C. com., art. 43 C. proc. civ., art. 275
Reclamanta este îndreptăţită să i se acorde cheltuielile de judecată ocazionate cu efectuarea procedurii de soluţionare a litigiului, chiar dacă pârâta a achitat debitul reprezentând penalităţile de întârziere. Din probele administrate rezultă că pârâta s-a aflat în întârziere chiar înainte de introducerea acţiunii la Judecătoria O. (7 mai 2008), reclamanta fiind obligată să facă cheltuieli reprezentând taxa de timbru şi timbru judiciar la instanţa de judecată statală şi apoi la Curtea de Arbitraj Comercial, prin admiterea excepţiei de necompctcnţă invocate de pârâtă. Nici după pronunţarea instanţei (Judecătoria O., prin sentinţa civilă nr. 6053 din 8 octombrie 2008. în dosar nr. 4220/271/2008) pârâta nu a înţeles să îşi achite datoria. Plata debitului s-a făcut după înregistrarea acţiunii la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional, respectiv 12 noiembrie 2008.
Apărarea pârâtei, conform căreia în cauză ar fi incidente dispoziţiile cuprinse în art. 275 C. proc. civ., achitând debitul până la prima zi de înfăţişare, respectiv termenul de 27 februarie 2009. este neîntemeiată, fiind respinsă pe considerentul că. în teza a Il-a (partea finală) a dispoziţiei invocate, legiuitorul prevede „cu excepţia situaţiei când pârâtul a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată”. Or, din probele administrate rezultă că pârâta a fost pusă în întârziere atât prin adresa nr. 6507 din 28 martie 2008. cât şi. mai cu scamă, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria O. la data de 7 mai 2008, cerere carc, evident, este anterioară momentului înregistrării dosarului Ia Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional.
Aşadar, chiar dacă am considera că pârâta a recunoscut debitul, efectuând plata până la prima zi de înfăţişare la Curtea de Arbitraj (27 februarie 2009), Tribunalul arbitral a constatat că pârâta se afla deja în întârziere, fiind incidenţă în acest caz teza finală a art. 275 C. proc. civ., în carc se prevede situaţia de excepţie în carc aceasta nu ar putea fi exonerată de plata cheltuielilor de judecată.
Mai mult, nici nu era nevoie de punerea în întârziere, deoarece, în materie comercială, potrivit art. 43 C. com., debitorul este de drept în întârziere pentru obligaţiile care au ca obiect sume de bani.
Sentinţa arbitrală nr. 35 din 27 februarie 2009
