Pârâtul a invocat excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive. întrucât a semnat cele trei contracte, pe a căror neexecutare şi-a fundamentat reclamanta acţiunea, exclusiv în calitate de director general al societăţii respective (parte în acele contracte), şi nu în nume propriu (ca garant).
Excepţia ridicată de pârât este întemeiată.
în speţă, fiecarc dintre cele trei contracte indicate (în înţeles de instrumentam) cuprinde, juridic, câtc două contracte (în sens de negotium), şi anume câte un contract comercial şi câte un contract de fidejusiune.
Fiind însă în prezenţa a două raporturi juridice distincte (raportul juridic comercial de vânzare-cumpărare/producerc/multiplicare. respectiv raportul juridic de garanţie – fidejusiune), fiecare dintre cele două raporturi juridice trebuia semnat de cel care se obligă. în mod distinct/separat (aşadar. SC A. 93 SRL. prin reprezentant legal, respectiv L.I.), chiar dacă semnatarii au fost una şi aceeaşi persoană (în speţă. L.I.). dar care, juridic, aveau calităţi diferite (cea de reprezentant legal al societăţii comerciale cocontractante, respectiv cea de persoană fizică, garant al societăţii).
Or. este necontestat că pârâtul a semnat fiecare dintre cele trei contracte comerciale (a căror necxecutare a generat litigiul arbitral de faţă) câtc o singură dată şi cxclusiv într-o singură calitatc, şi anume cea de director general al societăţii comerciale cocontractante SC A. 93 SRL.
în consecinţă, contractul de garanţie, inclus în fiecare dintre cele trei contracte în litigiu, juridic nu poate obliga decât părţile contractante semnatare (reclamanta şi SC A. 93 SRL), iar nu şi pc cel carc apare în contracte ca titular al unei obligaţii de garanţie (fidejusiune), dar fără a semna, în nume propriu, asumarea unei atare obligaţii şi a calităţi de garant.
împrejurarea că. în speţă, reprezentantul legal (directorul general) al societăţii comerciale cocontractante (debitoare faţă de societatea comercială creditoare cocontractantă) este una şi aceeaşi persoană fizică (indicată drept garant în fiecare dintre cele trei contracte) nu prezintă relevanţă juridică sub aspectul discutat, de vreme ce calităţile lor sunt diferite.
în esenţă, cele trei contracte fiind semnate numai de cele două socictăţi comerciale cocontractante, prin reprezentanţii legali, indiferent de cuprinsul lor, nu pot, juridic, obliga alte persoane care nu au semnat contractclc rcspectivc în alte calităţi decât cea de reprezentanţi legali (în speţă, nu au semnat, în nume propriu, în calitate de garanţi/fide-jusori), iar aceasta chiar dacă atare „alte persoane”, în fapt, sunt una şi aceeaşi persoană cu reprezentanţii legali ai societăţilor comerciale semnatare ale contractelor comerciale rcspectivc.
Aşadar, clauza prin care, în fiecare dintre cele trei contracte comerciale, s-a stipulat obligaţia de garanţie/fidejusiune a reprezentantului legal al debitoare este o res inter alios acta, nefiind deci opozabilă pârâtului, care nu a semnat în nume propriu obligaţia sa de garanţie invocată de reclamantă şi, ca atare, nu este parte contractantă (în nume propriu) în fiecare dintre cele trei contracte.
în consecinţă. Tribunalul arbitral a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârât, este întemeiată şi a dispus admiterea ei, cu consecinţa respingerii acţiunii.
Sentinţa arbitrală nr. 60 din 27 martie 2007
