C. proc. civ., art. 111
Raportul juridic dintre cedent şi cesionar nu poate fi contestat pe calea acţiunii în constatarea inexistenţei dreptului de creanţă cesionat, deoarece nu poate fi obţinut efectul constrângerii, respectiv provocarea unei părţi de a-şi valorifica pretenţiile, respectiv de a-şi dovedi dreptul, sub sancţiunea de a nu-l mai putea invoca.
I.C.C.J., Secţia comercială, decizia nr. 2253 din 2 octombrie 2009,
www.scj.ro
SC F.S. SA a formulat cerere reconvenţională disjunsă împotriva reclamantei SC M.C. SRL solicitând să se constate inexistenţa dreptului de creanţă invocat de SC M.C. SRL în baza contractului de cesiune de creanţă din 10 august 2004 încheiat cu Sindicatul Liber S. S-a motivat că SC M.C. SRL nu a preluat în mod valabil nicio creanţă, întrucât Sindicatul Liber, la data de 10 august 2004, când s-a încheiat contractul de cesiune, nu o avea în patrimoniu. Cererea reconvenţională a fost disjunsă la data de 26 iunie 2007. SC M.C. SRL şi-a precizat cererea reconvenţională solicitând ca, în situaţia în care se consideră că, prin constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune de creanţă, a avut loc o desfiinţare retroactivă a actului, să se constate inexistenţa dreptului de a utiliza în executarea silită actele întocmite în dosarul de din 2003. In cauză, reclamanta reconvenţională a formulat şi cerere de chemare în garanţie a D.G.F.P. Dolj.
Prin sentinţa nr. 406 din 18 aprilie 2008, Tribunalul Dolj a respins acţiunea reconvenţională formulată de SC F.S. SA şi cererea de chemare în garanţie formulată împotriva reclamantului SC F.S. SA Craiova.
Instanţa a reţinut că prin sentinţa nr. 2243 din 16 februarie 2004, Tribunalul Bucureşti a constatat nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanţă încheiat între Sindicatul Liber S. al SC F.S. SA S. şi SC C.M.I. 94 SRL, că la 10 august 2004 s-a încheiat contractul de cesiune de creanţă între Sindicatul Liber al SC S. şi SC M.C. SRL. A conchis instanţa că, după constatarea nulităţii absolute, părţile au fost
repuse în situaţia anterioară, astfel că, la data încheierii contractului, Sindicatul Liber al SC F.S. SA S. a putut transmite creanţa sa către SC M.C. SRL.
S-au invocat excepţia autorităţii de lucru judecat şi a lipsei de interes, instanţa stabilind că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 1201 C. civ., iar în privinţa interesului s-a apreciat că, prin cererea sa, SC F.S. SA a invocat un drept de proprietate asupra bunurilor care au făcut obiectul executării şi că interesul în promovarea cererii este justificat.
Sentinţa nr. 406 din 18 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Dolj Secţia comercială a fost menţinută prin decizia nr. 269 din 9 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova.
Prin motivele de apel, SC F.S. SA Craiova a invocat nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei pronunţată în primă instanţă, întrucât în dosarul prin care s-a constatat nulitatea contractului de cesiune a creanţelor nu s-a dispus repunerea în situaţia anterioară, astfel că, în lipsa unei cereri de repunere în situaţia anterioară, nu se putea transmite creanţa prin contractul încheiat la data de 10 august 2004. De asemenea a criticat şi aplicarea art. 111 C. proc. civ. precum şi respingerea cererii de chemare în garanţie. S-arătat că, dacă ar cădea în pretenţii faţă de SC M.C. SRL, D.G.F.P. ar trebui să răspundă, bunurile fiind cumpărate cu bună-credinţă în procedura de executare silită desfăşurată de D.G.F.P. Dolj.
Curtea de Apel Craiova a stabilit că SC F.S. SA Craiova nu se poate prevala de inexistenţa unei dispoziţii de repunere în situaţia anterioară ca urmare a constatării nulităţii primului contract de cesiune de creanţă încheiat de Sindicatul Liber S. şi nici nu poate invoca separat de contestaţia la executare, care a fost promovată de SC F.S. SA Craiova, apărări care ţin de executarea silită, întrucât acestea au fost analizate printr-o soluţie rămasă definitivă.
Prin sentinţa nr. 2483/27 octombrie 2006, în cadrul executării s-a respins şi cererea de intervenţie formulată în interes propriu de SC F.S. SA Craiova, apreciindu-se că aceasta are caracterul unei cereri principale, conform art. 401 alin. (2) C. proc. civ., şi că nu este întemeiată.
împotriva acestei decizii a declarat recurs SC F.S. SA Craiova care a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. (…).
O critică se referă la aplicarea greşită a art. 111 C. proc. civ., determinată de neobservarea interesului în constatarea inexistenţei dreptului în condiţiile în care bunurile sale au fost executate nelegal în dosarele de executare menţionate. Potrivit recurentei s-au aplicat
greşit şi prevederile art. 60 C. proc. civ., întrucât era în drept să cheme în garanţie D.G.F.P. Dolj care a dispus înstrăinarea bunurilor dobândite de SC F.S. SA Craiova în procedura executării silite.
Recursul este nefondat.
în conformitate cu motivul de nelegalitate invocat – art. 304 alin. (9) C. proc. civ., recurenta a pus în discuţie aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ., prin prisma interesului de a formula o astfel de cerere.
Art. 111 C. proc. civ. stabileşte că „Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu va fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului”. Din conţinutul cererii reconvenţionale, care face obiectul cererii de primă instanţă, rezultă că acţiunea în constatare neagă dreptul de creanţă al intimatei, scopul acestei acţiuni negatorii fiind în realitate de a-1 constrânge pe intimat să nu-şi valorifice imediat acest drept.
întrucât dreptul de creanţă derivă din cesiunea realizată la data de 10 august 2004, s-a constatat că recurenta tinde la desfiinţarea pe calea acţiunii în constatare a contractului de cesiune încheiat între Sindicatul Liber S. al SC F.S. SA S. şi SC M.C. SRL, sau altfel spus, se urmăreşte lipsirea acestuia de conţinut, din moment ce se cere să se constate inexistenţa dreptului de creanţă transferat printr-un contract a cărei legalitate nu a fost contestată.
Faptul că, anterior acestui contract, aceleaşi creanţe au fost transferate prin contractul de cesiune din 25 octombrie 2002, contract constatat nul prin sentinţa nr. 2243/2004, nu justifică susţinerea recurentei prin care apreciază că, în lipsa acţiunii de repunere în termen, creanţele nu puteau fi transferate printr-un nou contract de cesiune. Raportul juridic dintre cedent şi cesionar nu poate fi negat pe calea acţiunii în constatare, întrucât nu poate fi obţinut efectul constrângerii, şi anume provocarea intimatului de a-şi valorifica pretenţiile, respectiv
de a-şi dovedi dreptul, sub sancţiunea de a nu-1 mai putea invoca. In alte cuvinte, dreptul intimatului izvorăşte dintr-un contract a cărui valabilitate nu a fost discutată printr-o acţiune în realizare.
Recurenta şi-a afirmat un drept de proprietate asupra unor mijloace fixe care au constituit obiect de executare silită conform dosarelor de executare prin care intimata SC M.C. SRL a trecut la executarea creanţelor. în aceste condiţii, în care procedura de executare era declanşată, recurenta a avut la îndemână prevederile art. 401 alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu poate ataca pe cale separată, prin acţiune în constatare, executarea silită.
In cadrul contestaţiei la executare formulată de debitor, reclamanta a formulat cerere de intervenţie în interes propriu prin care a fost
dedusă judecăţii şi cerinţa de a nu se utiliza actele de executare înfăptuite de primul creditor cesionar. Prin urmare, dreptul de a utiliza în executare acte întocmite în dosarul de executare din 2003 nu poate fi valorificat pe calea acestei acţiuni, interesul de a formula această cerere nefiind suficient pentru aplicarea art. 111 C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, recursul a fost respins ca nefondat.
