Cheltuieli de judecata constând în onorariul pentru consultanta juridica platit unei societati comerciale.
Prin cererea de completare a sentintei nr. 96/09.01.2012 pronuntata de Judecatoria Arad, intimata Comisia locala pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Curtici a solicitat instantei sa oblige petenta si intervenienta la plata în favoarea sa a cheltuielilor de judecata în cuantum de 1.024 lei, conform chitantei si facturii anexate.
În motivarea cererii, s-a aratat ca prin întâmpinare a solicitat acordarea cheltuielilor de judecata, iar actiunea a fost respinsa, fara a fi însa acordate aceste cheltuieli.
În drept, s-au invocat dispozitiile art. 2812 alin. 1 Cod procedura civila.
Analizând înscrisurile existente la dosar, instanta retine urmatoarele :
Starea de fapt :
Prin sentinta civila nr. 96/09.01.2012 a Judecatoriei Arad, au fost respinse cererile petentei si intervenientei si nu au fost acordate cheltuieli de judecata partilor câstigatoare, cele doua comisii, desi comisia locala a solicitat acordarea acestora.
Dispozitii legale incidente în cauza :
Potrivit art. 2812 al. 1 si 2 C.pr.civ., daca prin hotarârea data instanta a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotarârii în acelasi termen în care se poate declara, dupa caz, apel sau recurs împotriva acelei hotarâri, iar în cazul hotarârilor date în fond dupa casarea cu retinere, în termen de 15 zile de la pronuntare. Cererea se solutioneaza de urgenta, cu citarea partilor, prin hotarâre separata. Prevederile art. 2811 alin. 3 se aplica în mod corespunzator.
Aprecierile în drept ale instantei :
Cererea intimatei Comisia Locala Curtici de acordare a cheltuielilor de judecata constând în onorariul de consultanta juridica facturat de prestatorul S.C. Ulpian Assist S.R.L., respectiv S.C. Omnibus Apta Lex S.R.L. este nefondata si urmeaza a fi respinsa, în raport de decizia nr. 22/2006 pronuntata de Î.C.C.J. pe calea recursului declarat în interesul legii, potrivit careia, în aplicarea dispozitiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, s-a decis ca cererile de autorizare a constituirii si de înmatriculare a societatilor comerciale de consultanta, asistenta si reprezentare juridica sunt inadmisibile.
Corespunde adevarului ca aceasta decizie este obligatorie pentru viitor si nu vizeaza societatile înfiintate anterior, însa, în considerentele deciziei de recurs în interesul legii, se retine ca profesia de , nefiind o profesie liberala, cum este aceea de avocat, nu poate fi exercitata decât în limitele cadrului legal al raportului de serviciu sau al raportului juridic de munca. Mai mult, profesia de consilier juridic nu este compatibila cu aceea de comerciant, în sensul prevederilor art. 7 din Codul comercial, potrivit carora “sunt comercianti aceia care fac fapte de comert, având comertul ca o profesiune obisnuita, si societatile comerciale”.
Relativ la invocarea (inclusiv în alte dosare înregistrate pe rolul acestei instante si în care s-a mai ridicat aceeasi problema de drept) de catre societatea comerciala prestatoare a deciziei de recurs emisa de Curtea de Apel Timisoara în cauza având ca obiect cererea formulata de Baroul Arad privind anularea/constatarea nulitatii societatilor comerciale prestatoare de servicii de consultanta juridica înfiintate pe raza judetului Arad si înregistrata pe rolul Tribunalului Arad, ca si instanta de fond, la distinctia realizata în cadrul respectivei decizii de speta privind societatile înfiintate înainte de data solutionarii recursului în interesul legii, fata de cele înfiintate ulterior, precum si la argumentul retinut de Curtea de Apel privind existenta codului CAEN 7411, cu titulatura „activitati juridice (consultanta si reprezentare juridica, exclusiv activitati atribute speciale ale altor profesii juridice)”, instanta constata, pe de o parte, ca decizia vizata se refera la legalitatea procedurii de înfiintare a respectivelor societati, nu si la functionarea lor dupa data publicarii deciziei de catre Î.C.C.J., neputând astfel valida toate categoriile de acte viitoare ale acestora, iar pe de alta parte, aceeasi Î.C.C.J, prin aceeasi decizie de recurs în interesul legii, obligatorie general, a statuat faptul ca acest obiect de activitate inclus în nomenclatorul CAEN „contravine prevederilor limitative din Legea nr. 514/2003, la care s-a facut referire, precum si dispozitiilor de ansamblu ale Legii nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit careia activitatile juridice de consultanta si de reprezentare juridica nu sunt considerate acte sau fapte de comert”.
Având în vedere atât argumentele mai sus mentionate, cât si practica instantei de control judiciar (dosar nr. 3697/55/2011, decizia 1358/01.11.2011), instanta va respinge cererea de completare a hotarârii formulata în sensul acordarii cheltuielilor de judecata, ca fiind nefondata.
