Legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere in sarcina conducatorilor societatii-debitoare, culpa apreciindu-se in concret, asa incat in situatia reglementata de art.138 alin.1 lit.c din lege este absolut necesar a se face dovada interesului personal, altfel spus dovada existentei folosului propriu prin continuarea activitatii societatii.
(Tribunalul Bucuresti, Sectia a VII-a Comerciala, sentinta comerciala nr.34/07.01.2009)
Prin cererea inregistrata la Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII-a Comerciala sub nr.7066/3/2007 debitoarea SC N. P. B. SA a solicitat in temeiul art.27 si art 32din Legea 85/2006 deschiderea procedurii de faliment prin procedura simplificata si desemnarea unui lichidator judiciar .
In motivarea cererii debitoarea a aratat ca societatea se afla in incetare de plati, nu mai poate face fata datoriilor comerciale acumulate ca urmare a conjucturii economice nefavorabile din perioada 2002 – 2004 si datorita lipsei de activitate comerciala. De asemenea, s-a mentionat ca societatea nu mai are administrator de la data de 28.04.2004 cand in Adunarea Generala a Actionarilor a fost revocat mandatul administratorului ca urmare a demisiei acestuia. Desi societatea avea datorii care depaseau cu mult activele de care dispunea, inregistrand capitaluri negative, organele de conducere nu au luat masuri pentru completarea capitalului social in conformitate cu prevederile legii 31/1990 rep. S-a precizat ca societatea inregistreaza datorii in suma de 1.081.658 lei .
Prin sentinta comerciala nr. 4962/19.11.2008 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolventa impotriva debitoarei, fiind desemnat lichidator judiciar.
La data de 12.09.2007 lichidatorul judiciar a formulat cerere pentru atragerea raspunderii administratorilor societatii debitoare O. A., B. M., V. P. si S. C. intemeiata pe dispozitiile art.138 lit.c din Legea 85/2006.
In motivarea cererii lichidatorul judiciar a aratat ca intrarea debitoarei in procedura insolventei s-a datorat unui management necorespunzator, fara aprecierea intr-un mod corect a actelor comerciale efectuate, subestimand riscul in sectorul de piata aferent obiectului de activitate, fara sa se acorde o atentie corespunzatoare evolutiei pietei si fara sa se evaluze in mod obiectiv potentialul concurential. In cursul anului 2001 societatea a vandut toate mijloacele fixe pe care le avea in patrimoniu, astfel ca s-a anulat posibilitatea societatii debitoare de a-si desfasura activitatea conform propriului obiect de activitate. In cursul anilor 2004 si 2005 desi veniturile societatii sunt 0,00 lei , societatea inregistreaza importante cheltuieli , ajungand la 143.132 lei.
Paratii au formulat intampinare la cererea de atragerea raspunderii aratand ca nu sunt intrunite conditiile prevazute de dispozitiile art 138 lit c din legea insolventei, fara a se proba desfasurarea unor activitati care sa determine continuarea activitatii care ducea in mod vadit persoana juridica la incetarea de plati. Sursa pierderilor societatii a constat in faptul ca devizele lucrarilor contractate cu actionarul majoritar SC N. M. SA erau subdimensionate , astfel incat nu s-a reusit acoperirea pierderilor.
Parata B. M. a aratat ca a fost membra in Consiliul de Administratie pe o perioada de 8 luni in anul 2002 , neavand o calitate la data cand s-a inchis exercitiul financiar 2003.
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele :
Conform relatiilor furnizate de O.R.C.B. rezulta ca paratii O. A., B. M., V. P. si S. C. au detinut functia de administratori in cadrul societatii debitoare SC N. P. B. SA incepand cu data de 16.04.2002 , iar paratul S. C. din 14.02.2004.
Din cuprinsul analizei economice asupra principalilor indicatori financiari contabili efectuata in cuprinsul raportului intocmit pe cauzele de insolventa si persoanele vinovate pentru perioada 2001-2005 rezulta faptul ca in anul 2001 societatea a instrainat toate mijloacele fixe ale societatii nemaiavand in fapt capacitatea de a-si desfasura activitatea. La sfarsitul anului 2001 societatea inregistra capitaluri negative de peste 180 de ori din capitalul social, fara a convoca adunarea Generala a Actionarilor si fara a dispune sistarea activitatii societatii. In perioada 2001-2003 societatea si-a continuat activitatea, inregistrand pierderi financiare, acumuland noi datorii, , fapt ce a condus la majorarea capitalul negativ si cresterea gradului de indatorare a societatii. S-a mai retinut ca societatea nu a asigurat conducerea evidentei contabile, respectiv intocmirea si depunerea bilantului pe anul 2005.
Raspunderea administratorilor pentru ajungerea societatii in incetare de plati este strict limitata de art 138 din legea insolvenţei la savarsirea faptelor enumerate in acest articol, textul de lege sanctionand practic acele fapte care implica o deturnare a activitatii societatii de la scopul comercial in vederea caruia a fost infiintata si o utilizare a societatii in vederea satisfacerii intereselor membrilor organelor de conducere sau ale unor terti
Potrivit dispozitiile art 138 lit c din legea 85/2006, judecatorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul societatii ajunsa in stare de insolventa sa fie suportat de catre membrii organelor de conducere care au cauzat starea de insolventa a societatii prin aceea ca a dispus , in interes personal, continuarea unei activitati care ducea in mod vadit persoana juridica la incetare de plati. Textul de lege impune indeplinirea a doua conditii : existenta interesului personal al organului de conducere si caracterul evident al iminentei insolvabilitatii societatii.
Astfel, s-a apreciat ca nu este suficient ca administratorul societatii debitoare sa fi dispus continuarea activitatii societatii, ci trebuia probata si imprejurarea ca paratii au dispus in interes personal continuarea activitatii societatii debitoare.
Or, din analiza actelor contabile ale SC N. P. B. SA rezulta ca societatea debitoare a ajuns in incetare de plati din cauze obiective reflectate intr-un management necorespunzator, fara aprecierea intr-un mod corect a actelor comerciale efectuate, subestimand riscul in sectorul de piata aferent obiectului de activitate, fara sa se acorde o atentie corespunzatoare evolutiei pietei si fara sa se evaluze in mod obiectiv potentialul concurential.
In cauza nu s-a probat faptul ca paratii au dispus in interes personal continuarea activitatii societatii debitoare, starea de pasivitate a administratorilor cu privire la recuperarea creantelor nefiind prin ea insasi o fapta prin care sa se poata aprecia incidenta dispozitiilor art 138 lit c din legea inolventei
Imprejurarea ca in perioada 2001-2005 societatea a inregistrat in mod constant importante pierderi, capitalurile societatii avand valori negative, fara ca datoriile acumulate sa poata fi acoperite prin lichiditatile existente dovedesc un management necorespunzator , dar nu orice deficienta de natura manageriala este de natura a conduce la stabilirea raspunderii organelor de conducere, textul de lege sanctionand practic acele fapte care implica o deturnare a activitatii societatii de la scopul comercial in vederea caruia a fost infiintata si o utilizare a societatii in vederea satisfacerii intereselor membrilor organelor de conducere sau ale unor terti, fapt neprobat in speta.
Faptul ca paratii nu au convocat adunarea generala extraordinara a actionarilor , avand drept punct pe ordinea de zi fie majorarea capitalului social pana la concurenta pierderilor si refacerea capitalurilor proprii, fie luarea in dezbatere a starii de insolventa generata de incapacitatea de plata si punerea societatii sub protectia legii falimentului nu se constituie in fapta prevazuta la art 138 lit c in sensul ca au fost folosite bunurile proprii in folos propriu. De asemenea, nici atitudinea pasiva a paratilor nu este de natura sa atraga raspunderea acestora , imprejurarea ca desi paratii au dispus continuarea activitatii societatii debitoare fara a solicita tribunalului deschiderea procedurii de insolventa nu se contituie in fapta prevazuta de art 138 lit c din legea 85/2006, conditia pentru existenta acestei fapte nefiind probata, in sensul ca paratii au dispus in interes personal continuarea activitatii societatii debitoare.Retinand ca angajarea raspunderii membrilor organelor de conducere este o masura lasata la aprecierea judecatorului sindic , in cazul de fata s-a constatat ca nu se impune aceasta masura , cat timp nu s-a dovedit existenta faptei prevazuta in art.138 lit c din lege, astfel ca instanta a respins cererea formulata de lichidatorul judiciar , ca neintemeiata.
Hotararea judecatoreasca a ramas irevocabila prin decizia comerciala nr.543/31.03.2009.
