Potrivit dispoziţiilor art.61 din , republicată, „creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaţilor privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, prevederile art.57 fiind aplicabile.”
Deci, pentru a fi admisibilă opoziţia formulată de unul dintre creditorii societăţii, acesta trebuie să facă dovada că respectiva hotărâre îi produce un prejudiciu, în actuala redactare a art.61 alin.1, obiectul cererii de opoziţie fiind obligarea societăţii sau, după caz, a asociaţilor la repararea prejudiciului cauzat, iar nu desfiinţarea hotărârii, aşa cum pretinde reclamanta.
Sentinţa comercială nr. 487/CC/10.11.2011 pronunţată în dosarul nr. 1380/1259/2011
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Oficiul Registrului Comerţului înregistrată , a înaintat opoziţia formulată de DGFP împotriva Hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor S.C. I SRL, nr.:::, privind cesionarea părţilor sociale către persoane din afara societăţii .
Prin cererea de opoziţie, reclamanta-creditoare arată că solicită ca instanţa să desfiinţeze Hotărârea nr. … a Adunării Generale a Asociaţilor S.C. I SRL
Motivându-şi cererea, reclamanta a susţinut că în mod eronat s-a dispus de către asociatul unic al S.C. I SRL cooptarea în societate a numiţilor F şi B, cesionarea către aceştia a tuturor părţilor sociale şi retragerea fostului asociat din societate, fără a se avea în vedere că pârâta-debitoare S.C. I SRL înregistra datorii la bugetul general consolidat al statului S-a solicitat admiterea opoziţiei şi obligarea societăţii la repararea prejudiciului estimat în sumă de … lei precum şi atragerea la răspundere a asociatului care intenţionează să cedeze părţile sociale.
S-au invocat dispoziţiile art. 202 alin.2 ind.3 din Legea nr. 31/1990 R, şi s-a arătat că cesiunea părţilor sociale reprezintă dispariţia asociatului/administratorului societăţii ca subiect de drept ceea ce conduce la imposibilitatea statului de a-şi exercita faţă de acesta drepturile ce decurg din executarea obligaţiilor fiscale existente la data cesiunii.
Reclamanta a susţinut că asociatul cedent al societăţii este în culpă pentru neplata obligaţiilor bugetare în termen legal şi, în consecinţă nu i se poate crea o situaţie favorabilă prin cesionarea şi exonerarea de la plata obligaţiilor fiscale întrucăt s-ar încălca prevederile art. 14 din OG 92/2003 (Codul de procedură fiscală)
Reclamanta a mai susţinut că potrivit prevederilor art.142 alin.5 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, executarea silită se desfăşoară până la stingerea creanţelor fiscale înscrise în titlul executoriu şi se poate întinde asupra veniturilor şi bunurilor proprietate a debitorului, iar dispoziţiile art.237 ind.1 din au în vedere tocmai atragerea răspunderii organelor de conducere şi obligarea acestora la acoperirea obligaţiilor neachitate, mai ales a obligaţiilor bugetare.
Analizând actele depuse la dosar, ţinând seama de reglementările legale aplicabile speţei, instanţa va respinge opoziţia pentru următoarele considepente:
Potrivit dispoziţiilor art.61 din Legea 31/1990, republicată, „creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaţilor privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, prevederile art.57 fiind aplicabile.”
Deci, pentru a fi admisibilă opoziţia formulată de unul dintre creditorii societăţii, acesta trebuie să facă dovada că respectiva hotărâre îi produce un prejudiciu, în actuala redactare a art.61 alin.1, obiectul cererii de opoziţie fiind obligarea societăţii sau, după caz, a asociaţilor la repararea prejudiciului cauzat, iar nu desfiinţarea hotărârii, aşa cum pretinde reclamanta.
Instanţa reţine totodată că Legea nr.31/1990, prin art. 202 , reglementează cu valoare de principiu libera transmisiune a părţilor sociale între asociaţi, în cadrul societăţii ( pentru că acestă transmisiune nu afectează caracterul intuitu personae a societăţii) dacă în actul constitutiv nu sunt stabilite restricţii iar în cazul transmiterii părţilor sociale către un terţ se impune obţinerea prealabilă a agrementului acestuia de către asociaţi care decid cu o majoritate calificată de 3 din capitalul social.
Asociaţii au dreptul să decidă cu privire la orice modificare a societăţii în timpul existenţei sale.
În cazul cesiunii de părţi sociale între asociaţi, care reprezintă tot un caz de modificare a actului constitutiv, asociaţii sunt liberi să decidă în acord cu actul constitutiv,iar textul de lege menţionat nu condiţionează adoptarea hotărârii lor de inexistenţa datoriilor societăţii către creditori sau de acordul scris al creditorilor.
Prin transmiterea părţilor sociale nu se aduce atingere personalităţii juridice a societăţii comerciale, art. 40 din Legea nr. 31/1954, ca şi art. 250-251 Cod civil, în actuala reglementare, stabilind asupra modalităţii în care încetează personalitatea juridică a persoanei juridice . Aşa fiind, toate obligaţiile ce incumbă societăţii rămân în fiinţă, transmiterea părţilor sociale în cadrul societăţii neavând influenţă asupra obligaţiilor persoanei juridice înseşi.
Pe de altă parte, opoziţia la transmiterea părţilor sociale are ca scop repararea prejudiciului creat în patrimoniul reclamantei, dovedirea caracterului cert, lichid şi exigibil al acestuia constituind o condiţie obligatorie pentru admisibilitatea opoziţiei.
