obligaţii legale, respectiv convocarea adunării creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen maxim de 5 zile de la data primirii acesteia, cu toate că avea cunoştinţă despre cele două plăţi efectuate, cele două chitanţe fiindu-i remise de către reprezentantul legal al debitoarei, creditorul-recurent apreciază că şi din acest motiv plăţile efectuate către de cei 2 creditori nu pot fi decât nule.
Analizând actele şi lucrările dosarului, curtea a reţinut următoarele:. Cu toate că recurentul se prevalează de dispoziţii legale care instituie sancţiunea nulităţii absolute, acesta trebuie să-şi dovedească calitatea de persoană interesată, respectiv trebuie să probeze folosul practic urmărit prin promovarea unei astfel de acţiuni. Din actele de la dosarul cauzei reiese că recurentul figurează în tabelul definitiv de creanţe cu suma de 579.737,5 lei în categoria creanţelor chirografare. Cele două creditoare, AFP Bistriţa şi Municipiul Bistriţa, care au fost plătite după deschiderea procedurii insolvenţei, deţineau creanţe bugetare, iar potrivit ordinii de plată instituită de art. 123 din Legea nr. 85/2006, titularii creanţelor bugetare beneficiază de distribuiri de sume înaintea creditorilor chirografari. Prin urmare, chiar dacă am admite nevalabilitatea celor două plăţi efectuate după deschiderea
proccdurii insolvenţei în favoarea celor doi creditori bugetari, sumele cu care s-ar reîntregi patrimoniul debitoarei nu ar profita recurentului D.C.L., ci eventual creditorilor garantaţi.
Date fiind aceste circumstanţe, curtea apreciază că recurentul D.C.L. nu poate justifica un interes personal şi actual în promovarea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a celor două plăţi. Cât timp cerinţa interesului personal este esenţială pentru declanşarea oricărui demers judiciar, aceasta se impune a fi verificată şi în cazul de faţă, iar în cazul neîntrunirii sale acţiunea trebuie respinsă ca lipsită de interes, fară a se proceda la o analiză a fondului cererii. De asemenea de la înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu rezultă dacă sumele utilizate pentru plata celor două creanţe provin din fonduri proprii ale administratorului statutar sau din disponibilităţile băneşti ale societăţii, astfel că nici din această perspectivă nu se justifică interesul reclamantului de a solicita anularea plăţilor efectuate.
