art. 6 din Legea 50/1991®
art. 16, 27 din Ordinul 1943/2001 al M. L. P. T. L.
Certificatul de urbanism nu posedă însuşirile unui act administrativ, în sensul art. 2 al. l lit. “c” din Legea 554/2004, nefiind emis în vederea executării sau organizării executării legii şi fără a da naştere, modifica sau stinge raporturi juridice, este susceptibil de control judecătoresc pe calea contenciosului administrativ doar odată cu actul administrativ la baza căruia stă.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de administrativ,
Decizia 10/11.01.2007
Prin sentinţa civilă 229/CA/14.09.2006 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul 3133/CA/2006 a fost respinsă, ca nefondată acţiunea precizată formulată de reclamantul I. S.B.în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Piatra Neamţ şi intervenientul în interes alăturat pârâtului C.I., având ca obiect anularea certificatului de urbanism nr. 1546/29 noiembrie 2005 emis de primărie pentru C.I..
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele :
Cauza supusă judecăţii are ca obiect anularea unui certificat de urbanism, act eliberat de autoritatea administrativ teritorială locală unui terţ solicitant în vederea obţinerii autorizaţiei de construire imobil.
În accepţiunea Legii nr.50/1991/R, certificatul de urbanism este definit doar ca un act de informare prin care autoritatea emitentă face cunoscut solicitantului elementele privind regimul juridic economic şi tehnic al terenurilor şi construcţiilor existente la data solicitării, stabileşte cerinţele urbanistice care urmează a fi îndeplinite în funcţie de specificul amplasamentului, precum şi lista cuprinzând avizele şi acordurile necesare în vederea autorizării.
În acord cu această definire – Legea nr.50/1991, cu toate modificările şi completările suportate în timp, stipulează în mod imperativ faptul că certificatul de urbanism nu conferă beneficiarului dreptul de a executa lucrări de construcţii. Acest act reprezintă doar o componentă a documentaţiei premergătoare, necesară eliberării autorizaţiei de construire.
Aşa fiind, se reţine că certificatul de urbanism nu posedă însuşirile unui act administrativ în sensul art.2 alin.(l) lit.”c” din Legea 554/2004 şi, drept urmare, nu determină în sine efecte juridice ce pot vătăma o persoană într-un drept recunoscut de lege ori într-un interes legitim, pasibil de a fi atacat pe calea contenciosului administrativ.
Ca act ce stă doar la baza emiterii autorizaţiei de construire, act administrativ producător de efecte juridice, certificatul de urbanism poate fi atacat în contencios administrativ doar împreună cu acesta, când efectul vătămător produs se consideră a fi cauzat de iregularităţile existente în actul preparator.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, reclamantul I.S.B, iar în motivarea recursului reclamantul a arătat că certificatul de urbanism contestat este incomplet, neconţinând elementele obligatorii cerute de art. 31 din Legea 350/2001 lit. “c” şi, în consecinţă, ilegal, care a produs consecinţe juridice singur, fără a fi însoţit de autorizaţie.
Astfel în certificat nu sunt prevăzute elementele obligatorii privind procentul de ocupare a terenului, dimensiunile minime şi maxime ale parcelelor, obligaţia echipării imobilului cu utilităţi şi necesitatea obţinerii avizelor de la organele abilitate, regimul de circulaţie şi regimul de aliniere a construcţiilor. Prin obţinerea unui certificat legal recurentul a susţinut că va avea garanţia respectării proprietăţii ale.
În aceste condiţii, instanţa de fond a refuzat să judece cauze, pronunţând o hotărâre prin care arată că acest act nu produce nici o vătămare în drepturile sale legitime de viciu căruia trebuie să i se respecte construcţia preexistentă.
Intimaţii Primarul municipiului Piatra Neamţ şi C.I. au solicitat respingerea recursului declarat. Astfel, prin întâmpinarea formulată, Primarul municipiului Piatra Neamţ a arătat că, potrivit art. 6 din Legea 50/1991 republicată, certificatul de urbanism este actul de informare prin care se fac cunoscute solicitantului elemente privind regimul juridic, economic şi tehnic al terenurilor şi construcţiilor existente la data solicitării şi, în consecinţă, în mod temeinic şi legal instanţa de fond a reţinut că certificatul de urbanism nu conferă beneficiarului dreptul de a executa lucrări de construcţii, fiind doar o competenţă a documentaţiei premergătoare, necesară eliberării autorizaţiei de construire.
S-a susţinut că dispoziţiile art. 24, 30 din Hotărârea 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism nu sunt incidente în cauză, elemente invocate fiind pentru o construcţie nouă, iar certificatul contestat fiind emis pentru o construcţie deja existentă, desprinsă din proprietatea recurentului în scopul modificării şi extinderii ei.
Prin Decizia 10/11.01.2007 s-a respins ca nefundat recursul reţinându-se că reglementarea certificatului de urbanism prin dispoziţiile art. 6 din Legea 50/1991 republicată şi art. 16, 27 din Ordinul 1943/2001 al Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei statuează caracterul certificatului de urbanism ca fiind actul de informare prin care se fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic şi tehnic al imobilului, caracteristicile zonei în care se găseşte imobile, cerinţele urbanistice care urmează să fie îndeplinite, precum şi lista avizelor şi acordurilor necesare în vederea autorizării executării lucrărilor de construcţii. Ţinând seama şi de scopurile pentru care se poate solicita eliberarea certificatului de urbanism, de împrejurarea că acesta nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcţii şi nu ţine loc de autorizaţie de construire, şi de împrejurarea că solicitantul poate fi orice persoană interesată să cunoască informaţii cu privire la un imobil – teren şi/sau construcţii, poate fi caracterizat certificatul de urbanism ca fiind un act pregătitor pentru emiterea actului administrativ de autoritate care este autorizaţia de construire, în cauza de faţă, potrivit dispoziţiilor art. 7 lit. a din legea 50/1991 republicată şi art. 17 al. 1 lit. “c” din 1991 Ordinul 1943/2001.
În acest context legislativ, în mod corect a constatat instanţa de fond că certificatul de urbanism nu posedă însuşirile unui act administrativ, în sensul art. 2 al. l lit. “c” din Legea 554/2004, nefiind emis în vederea executării sau organizării executării legii şi fără a da naştere, modifica sau stinge raporturi juridice, susceptibile de controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, decât odată cu actul sau dispoziţia dată de baza lui.
În consecinţă, criticile cu privire la nerespectarea condiţiilor de fond privind emiterea certificatului sunt supuse controlului odată cu autorizaţia de construire a imobilului, prin a cărui realizare sunt vătămate interesele recurentului – reclamant.