Cerere privind suspendarea judecăţii şi invocarea lipsei de com­petenţă a instanţei. Admiterea de către instanţă a cererii de sus­pendare a judecăţii fără stabilirea în prealabil a competenţei. Consecinţe


Curtea Supremă de Justiţie (C.S.J.), Secţia de administrativ, decizia nr. 735 din 23 martie 1998 (dosar nr. 2334/1997)

Din încheierea şedinţei publice de la 1 octombrie 1997, rezultă că repre­zentantul Ministerului Transporturilor a solicitat suspendarea cauzei în baza dispoziţiilor art. 244 pct. 2 din Codul de procedură civilă, dar a invocat şi lip­sa de competenţă a instanţei, considerând că procesul trebuia judecat de Ju­decătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Reprezentantul Parchetului a pus concluzii numai în sensul declinării competenţei în favoarea Judecătoriei Sectoailui 1 Bucureşti.

Instanţa a dispus suspendarea cauzei în baza prevederilor art. 244 pct. 2 din Codul de procedură civilă, cu toate că avea obligaţia ca întâi să stabi­lească dacă este competentă să soluţioneze cauza şi numai după ce aprecia că are o astfel de competenţă să se pronunţe asupra cererii de suspendare. Neprocedând astfel, a luat o măsură ilegală ce se impune a fi desfiinţată. Ca atare, recursul va fi admis pe acest considerent, se va casa încheierea atacată, iar cauza va fi trimisă la aceeşi instanţă pentru continuarea judecăţii.

Instanţa de trimitere va trebui să se pronunţe întâi asupra excepţiei de ne- competenţă materială ridicată de pârâtă şi numai dacă se va aprecia că este competentă să soluţioneze cauza, va analiza dacă se impune suspendarea pri­cinii sau nu.