R.P.A. ale C.A.C.I. de pe lângă C.C.I.R., art. 48
Tribunalul arbitral a reţinut că reclamanta nu a solicitat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de arbitrare în conţinutul cererii de arbitrare, astfel cum a fost formulată şi precizată. Nici în conţinutul concluziilor scrise reclamanta nu a efectuat nicio menţiune cu privire la pretenţia de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de arbitrare, deşi reprezentantul convenţional al reclamantei a depus la dosar un contract de asistenţă juridică nedatat şi neconţinând nicio menţiune cu privire la cuantumul onorariului încasat. Pe cale de consecinţă. Tribunalul arbitral a reţinut că, în lipsii solicitării reclamantei de a o obliga pe pârâtă la plata cheltuielilor de arbitrare, nu este aplicabil art. 48 din Regulile de procedură emise în temeiul Decretului-lege nr. 139/1990 privind camerele de comerţ şi industrie din România (în prezent abrogat – n.a.), astfel cum au fost modificate şi
completate, situaţie în carc cererea de arbitrare, astfel cum a fost precizată, este întemeiata şi a fost admisă, Iară obligarea pârâtei la plata cheltuielilor arbitrale.
Sentinţa arbitrală nr. 57 din 24 martie 2009
