Potrivit art.274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să suporte cheltuielile de judecată.
(Secţia comercială, decizia nr.1.017/4.11.1993)
Prin sentinţa civilă nr.456, pronunţată la data de 15.02.1993, Judecătoria S.A.I. a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. “F” – S.A. împotriva pârâtelor I.F.I.N. “M” şi S.C. “N.V.” – S.A., ca rămasă fără obiect.
în motivarea sentinţei se reţine că pârâta S.C. “N.V.” – S.A. a depus la dosar o adresă prin care arată că a achitat în întregime suma pretinsă de reclamantă, precum şi copie de pe actele din care rezultă că a recunoscut datoria către reclamantă şi că, din eroare, reclamanta a facturat pe numele pârâtei I.F.I.N. marfa, că reclamanta nu s-a mai prezentat pentru a-şi susţine pretenţiile, confirmând, astfel, adresa trimisă de pârâta S.C. “N.V.” – S.A.
împotriva acestei sentinţe a formulat recurs S.C. “F” S.A. (considerat apel în condiţiile Legii nr.59/1993), prin care solicită modificarea sentinţei criticate, în sensul admiterii acţiunii în parte, pentru cheltuielile de judecată în sumă de 8.991 lei, urmând ca instanţa de recurs să stabilească care dintre cele 2 intimate să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată la fond şi recurs.
Criticile aduse sentinţei vizează faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere referitor la cheltuielile de judecată, având în vedere faptul că debitul a fost lichidat după introducerea acţiunii şi că există o notă de punere în întârziere, care operează pentru ambele pârâte.
Apelul este fondat.
Potrivit art.274 Cod proc. civilă, partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să suporte cheltuielile de judecată.
în speţă, se constată că pârâta S.C. “N.V” – S.A., care a livrat reclamantei materialul necesar fabricării unor produse, cu vicii ascunse, cu ocazia concilierii efectuate, a recunoscut că datorează suma pretinsă prin acţiune şi a achitat-o în întregime reclamantei, dar aceasta, din eroare, a facturat-o pe numele pârâtei I.F.I.N., astfel încât, în mod corect, prima instanţă a respins acţiunea ca rămasă fără obiect.
Pe cale de consecinţă însă, constatând că pârâta I.F.I.N. a refuzat la plată suma în litigiu, cu toate că reclamanta a introdus dispoziţia de încasare, pe motiv că suma este nedatorată, că aparţine N.V., că N.V. a achitat suma pe data de 7.12.1992, după data introducerii acţiunii, reclamanta aplicând semnătura şi ştampila de primire a filei pe cotorul CEC-ului, va admite apelul, va schimba, în parte, hotărârea atacată, în sensul obligării pârâtei N.V. la plata cheltuielilor de judecată.
