– să se constate nulitatea absolută a înscrierii în Cartea Funciară nr.18 Podeni (Tg.Mureş) a Ordinului nr.259 din 20 decembrie 1998 emis de către Prefectura Judeţului Mureş, prin care s-a trecut în proprietatea pârâţilor JJ şi Janossy Gizela, terenul în suprafaţă totală de 640 mp, înscris în C.F. nr.18 al localităţii Tg.Mureş (Podeni);
– să se dispună restabilirea situaţiei anterioare întabulării în cartea funciară nr.18 Podeni (Tg.Mureş) a Ordinului nr.259/1998 emis de către Prefectul Judeţului Mureş;
– să se dispună rectificarea Cărţii Funciare nr.18 Podeni (Tg.Mureş), nr.top.34, 61, în sensul întabulării cu titlu de proprietate a diferenţei de suprafaţă de 52 mp în favoarea reclamanţilor şi 305 mp în favoarea pârâţilor de ordin 7;
– să se constate nulitatea contractelor de vânzare cumpărare nr.3068 din 24 septembrie 1998 încheiat la Biroul Notarului Public Holbach Ştefan, între pârâţii JJ şi soţia Gizella şi pârâţii NGC şi Nagy Zita, şi a contractului de vânzare cumpărare nr.962 din 24 aprilie 2001 încheiat la Biroul Notarului Public Holbach Ştefan, între pârâţii Nagy Gyula – Csaba şi IZ (fostă Nagy) şi pârâţii BC şi BB, în ceea ce priveşte suprafaţa de teren de 640 mp şi să se reducă la cota ce se va impune după restabilirea situaţiei anterioare;
– să se constate că reclamanţi sunt moştenitori ai defunctului Balint Sigismund, decedat la data de 18 ianuarie 1999, în cotă de 10/16 BM în calitate de soţie supravieţuitoare, în cotă de 3/16 BJ în calitate de fiu şi în cotă de 3/16 BG în calitate de fiică;
– să se dispună ieşirea din indiviziune asupra terenului conform cotelor ce se vor stabili, cu atribuirea suprafeţei de teren de 305 mp reclamanţilor cu obligarea lor la plata unei sulte adecvate către pârâţii de ordin 7;
– obligarea pârâţilor BC şi BB la edificarea coteţelor demolate de către aceştia fără consimţământul reclamanţilor şi aflate în posesia acestora sau obligarea pârâţilor la achitarea contravalorii coteţelor demolate;
– cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
În motivarea în fapt a cererii, reclamaţii au arătat că la data de 14 septembrie 1998 s-a dispus intabularea în Cartea Funciară nr.18 Podeni (Tg.Mureş), în baza adresei nr.36.740 din 09.09.1998 emisă de către Primăria Tg.Mureş, a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 640mp în favoarea pârâţilor JJ şi soţia Janossy Gizela cu titlul “teren aferent construcţiei ce o deţineţi, situat în Tg.Mureş, str. Tisei, nr.48/1” prin Ordinul prefectului nr.259/1998, deşi la acea dată proprietar al imobilului era NGC şi soţia Nagy Zita drept de proprietate dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare nr.3811/1996. Susţine că de la început s-a intabulat greşit ordinul prefectului nr. 259/1998, deoarece priveşte persoane străine de cauză, astfel încât intabularea este lovită de nulitate, privind alte persoane şi alt drept de proprietate, respectiv proprietatea este situată în localitatea Reghin şi este înscrisă în C.F. nr.5104 nr.top.1311 a localităţii Reghin, iar proprietară este Brassai Susana. Cum această intabulare este greşită, se impune restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară, conform căreia, cotele de proprietate vor fi cu totul altele, respectiv, reclamanţilor BM, BJ şi BG le revine cota de 92 mp teren; pârâtului de ordin 7 – Statul Român prin Consiliul Local Tg.Mureş îi revine cota de 305 mp teren; iar pârâţilor de rând 5-6, BC şi BB le revine cota de 283 mp teren, reprezentată de diferenţa de teren de la 680 mp la 397 mp (92 mp + 305 mp). Cum cota Statului român este folosită de reclamanţi din anul 1997, mai precis de la data de 23 iulie 1997, şi plătesc impozite şi taxe pe acest teren, în cadrul ieşirii din indiviziune solicită a li se atribui reclamanţilor terenul în suprafaţă de 305 mp, cu plata unei sulte, conform expertizei topografice ce se va efectua în cauză. Deoarece reclamanţi sunt moştenitori ai defunctului Balint Sigismund, decedat la data de 18 ianuarie 1999, se impune ca dreptul de proprietate să se întabuleze în Cartea Funciară nr.18 Podeni (Tg.Mureş) în următoarele cote de moştenire, respectiv BM în calitate de soţie supravieţuitoare cota de 10/16, BJ în calitate de fiu cota de 3/16 şi BG în calitate de fiică cota de 3/16. În temeiul art.728 solicită ieşirea din indiviziune conform cotelor ce se vor stabili, întrucât potrivit art. indicat mai sus, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Mai arată că pârâţii au demolat coteţele construite din lemn şi acoperite cu ţiglă care se aflau pe terenul pe care reclamanţi îi foloseau, fără să aibă consimţământul acestora.
În drept, invocă prevederile art.105 Cod proc.civilă, art.650 şi urm. Cod civil, art.728 Cod civil, art.948 pct.4 Cod civil, art.673/1-14 Cod proc. civilă, art.274 Cod proc. civilă.
Pârâţii BC şi BB au formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii formulate de reclamanţi ca neîntemeiată.
În motivare au arătat că acţiunea introdusă de reclamanţi urmăreşte în mod evident un singur scop cel al tergiversării soluţionării procesului de ieşire din indiviziune iniţiat de aceştia împotriva reclamanţilor (dosar nr. 227/2003 al Judecătoriei Târgu Mureş aflat în prezent în apel), soluţionat prin admiterea cererii şi sistarea indiviziunii asupra imobilului teren şi construcţii înscris în C.F. nr. 18 Podeni nr. top 34 şi 61 prin formarea a două loturi conform raportului de expertiză întocmit de expert Elekeş Emil. După ce cauza a ajuns în apel, reclamanţii au formulat prezenta acţiune pentru a încerca evident să amâne pe parcursul derulării prezentului dosar executarea sentinţei de ieşire din indiviziune. Raportat la capetele de cerere din acţiune au invocat în primul rând prescripţia dreptului la acţiune în ceea ce priveşte neatacarea Ordinului nr. 259/20.12.1998 emis de Prefectura judeţului Mureş, ordin care trebuia atacat în administrativ în temeiul Legii nr. 29/1991 în termenul prevăzut în acest act normativ. Întrucât acest Ordin nu a fost atacat şi nu a fost revocat sau anulat el şi-a produs toate efectele juridice. Prin urmare, înscrierea în C.F. nr. 18 Podeni a acestui ordin este legală. Pe baza lui s-au făcut vânzările succesive între pârâţii Janossy şi Nagy şi ulterior între aceştia din urmă şi susnumiţi pârâţi, contractele de vânzare-cumpărare fiind încheiate legal şi neexistând nici un motiv referitor la capacitate, consimţământ, obiect sau cauză care să conducă la constatarea nulităţii lor. În ceea ce priveşte constatarea calităţii de moştenitor a reclamanţilor, aceasta s-a făcut deja prin sentinţa nr. 6212/09.12.2003 a Judecătoriei Târgu Mureş. Referitor la demolarea presupuselor coteţe întrucât reclamanţii doar enunţă acest aspect fără a-l detalia, motiva şi proba cu acte, urmează ca şi acest capăt de cerere să fie respins.
Pârâta Prefectura Judeţului Mureş prin Prefect a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea cererii privitor la anularea Ordinului Prefectului nr. 259/1998, ca inadmisibilă.
În motivarea în fapt, Ordinul nr.259/1998 al Prefectului judeţului Mureş, a fost emis în baza art.36 din Legea nr. 18/1991 republicată, în urma propunerilor făcute de Consiliul local al municipiului Reghin, privitor la trecerea în proprietate privată a terenurilor situate în intravilanul municipiului Reghin. Faţă de acest aspect, solicită a se constata că reclamanţi se află în eroare de fapt, atâta vreme cât aceştia solicită anularea unui ordin privitor la trecerea în proprietate privată a unor terenuri situate în intravilanul municipiului Tg. Mureş. Faţă de cele de mai sus, arată că acţiunea reclamanţilor este greşit îndreptată împotriva Prefecturii, fapt pentru care solicită a se dispune respingerea acţiunii ca inadmisibilă privitor la anularea Ordinului Prefectului nr. 259/1998.
La data de 10.5.2005 pârâta Instituţia Prefectului – Judeţul Mureş a depus prin serviciul de registratură al instanţei o adresă prin care a arătat că actul administrativ a cărui anulare se solicită a fost eronat precizat şi înscris în cartea funciară nr. 18 Podeni-Tîrgu-Mureş, acest act, raportat la petitele acţiunii, fiind Decizia Prefecturii judeţului Mureş nr. 259/26.6.1992 (f. 124).
Prin precizarea la acţiune depusă la dosar de către reclamanţi s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a Deciziei Prefectului nr. 259/26.06.1992 şi a actelor subsecvente, în ceea ce priveşte imobilul –teren şi să se dispună restabilirea situaţiei anterioare din cartea funciară, motivând faptul că terenul în suprafaţă de 305 mp, face parte din domeniul privat al Consiliului Local Tg.-Mureş, iar prin hotărârea Consiliului Local nr.126/31.05.2001 s-a aprobat vânzarea directă a terenurilor care fac parte din domeniul privat al Consiliului Local municipal Tg.-Mureş către titularii dreptului de proprietate al imobilelor cu destinaţie de locuinţe şi anexe gospodăreşti, dobândite în calitate de chiriaşi în temeiul prevederilor Legii 112/1995 (f. 182-183).
La termenul de judecată din data de 14.02.2006, reclamanţii au depus la dosar o altă precizare la acţiune prin care au solicitat să se constate nulitatea absolută a Deciziei perfectului nr.259/26.06.1992, nulitatea parţială a contract de vânzare cumpărare nr.3068/24.09.1998 şi a contract de vânzare cumpărare nr.962 din 24.04.2001 asupra terenului în suprafaţă de 397 mp, să se dispună rectificarea cărţii funciare nr.18 Podeni, nr. top.34,61 în sensul reducerii suprafeţei de teren vândută pârâţilor 1-6 la suprafaţa de 283 mp şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară asupra apartamentului nr.II., să se constate că reclamanţi sunt moştenitori ai defunctului Balint Sigismund, decedat la data de 18 ianuarie 1999, în cotă de 10/16 BM în calitate de soţie supravieţuitoare, în cotă de 3/16 BJ în calitate de fiu şi în cotă de 3/16 BG în calitate de fiică, obligarea pârâţilor BC şi BB la edificarea coteţelor demolate de către aceştia fără consimţământul reclamanţilor şi aflate în posesia acestora sau obligarea pârâţilor la achitarea contravalorii coteţelor demolate, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată (f. 225-227).
Prin completarea la întâmpinare depusă la dosar la data de 16.3.2009 pârâta Instituţia Prefectului – Judeţul Mureş a invocat excepţia tardivităţii promovării acţiunii raportat la prevederile Legii nr. 554/2004 coroborate ce cele ale Legii nr. 18/1991 (f. 508-509).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: adeverinţa nr. 12248 din 17.06.2003, (f. 5), adresa nr. 16.141 din 02.08.2001, nr.36740 din 09.09.1998, nr.4188/DII din 01.04.2004, nr.4569 din 15.03.2004, nr.56.061/1073 din 25.06.2004, nr.7603 din 06.05.2005, nr.11767/DV, nr.2599/DV, (f. 6, 7, 9, 10, 41, 47, 48, 49, 73, 80, 82, 124, 129, 142, 147, 433, 508-509, 515,517,523,525), Ordinul nr.259 din 20.12.1998 (f.8, 50, 51, 52), contract de vânzare cumpărare nr.962 din 24.04.2001, contract de vânzare cumpărare nr.3068 din 24.09.1998 (f.11,12,53,54), copie CF nr.18 Podeni (f.13-30,55-61), chitanţe (f.21-23), decizia nr.259 din 26.06.1992 (f.125,143,510,518), tabel nominal anexă a deciziei nr.259 din 26.06.1992 (f. 126-128, 144-146, 511-513, 519-521), sentinţa civilă nr. 6212/09.12.2003 (f. 134-136), hotărârea nr. 126/31.05.2001, nr. 56/07.10.2004, nr. 435 din18.12.2007 (f.156-157, 158, 409-410), comunicare (f. 208), rezoluţie din 09.12.2005 (f.209), certificat de deces (f.369,390), extras CF nr.18 Podeni, CF nr.8913 Tg.-Mureş (f.514,516, 522,524). S-a mai administrat proba testimonială fiind audiat martorul Alexă Octavian declaraţia acesteia aflându-se la fila 475 vol. II.
La termenul de judecată din data de 18.01.2005 instanţa a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, iar la data de 27.5.2008 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local Tîrgu-Mureş, iar la data de 3.6.2008 a respins ca neîntemeiată excepţia necompetenţei materiale reţinând aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 54 raportat la art. 53 din Legea nr. 18/1991.
Din actele şi lucrările dosarului, instanţa, asupra excepţiei tardivităţii şi asupra fondului acţiunii, reţine următoarele:
În aplicarea art.137 C.pr.civ., tardivităţii formulării acţiunii invocată de pârâta Instituţia Prefectului – Judeţul Mureş fiind una care face de prisos cercetarea în fond a pricinii, trebuie soluţionată cu prioritate faţă de orice alte cereri sau excepţii invocate în cauză.
Asupra acestei excepţii, instanţa, ţinând cont de motivul de nulitate absolută invocat în susţinerea acţiunii, art. III din Legea nr. 169/1997 sancţionând cu nulitatea absolută actele juridice emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar, ţinând cont şi de faptul că legiuitorul nu a prevăzut un regim juridic special al acestei nulităţi absolute, va respinge excepţia ca neîntemeiată deoarece sancţiunea nulităţii absolute poate fi invocată oricând, fiind imprescriptibilă.
Asupra fondului cauzei se reţine că, urmare a cererii formulate de către defuncţii Janossy Ioan şi Janossy Gizela (f. 517), prin actul a cărui nulitate absolută se cere a fi constatată s-a reconstituit dreptul de proprietate al acestora în aplicarea prevederilor art. 36 (fost art. 35) din Legea nr. 18/1991. Astfel s-a trecut terenul proprietate de stat aflat în intravilanul municipiului Tîrgu-Mureş în proprietatea privată a titularilor dreptului de proprietate a imobilului situat în Tîrgu-Mureş, str. Tisei, nr. 48, judeţul Mureş (f. 125-128).
Reclamanţii invocă nulitatea absolută ca urmare a faptului că terenul face parte din domeniul privat al Consiliului Local Tîrgu-Mureş, iar prin Hotărârea Consiliului Local nr. 126/31.5.2001 s-a aprobat vânzarea directă a terenurilor care fac parte din domeniul privat al Consiliului Local către titularii dreptului de proprietate ai imobilelor cu destinaţie de locuinţe şi anexe gospodăreşti dobândite în calitate de chiriaşi în temeiul prevederilor Legii nr. 112/1995, astfel încât, terenul în suprafaţă de 305 mp aferent apartamentului nr. 2 trebuia să le fi înstrăinat lor, iar Prefectul a intrat în atribuţiile altui organ.
Cele susţinute de către reclamanţi nu sunt întemeiate deoarece Decizia nr. 259 din 26.6.1992 a Prefecturii judeţului Mureş a fost emisă în mod legal, având ca temei de drept prevederile art. 35 din Legea nr. 18/1991 potrivit cărora terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor, în condiţiile dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, ai locuinţelor. Îndreptăţirea la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea persoanelor la care Decizia atacată se referă nu este contestată, reieşind de altfel din copia fidelă a cărţii funciare nr. 18 Podeni şi din extrasul CF aflat la dosarul cauzei (f. 13-19, 522). Aliniatul 6 al art. 35 din Legea nr. 18/1991 în forma în vigoare la data emiterii deciziei prevedea că atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. 2-5 se va face, prin decizia prefecturii, la propunerea primăriilor pe baza verificării situaţiei juridice a terenurilor.
Asupra apărării reclamanţilor privind existenţa Hotărârii Consiliului Local nr. 126/31.5.2001 şi a dispoziţiilor acesteia, instanţa reţine că nu se poate analiza temeinicia şi legalitatea unui act anterior cum este actul atacat prin raportare la un act ulterior, Decizia nr. 259 din 26.6.1992 a Prefecturii judeţului Mureş respectând dispoziţiile legale în vigoare la data emiterii sale.
De altfel, cererea de constatare a nulităţii absolute nu se încadrează în nici unul dintre cazurile prevăzute de art. III din Legea nr. 18/1991 republicată, motiv pentru instanţa o va respinge, ca neîntemeiată, aceeaşi fiind soluţia şi în privinţa capetelor subsecvente de cerere care depind de modul de soluţionare a cererii de constatare a nulităţii absolute a Deciziei nr. 259 din 26.6.1992 a Prefecturii judeţului Mureş.
În ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâţilor BC şi BB la edificarea coteţelor demolate de către aceştia fără consimţământul reclamanţilor şi aflate în posesia acestora sau obligarea pârâţilor la achitarea contravalorii coteţelor demolate, instanţa o va respinge ca neîntemeiată, nefiind întrunite condiţiile legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale. Astfel, lipseşte condiţia existenţei unui fapte ilicite în condiţiile în care reclamanţii aveau calitatea de constructori de rea-credinţă construind pe un teren ce nu le aparţinea fără a avea consimţământul proprietarului, iar pârâţii, proprietari ai terenului pe care erau edificate construcţiile, aveau dreptul conform art. 494 C. civ de a cere ridicarea lor. Fapta ilicită este fapta prin care, cu încălcarea normelor dreptului obiectiv, se cauzează prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei alte persoane, or, după cum s-a reţinut, normele dreptului obiectiv, legitimează conduita pârâţilor.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea privind obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
