Cererea de amânare pentru lipsă de apărare. Cerinţe.


Cererea de amânare pentru angajarea unui apărător este neîntemeiată dacă partea care a formulat-o, nu şi-a motivat calea de atac şi a primit citaţia cu peste două luni înainte de termenul de judecată.

Secţia Comercială, decizia nr. 3139 din 16 iulie 1998

Reclamanta S.C. “INVESTA” SA a chemat în judecată pe pârâta S.C. “ROMATEX” SA solicitând ca aceasta să fie obligată se-i plătească suma de 18.100 $.

Tribunalul a admis acţiunea precizată şi a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei 40.272.500 lei, echivalentul sumei de 18.100 $ la data pronunţării, precum şi 1.100.000 lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel a decăzut pe pârâtă din dreptul de apel, conform art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă, pe considerentul că apelanta nu şi-a motivat apelul şi a formulat o cerere de amânare, de asemenea nemotivată, încercând astfel să tergiverseze soluţionarea pricinii.

Pârâta a declarat recurs susţinând că solicitarea sa, formulată la primul termen stabilit de instanţa de apel, de amânare a cauzei, se justifica temeinic prin necesitatea asigurării unei apărări calificate.

Criticile sunt nefondate.

Astfel, potrivit art. 156 alin. I şi art. 287 din Codul de procedură civilă, instanţa poate acorda un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată, iar cererea cu apel trebuie să cuprindă, sub sancţiunea decăderii, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază această cale de atac, precum şi dovezile invocate.

Or, în speţă, cererea de apel a pârâtei, formulată la 12 februarie 1996, nu cuprinde motivele de fapt şi de drept şi nici dovezile invocate, iar la 8 septembrie 1997, când instanţa de rejudecare a stabilit primul termen, apelanta a solicitat amânarea pricinii “pentru angajarea apărătorului”, fără alte precizări.

Recurenta avea însă timp suficient ca să îndeplinească cerinţele prevăzute de art. 287 alin. I pct. 3 şi 4 din şi să-şi angajeze un apărător deoarece a primit citaţia pentru primul termen de judecată la 23 iunie 1997 deci aproape cu două luni şi jumătate înainte de data menţionată.

în atare condiţii, având în vedere şi conţinutul cererii de amânare din 8 Septembrie 1997, care practic este nemotivată, instanţa de apel a refuzat corect să acorde, un nou termen şi, cum apelanta nu s-a prevalat de dispoziţiile art. 158 alin. 2 din Codul de procedură civilă, a trecut la judecarea pricinii făcând aplicarea art. 287 alin. 2 din acelaşi cod.