Potrivit art. 246 alin. 3 C. pr. civ., în situaţia în care reclamantul renunţă la judecarea cererii de chemare în judecată, după
comunicarea cererii, instanţa, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli.
Reclamantul poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, chiar dacă societatea pârâtă are oficiu juridic şi salariat, deoarece dreptul la apărare trebuie respectat şi în această situaţie şi nu este interzis societăţilor cu oficiu juridic, să fie reprezentate şi apărate în baza unui contract de asistenţă juridică, de un avocat.
Prin încheierea de şedinţă din 11.05.2000 a Tribunalului Bucureşti – secţia comercială, în baza art. 246 C. pr. civ. s-a luat act de renunţarea la judecată a reclamantei S.C. “A.” – S.R.L. Bucureşti împotriva pârâtei S.C. “L.F.” – S.A. Bucureşti.
în baza art. 246 alin. 2 C. pr. civ., reclamanta a fost obligată ia 600.000 lei, cheltuieli de judecată către pârâtă.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta.
Recurenta consideră că obligarea sa la plata sumei de 600.000 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat este nelegală, deoarece pârâta are oficiu juridic şi consilier juridic salariat.
Recursul este nefondat.
Instanţa reţine următoarele:
Faţă de împrejurarea că renunţarea la judecată s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 246 alin. 2 C. pr. civ., obligând recurenta reclamantă la plata cheltuielilor de judecată.
Motivul invocat de recurentă, că instanţa are oficiu juridic şi consilier juridic salariat, nu este relevant, dreptul la apărare fiind un drept constituţional, legea neinterzicând societăţilor cu oficiu juridic să fie reprezentate şi apărate, în baza contractului de asistenţă juridică, de un avocat.
încheierea recurată fiind temeinică şi legală, în baza art. 312 C. pr. civ., se va respinge recursul, ca nefondat. (Judecator Marioara Arhip)
(Secţia comercială, decizia nr. 808/2000)
