C. N. A. D. N. – SA – prin D. R. D. P., cu sediul în Bucureşti
Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea din 9 iunie 2009 care face parte integrantă din prezenta şi când instanţa , având nevoie de timp pentru a delibera , a amânat pronunţarea la 16 iunie 2009 şi apoi la 23 iunie 2009 când a hotărât următoarele:
I N S T A N ŢA
Asupra cererii de faţă,
Prin cererea în anulare înregistrată la Judecătoria Roşiori de Vede la nr. 1428/292 din 6 mai 2009, debitorul V. I. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu creditoarea C. N. A. D. N. -SA ca prin sentinţa ce va fi pronunţată să anuleze sentinţa comercială nr. 50 pronunţată la 15 aprilie 2009 de această instanţă.
În motivare ,debitorul a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat întrucât prin cererea înregistrată la data de 18.08.2008 creditoarea a solicitat instanţei să emită o ordonanţă care să conţină somaţia de plată prin care să fie obligat la plata sumei de 673,34 euro, reprezentând contravaloare rate restante rovinietă – Turdn şi penalităţi de întârziere, cerere ce a fost respinsă de instanţă. Ulterior , la data de 2.03.2009, creditoarea a introdus o nouă acţiune având ca obiect emiterea unei somaţii de plată pentru suma de 366,69 euro, cerere admisă de instanţă prin sentinţa comercială nr. 50/2009.
Apreciază că în cauză sunt întrunite cerinţele prev. de art.1201 solicitând admiterea excepţiei invocate întrucât a doua cerere de chemare în judecare are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, având aceeaşi calitate .
Pe fondul cauzei , a învederat că temeiul juridic al raportului obligaţional este reprezentat de contractul cu nr.922/6.06.2005 încheiat cu creditoarea în care la art.2 se stipulează „ eliberarea rovinietelor concomitent cu plata de către beneficiar în 4 rate a tarifelor de utilizare pentru vehiculele prevăzute în anexa A la prezentul contract” ,ceea ce înseamnă că numai în situaţia în care se efectua plata se eliberau respectivele roviniete şi cum maşina nu a mai circulat, deci nu era necesară rovinieta.
În drept, au fost invocate dispoziţiile OG nr.5/2001.
În dovedire , a depus înscrisuri, în copie, respectiv : sentinţele comerciale nr.129/16.10.2008 şi nr.50/15.04.2009 ale Judecătoriei Roşiorii de Vede , adeverinţa nr.0011567/18.05.2006, act de identitate .
Din oficiu instanţa a dispus ataşarea dosarelor nr.1923/292/2008, nr.1019/292/2009 în care s-au pronunţat sentinţele comerciale nr. 129/2008 şi 50/2009.
La data de 25 mai 2009 creditoarea C. N. A. D. N. – SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat menţinerea sentinţei comerciale nr.50/15.04.2009 şi obligarea debitorului la plata sumei de 288 euro reprezentând c/valoare rate restante rovinietă şi penalităţi aferente,conform contractului încheiat cu nr.922/6.06.2005, şi cheltuieli de judecată în cuantum de 133,04 lei.
În temeiul art.242 al.2 Cod procedură civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin întâmpinare , creditoarea a susţinut că excepţia invocată de debitor este eronată întrucât în temeiul art.111 alin.1 din OG 5/2001 – privind procedura somaţiei de plată , „ordonanţa privind somaţia de plată nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părţi” , iar în lumina art.7 din acelaşi act normativ se dispune, fără tăgadă, dreptul şi posibilitatea pe care legea o conferă creditorului de a introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun, în situaţia în care cererea de emitere a somaţiei a fost respinsă. Ori prin cererea de chemare în judecată formulată ei şi-au exercitat dreptul de a solicita recuperarea unei creanţe care cade în culpa debitorului , pe calea dreptului comun , şi nicidecum o cerere de emitere a somaţiei de plată. Astfel, în virtutea art.281 alin.1 Cod procedură civilă solicită îndreptarea erorii materiale a sentinţei comerciale nr. 50/15.04.2009 a Judecătoriei Roşiorii de Vede , astfel încât pârâtul are dreptul al recurs şi nu la cerere în anulare..
Mai susţine creditoarea că , potrivit dispoziţiilor contractuale , rovinieta se eliberează la data plăţii , aspect ce nu exonerează debitorul de obligaţia plăţii sumate printr-un contract cu prestare succesivă, ale cărei clauze şi le-a însuşit şi acceptat prin semnătură şi în baza căruia s-a angajat la achiziţionarea rovinietei cu plata în rate , iar motivul invocat că maşina nu a mai circulat, este subiectiv atâta timp cât nu s-a dovedit în condiţiile art.1169 Cod civil .În subsidiar, singura derogare permisă de la regulă este radierea din circulaţie a autovehiculului pentru care s-a încheiat contractul aşa încât pretenţiile creditoarei sunt pe deplin justificate .
În drept , au fost invocate prevederile art.115 Cod procedură civilă, ale OG 5/2001 – privind procedura somaţiei de plată, ale OG 15/2002 – privind introducerea taxei de utilizare a infrastructurii rutiere şi Normele de aplicare ale acesteia valabile la data încheierii contractului ,precum şi cele menţionate mai sus , s-a solicitat obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată.
În susţinerea întâmpinării creditoarea înţelege să se folosească de înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată.
Analizând actele şi probatoriile administrate în cauză instanţa a constatat şi reţinut următoarele:
Prin cererea adresată instanţei la data de 18.08.2008 , creditoarea C. N. A. D. N. – SA a solicitat să emită o ordonanţă care să conţină somaţia de plată prin care debitorul Vasile Ioviţă să fie obligat la plata debitului total în sumă de 673,34 euro reprezentând contravaloare rate restante – rovinieta Turdn şi penalităţi de întârziere , iar prin sentinţa comercială nr.129 din 16.10.2008 pronunţată s-a respins cererea creditoarei pe motiv că în speţă nu este admisibilă soluţionarea cererii creditoarei prin procedura sumară a somaţiei de plată şi că aceasta are dreptul de a-şi valorifica pretenţiile pe calea dreptului comun,prin administrare de probe. S-a concluzionat că suma pretinsă de creditoare de 673,34 lei nu îndeplineşte condiţiile prev. de art.1 din OG 5/2001 întrucât este contestată prin apărări de fond de debitor.
Prin cererea adresată instanţei la data de 2 martie 2009, creditoarea C. N. A. D. N.- SA a solicitat obligarea debitorului la plata sumei totale de 366,69 euro ,reprezentând contravaloare rate restante al tarifului de utilizare al reţelei de drumuri naţionale şi penalităţi de întârziere ,conform contractului nr. 922/6.06.2005.
Prin sentinţa comercială nr.50/15.04.2009 a Judecătoriei Roşiorii de Vede s-a admis cererea având ca obiect somaţie de plată ,formulată de creditoare ,astfel că debitorul a fost somat la plata sumei de 288 euro reprezentând rate scadente şi neachitate şi penalităţi de întârziere şi la 133,04 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa a constatat că obiectul dosarului 1923/292/2008 – somaţie de plată priveşte litigiul dintre cele două părţi referitor la suma de 673,34 euro – contravaloare rate restante rovinietă şi penalităţi de întârziere , iar obiectul dosarului nr.1019/292/2009 priveşte emiterea unei somaţii de plată pentru suma de 366,69 euro , reprezentând contravaloare rate restante al tarifului de utilizare al reţelei de drumuri naţionale – cu precizarea că referitor la cea de a treia rată aceasta nu mai estre solicitată , aşa încât s-a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art.166 coroborat cu art. Cod procedură civilă excepţia privind autoritatea de lucru judecat urmând a fi respinsă.
Pe fondul acţiunii în anulare s-a constatat că petentul a precizat la termenul din 26 mai 2009 că autoturismul nu a fost radiat din circulaţie şi doar predat la REMAT, aşa încât , instanţa a constatat , referitor clauzele contractuale , că acestea nu au fost respectate,debitorul neachitând ratele astfel cum s-a angajat în contractul care , conform art.969 Cod civil , reprezintă legea părţilor, fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 1 şi următoarele din OG 5/2001 .
Mai mult, clauzele contractuale
În consecinţă, cu motivarea ce precede , instanţa va respinge acţiunea în anulare a sentinţei comerciale nr.50 pronunţată la 15 aprilie 2009 de Judecătoria Roşiorii de Vede în dosarul nr.1019/292/2009 , formulată de debitor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE L E G I I
H O T Ă R Ă Ş T E :
Respinge excepţia invocată de debitor privind autoritatea de lucru judecat.
Respinge acţiunea în anulare a sentinţei comerciale nr.50 pronunţată la 15 aprilie 2009 de Judecătoria Roşiorii de Vede în dosarul nr.1019/292/2009 , formulată de debitorul V. I., domiciliat în comuna Ciolăneşti, judeţul Teleorman, în contradictoriu cu creditoarea C. N. A. D. N. – SA Bucureşti, cu sediul în Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 iunie 2009.
