În situaţia în care procedura se deschide şi continuă la cererea unui singur creditor, acesta are calitate procesuală în promovarea cererii de autorizare la care se referă dispoziţiile art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006.
Secţia comercială, administrativ şi fiscal, Decizia nr. 178 din 7 februarie 2008
Prin cererea înregistrată sub nr. 26/F/2006, D.G.F.P. Suceava a solicitat deschiderea procedurii reorganizării judiciare împotriva SC F.P.I. SRL pentru neplata sumei de 13.344 lei, reprezentând creanțe bugetare.
Prin sentința comercială nr. 30 din 30.01.2007, judecătorul-sindic a admis cererea formulată de creditoarea D.G.F.P. Suceava și a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului SC F.P.I. SRL Vama, desemnând administrator judiciar pe SP M.R.L. SPRL Iași.
Urmare a raportului administratorului judiciar depus la dosar la data de 6.03.2007, judecătorul-sindic, prin sentința comercială nr. 290 din 15.05.2007 a dispus intrarea în faliment prin procedura simplificată a debitorului, fiind desemnat lichidator judiciar SP M.R.L. SPRL Iași.
La data de 12.10.2007 lichidatorul judiciar a depus la dosar un raport final comunicat părților și afișat la sediul instanței prin care a propus închiderea procedurii conform art. 131 din Legea nr. 85/2006, pentru lipsa bunurilor.
în susținerea cererii lichidatorul judiciar a arătat că prin raporturile depuse la dosar și situațiile solicitate de la autorități, adresa cu nr. 987 din 11.05.2007 a Primăriei comunei Vama, adresa nr. 803 din 16.04.2007 a Oficiului de și Publicitate Imobiliară Suceava – Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpulung Moldovenesc nu a reușit să identifice bunuri ale societății care să poată fi valorificate în cursul procedurii și nu deține elemente care să poată fi valorificate într-o cerere de atragere a răspunderii materiale.
împotriva acestui raport nu s-au formulat obiecțiuni.
în cursul procedurii, creditoarea D.G.F.P. Suceava a solicitat autorizarea pentru a formula cerere de atragere a răspunderii materiale.
Prin sentința nr. 588 din 13.11.2007, judecătorul sindic a respins cererea de autorizare formulată de D.G.F.P. Suceava și a închis procedura insolvenței în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, reținând că în cauză nu există date care să susțină cererea de autorizare și că nu au fost identificate bunuri care să aparțină debitoarei.
împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea D.G.F.P. Suceava, arătând că judecătorul sindic nu a analizat cererea de autorizare raportat la condițiile de admisibilitate ale acesteia, ci a făcut aprecieri cu privire la inexistența elementelor răspunderii materiale, limitându-i astfel accesul liber la justiție și că a închis procedura fără a depune suficiente diligențe pentru identificarea bunurilor aparținând debitoarei.
Recursul a fost apreciat întemeiat și admis pentru următoarele considerente:
Acceptând că, în cazul în care procedura insolvenței se deschide și continuă la cererea unui singur creditor, acesta își asumă rolul de adunare a creditorilor și de comitet al creditorilor, recurentul din această cauză justificând calitate procesuală în promovarea cererii de autorizare de care face vorbire art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, aspect care de altfel nu a fost contestat de debitoare și nici de lichidator.
în acest context, problema care se ridică în raport de criticile formulate de recurentă este de a stabili care este obiectul verificărilor permise judecătorului-sindic pentru admiterea sau respingerea cererii de autorizare pentru formularea unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale.
Potrivit art. 138 alin. (3) din lege, „Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie”.
Analiza textului citat conduce la concluzia neechivocă că ceea ce face obiectul analizei judecătorului-sindic în această fază procesuală este îndeplinirea uneia din următoarele condiții:
a) administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său cu privire la cauzele insolvenței, persoanele vinovate de starea de insolvență a patrimoniului debitorului;
b) administratorul judiciar sau lichidatorul, deși a indicat persoanele vinovate, a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) al art. 138 și în această din urmă situație acțiunea pentru stabilirea răspunderii acestor persoane amenință să se prescrie.
Ca urmare, făcând aprecieri cu privire la inexistența unor „elemente care să susțină cererea de atragere a răspunderii materiale”, deși a fost învestit doar cu verificarea îndeplinirii condițiilor pentru autorizarea formulării unei asemenea cereri, motivarea judecătorului sindic nu susține soluția pronunțată, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ.
în aceste condiții, cum exigența asigurării dublului grad de jurisdicție nu permite instanței de recurs să analizeze ea însăși îndeplinirea condițiilor menționate, având în vedere că această verificare nu poate să fie decât anterioară închiderii procedurii, așa cum numai în interiorul procedurii poate fi analizată și cererea de atragere a răspunderii, Curtea a admis recursul și, în temeiul art. 312 alin. (5) C.proc.civ., a casat în întregime hotărârea, în rejudecare, instanța de trimitere urmând a avea în vedere și aspectele invocate de creditor prin cel de al doilea motiv de recurs.
