Sancţiune.
Reclamantei îi revine obligaţia de a dovedi că a depus toate diligenţele pentru aflarea sediului pârâtei, situaţie în care se dispune citarea prin mica publicitate, conform art. 95 Cod proc. civilă.
Rolul activ al instanţei trebuie înţeles în sensul aflării adevărului şi nu al sediului pârâtei.
(Secţia comercială, decizia nr. 778/17.10.1995)
Prin cererea adresată Judecătoriei sectororului 6 Bucureşti, reclamanta S.C. “C.” – S.A. Timişoara a chemat în judecată pe pârâta S.C. “C. – C. -S.R.L.” Bucureşti, solicitând obligarea acesteia la achitarea diferenţei neplătite din contravaloarea unor mărfuri livrate, la plata penalizărilor de întârziere şi a cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 4.663/1.06.1995, acţiunea reclamantei a fost anulată în baza art. 112 rap. la art. 133 Cod proc. civilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că pe citaţia expediată pârâtei s-a menţionat “firma desfiinţată” şi s-a pus în vedere reclamantei să facă demersuri pentru aflarea sediului pârâtei, iar în măsura în care demersurile sale nu ar fi dat rezultat, s-ar fi putut solicita sprijinul instanţei.
împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând, în esenţă că:
– deşi recunoaşte că la 5.05.1995 apelanta a primit adresa Judecătoriei sectorului 6, în sensul precizării acţiunii faţă de împrejurarea că s-a restituit citaţia cu menţiunea “firma desfiinţată”, în caz contrar se va aplica art. 112 Cod proc civilă, arată că prin adresa nr. 885/8.05.1995 a solicitat acestei instanţe să facă investigaţii la şi organele financiare competente pentru ca acestea să comunice existenţa sau inexistenţa firmei pârâte;
– instanţa nu a procedat astfel, ci i-a fost mai comod să constate nulitatea acţiunii, făcându-se, eronat, trimitere la art. 133 Cod proc civilă.
Apelanta solicită judecarea cauzei şi în lipsa sa, potrivit art. 242 alin. II Cod proc. civilă, iar pârâta să fie citată, dacă este cazul, şi prin afişare la adresa indicată iniţial.
Analizând motivele de apel, în raport de actele dosarului, tribunalul reţine
că:
în art. 112 pct. 1 Cod proc. civilă se arată că printre elementele ce trebuie să le cuprindă o cerere de chemare în judecată este şi domiciliul sau reşedinţa părţilor.
Din economia acestui text de lege rezultă elementul subiectiv al unei acţiuni civile – părţile -, inclusiv domiciliul sau reşedinţa acestora.
în art. 95 Cod proc. civilă se prevede că în situaţia în care reclamantul, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului, preşedintele instanţei va dispune citarea acestuia prin mica publicitate.
Aşadar, reclamanta, conform principiului disponibilităţii – principiu fundamental, caracteristic procesului civil, are dreptul de a dispune de dreptul material şi de mijloacele procedurale respective, precum dreptul de a introduce sau nu acţiunea civilă, dreptul de a determina limitele acţiunii sau ale apărării etc.
în acest context, reclamantei îi revenea obligaţia de a face dovada că a depus toate diligenţele pentru aflarea sediului pârâtei.
Or, reclamanta, prin adresa nr. 885/1995 a ordonat instanţei să completeze cadrul procesual pasiv sub aspectul sediului pârâtei, în loc să întreprindă demersurile ce-i cad în sarcină şi, numai în cazul că nu ar fi izbutit, s-ar fi procedat conform art. 95 Cod proc. civilă.
Apelanta-reclamantă nu a făcut nicicum dovada unor atare demersuri, nici măcar în apel, indicând tot vechea adresă a pârâtei, unde a şi fost citată şi s-a reţinut tot faptul că aceasta şi-a schimbat adresa şi nu se ştie noua adresă, procedându-se legal la afişarea pe uşa principală a clădirii.
Cât despre rolul activ al instanţei, acesta trebuie înţeles în sensul aflării adevărului şi nu al sediului pârâtei.
Oricum, instanţa, în baza rolului activ, i-a comunicat reclamantei situaţia şi ceea ce trebuie să întreprindă, sub sancţiunea art. 112 Cod proc. civilă.
Faţă de această împrejurare, tribunalul apreciază că instanţa de fond şi-a exercitat rolul activ în cadru conferit de lege, restul diligenţelor căzând în sarcina reclamantei, care dispune de procesul declanşat, inclusiv sub aspectul indicării sediului corect al pârâtei.
Şi cum apelanta-reclamantă nu a comunicat nici în apel sediul actual al pârâtei-intimate, tribunalul apreciază soluţia instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Ca urmare, tribunalul, în temeiul art. 296 Cod proc. civilă, va respinge ca nefondat apelul.
