Sentinţa este nulă dacă judecata pricinei a fost făcută în lipsa reclamantei, care nu a fost legal citată.
(Secţia comercială, decizia nr. 384/2.05.1995)
Prin sentinţa civilă nr. 12.513 din 9.12.1994 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti a fost respinsă cererea principală, ca rămasă fără obiect, iar capătul de cerere privind acordarea penalităţilor, ca nedovedit.
în motivarea acestei hotărâri se relevă faptul că debitul principal a fost achitat, iar sub aspectul penalităţilor solicitate, reclamanta nu a depus calcul complet al acestora.
Prin cererea de apel se invocă trei motive de nelegalitate a sentinţei.
Unul din motive este acela că apelanta-reclamantă nu a fost legal citată, reţinându-se, în mod greşit, termenul în cunoştinţă.
Motivul este întemeiat.
în speţă, acţiunea a fost depusă prin poştă, reţinându-se greşit prin rezoluţie termenul în cunoştinţă, cu atât mai mult cu cât cauza a suferit amânare de la 14.10.1994 la data de 9.12.1994, când reclamanta-apelantă trebuia citată, în condiţiile legii.
în baza art. 134 şi 153 Cod. proc. cvilă, este socotită prima zi înfăţişare aceea în care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, iar partea care a fost prezentă Ia înfăţişare este prezumată că are cunoştinţă de termenele următoare.
Ca urmare, sentinţa este nulă, judecata pricinii fiind făcută în lipsa apelantei-reclamante, care nu a fost legal citată.
Faţă de cele de mai sus, în baza art. 297 Cod. proc. civilă, se va admite apelul, se va desfiinţa sentinţa şi se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Primul motiv de apel, ducând Ia desfiinţarea în întregime a sentinţei atacate, apare inutilă verificarea celorlalte motive de apel (anume, faptul că există la dosar calculul penalităţilor şi că, în mod greşit, nu s-au acordat cheltuieli de judecată), care însă la rejudecare vor fi avute în vedere ca susţineri de fond.
