Cerere vizând obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere. Culpa reclamantei în trimiterea facturilor cu întârziere


intre reclamanta SN QN.R. SA. în calitate de prestator, şi pârâta SC P. SA. în calitate de beneficiar, s-au încheiat contractele de înmagazinare subterană a gazelor naturale nr. 31 din 15 iunie 2005 şi nr. 121 din 29 septembrie 2005, împreună cu actul adiţional nr. 1 din 9 noiembrie 2005. având ca obiect prestarea serviciilor de înmagazinare subterană a gazelor naturale. în cantităţile şi pe perioadele prevăzute în fiecare dintre cele două contracte.

Potrivit art. 10 alin. (1) din cele două contracte, prestatorul va factura lunar beneficiarului contravaloarea serviciului de înmagazinare prestat, conform formularelor şi tarifelor prevăzute în anexa nr. 7 la contract. Plata contravalorii serviciilor de înmagazinare subterană a gazelor naturale se face în termen de 15 zile calendaristice de la data emiterii facturii de către prestator [alin. (I)]. Plata se realizează prin ordin de plată sau oriec alt instrument legal de plată convenit de părţi şi se consideră efectuată la momentul disponibilizării sumelor în contul prestatorului [alin. (2)].

Articolul 23 alin. (2) din cele două contracte prevede că „ncîndeplinirea obligaţiei de plată a contravalorii serviciilor de înmagazinare subterană a gazelor naturale, astfel prevăzută la art. 10 alin. (1). atrage: aplicarea unei cotc a majorărilor de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţilor bugetare, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu a 16-a zi calendaristică de la data emiterii facturii până la achitarea integrală a acesteia, inclusiv ziua plăţii, în cazul neîndeplinirii obligaţiei de plată în termen de 30 de zile calendaristice de la data scadenţei”.

Pentru serviciile prestate în luna septembrie 2005, reclamanta a emis 3 facturi fiscale, toate având scadenţa la 15 octombrie 2005.

Pârâta susţine că din culpa reclamantei facturilc au fost trimise la alte adrese decât cele reale, ajungând cu întârziere la destinaţia corectă, fapt care a determinat plata lor cu întârziere. Astfel, pe toate cele 3 facturi, adresa pârâtei era cea actuală. în C.D. nr. 239. Bucureşti, scctor 1. în timp ce pe cele două plicuri cu carc au fost trimise cele 3 facturi era vechiul sediu. înscris în contracte, din C.V. nr. 109. Bucureşti, sector I. Pe unul dintre aceste plicuri era adăugată adresa din Calea 13 Septembrie nr. 90 (H.M.), unde se găseşte departamentul de marketing al pârâtei. C’clc două plicuri au fost preluate de către recepţia de la II.M. la data de 19 octombrie 2007. dar nu au putut fi comunicate destinatarului cu care se desfăşurau operaţiunile de vânzare-cumpărare de naturale (Divizia Gaze Naturale) din cauza lipsei oricărei indicaţii pc plic.

Tribunalul arbitral a reţinut că neconcordanţa dintre adresa corectă înscrisă în cele 3 facturi (C.D. nr. 239) şi adresele înscrise pe cele două plicuri cu carc au fost trimise cele 3 facturi (C.V. nr. 109), dintre carc pc unul dintre plicuri s-a adăugat de mână adresa din Calea 13 Septembrie nr. 90, se datorează culpei reclamantei şi constituic cauza principală a întârzierii plăţii celor 3 facturi. Pe de altă parte, aşa cum rezultă din notele de transport ale S.C. carc a preluat celc două plicuri pentru a fi transmise destinatarului, data preluării a fost 14 octombrie 2005. ora 13,30 şi ora 14, deşi scadenţa înscrisă în aceste facturi era 15 octombric 2005 (15 zile de la data emiterii facturii). Or. este normal ca factura să fie expediată, dacă nu chiar în ziua emiterii ei. cel puţin în următoarea zi sau, cel mai târziu, în ziua a doua. pentru ca astfel să ajungă la destinatar într-un termen carc să îi permită să o verifice, să îndeplinească formele de plată şi înregistrările contabile. Nu s-a ţinut seama nici de termenul de graţie de 30 de zile calendaristice de la data scadenţei prevăzut de art. 23 alin. (1) lit. a) din contract. în aceste condiţii, nu se poate determina ziua de la care ar începe să curgă eventualele penalităţi de întârziere, astfel că pretenţiile reclamantei sunt şi nedovedite.

Reţinând, în consecinţă, că facturile au fost trimise cu întârziere din culpa reclamantei, în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele contractuale pentru plata de penalităţi de întârziere, situaţie în care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Sentinţa arbitrală nr. 8 din 24 ianuarie 2008