Prin cererea înregistrată la Judecătoria Moreni sub nr. 2440/262/2008, reclamanta G. M. a chemat în judecată pe pârâţii A. M., COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR MORENI, COMISIA JUDEŢEANĂ DÂMBOVIŢA DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR şi INSTITUŢIA PREFECTULUI JUDEŢULUI DÂMBOVIŢA, solicitând anularea parţială a Ordinului Prefectului nr.242/21.03.2000, eliberat pe numele pârâtei A. M. pentru suprafaţa de aprox. 15 mp, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este proprietara unei suprafeţe de teren ce se învecinează cu terenul aparţinând pârâtei, că acest teren l-a dobândit prin certificatul de moştenitor nr.155/29.07.2003 de la autoarea sa A. G., care a dobândit cota de 1 prin transcrisă sub nr.9812/1948 de Tribunalul Prahova şi cota de 1 a dobândit-o prin acelaşi act de donaţie, iar pârâta a dobândit terenul în litigiu prin constituirea dreptului de proprietate potrivit ordinului prefectului emis pentru suprafaţa de teren aferentă imobilului său, că suprafaţa de 15 mp a fost în proprietatea lor şi a autorilor de la data dobândirii-1948, de atunci existând gard despărţitor care delimita hotarul.
Reclamanta a susţinut că în mod eronat reprezentanţii Primăriei Moreni, când au întocmit documentaţia în vederea emiterii ordinului prefectului, au inclus această suprafaţă în restul terenului aparţinând pârâtei, aceasta nemanifestând nici o opoziţie, până când a vrut să refacă gardul despărţitor dintre proprietăţi.
Prin încheierea de şedinţă din 4.11.2009, instanţa a dispus introducerea în cauză a Instituţiei Prefectului Judeţului Dâmboviţa.
Reclamanta a formulat precizări la acţiunea introductivă solicitând revendicarea suprafeţei de 15 mp, urmând ca pârâţii să-i lase în deplină proprietate şi posesie această suprafaţă, care în mod greşit a fost inclusă în Ordinul Prefectului nr.242 din 21.03.2000 emis pe numele pârâtei A. M..
La data de 15.01.2009, reclamanta a precizat că suprafaţa revendicată se situează în partea de nord a proprietăţii sale şi se întinde pe linia de hotar, de la colţul casei până la punctul de hotar cu numita C. N., că sunt vizibile semnele de hotar dintre proprietăţi, respectiv vechiul amplasament al gardului şi un dig construit de părinţii săi în anul 1920.
După administrarea probelor, prin sentinţa civilă nr. 1271/03.12.2009, Judecătoria Moreni a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect anulare ordin prefect, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta G. M., în contradictoriu cu pârâţii A. M., COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR MORENI, COMISIA JUDEŢEANĂ DÂMBOVIŢA DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR şi INSTITUŢIA PREFECTULUI JUDEŢULUI DÂMBOVIŢA, în sensul că a admis capătul de cerere privind revendicarea şi a obligat pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 11,3 mp (1×11,3), identificată în schiţa anexă la raportul de expertiză.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte primul capăt de cerere având ca obiect anularea parţială a unui ordin al prefectului, instanţa a apreciat că ordinul prefectului este un act administrativ căruia i se aplică prevederile Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, că , potrivit art.7 alin.3 din această lege, cererea urmează a fi introdusă în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).
A mai reţinut că reclamanta a formulat cererea de anulare a ordinului prefectului după mai mulţi ani de la emiterea acestuia, astfel încât a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect anulare parţială ordin prefect.
Sub aspectul capătului de cerere având ca obiect revendicare, instanţa a reţinut următoarele:
Conform actului de donaţie autentificat prin procesul verbal nr.208/11.08.1948, reclamanta a dobândit cota indiviză de 1 dintr-un teren de 1250 mp, situat în Moreni, Stavropoleos, iar sora sa A. G. a dobândit cealaltă cotă indiviză de 1. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3813/12.10.1998 la BNP F. M. şi C. M., cele două surori au înstrăinat din acest teren suprafaţa de 386,5 mp, rămânând cu suprafaţa de 863,5 mp din care fiecare avea cota indiviză de 1. La decesul numitei A. G., reclamanta , conform certificatului de moştenitor nr.155/29.07.2003, a moştenit cota acesteia de 1 din terenul în suprafaţă de 863,5 mp, care cumulată cu cota sa, atrage dreptul de proprietate asupra întregii suprafeţe.
Prin aplicarea actelor de proprietate deţinute de cele două părţi, în teren, a rezultat că acestea deţin suprafeţe care nu se suprapun, astfel încât instanţa nu are motive să analizeze titlurile de proprietate pentru a stabili care din cele două este mai puternic, că acest fapt rezultă din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
A mai constatat instanţa că, din concluziile aceluiaşi raport de expertiză rezultă că, în fapt, pârâta ocupă suprafaţa de 11,3 mp din terenul reclamantei, identificată în schiţa anexă la raportul de expertiză.
Instanţa a apreciat că sunt îndeplinite prevederile art.480 Cod civil, obligând pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 11,3 mp identificată în schiţa anexă la raportul de expertiză.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta criticând sentinţa sub următoarele aspecte:
-deşi unul din capetele principale ale cererii formulate de reclamantă se refera la revendicarea de către aceasta a unei suprafeţe de teren despre care pretinde că se află în posesia pârâtei, terenurile învecinate, proprietăţile părţilor din această cauză, nu au fost măsurate în vederea aflării situaţiei de fapt reale.
-raportul de expertiză a omis a lămuri diferenţa de 33,7 mp lipsă din proprietatea reclamantei şi s-a desfăşurat fără citarea părţilor, împrejurare invocată în termen legal la data de 08.10.2009 , instanţa acordând un termen de judecată la 22.10.2009 pentru a se face dovada de către expert M. E. a datei la care s-au efectuat măsurătorile, cu citarea părţilor, urmând ca după primirea răspunsului să se pronunţe asupra necesităţii refacerii raportului de expertiză;
-convocările depuse la dosar la 06.05.2009 şi 14.05.2009 reprezintă data singurei deplasări în teren a expertului când nu s-au măsurat suprafeţele în litigiu astfel încât refacerea raportului de expertiză era nulă , ea neputând fi avută în vedere de instanţă la pronunţarea unei hotărâri;
-considerentele sentinţei sunt contradictorii, ca şi concluziile expertizei, deoarece se susţine că suprafeţele deţinute nu se suprapun, iar pe de altă parte că pârâta ocupă 11,3 mp din terenul reclamantei, că ocuparea este în fapt şi că nu are nici o legătură cu cele două titluri de proprietate; faptul că recurenta pârâtă posedă 11,3 mp din terenul intimatei reclamante înseamnă că cele două suprafeţe se suprapun pe suprafaţa de 11,3 mp , ceea ce conduce la necesitatea comparării titlurilor de proprietate.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, motivat de faptul că suprafaţa în litigiu de aproximativ 11,3 mp a fost în proprietatea sa şi a autorilor săi din anul 1948, existând gard despărţitor, că raportul de expertiză este foarte elocvent în acest sens, hotarul fiind în linie dreaptă iar părţile au fost convocate la faza de teren fiind prezente când s-au efectuat măsurătorile.
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, a susţinerilor părţilor , precum şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, tribunalul reţine următoarele:
În ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata reclamantă la ultimul termen de judecată, instanţa constată că aceasta nu este întemeiată faţă de împrejurarea că recurenta pârâtă a primit hotărârea instanţei de fond la data de 05.01.2010, astfel cum rezultă din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, a declarat şi motivat recursul la data de 22.01.2010, încadrându-se în termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 şi 303 alin.1 Cod procedură civilă care stabilesc că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel, iar recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Pe fond, se constată că este întemeiat motivul de recurs prin care se susţine că nu s-au efectuat măsurători de către expert iar părţile nu au fost convocate în vederea efectuării acestora.
Astfel , prin încheierea de şedinţă din data de 09.04.2009 s-a desemnat expert prin tragere la sorţi şi a fost înaintată adresă către acesta în vederea întocmirii raportului de expertiză având ca obiective delimitarea proprietăţilor părţilor prin vecinătăţi şi schiţă în raport de actele de proprietate şi precizarea dacă pârâta ocupă vreo suprafaţă din terenul reclamantei.
Raportul de expertiză s-a depus înaintea termenului de judecată din 04.06.2009, când, la cererea părţilor , s-a amânat cauza pentru a se lua cunoştinţă de conţinutul acestuia.
S-au formulat de către ambele părţi obiecţiuni la raportul de expertiză, consemnate în încheierea de şedinţă din 18.06.2009, acestea arătând că nu s-au efectuat măsurători iar pentru reclamantă apărătorul acesteia a solicitat refacerea lucrării în întregime iar în completare să se indice şi fostul amplasament al gardului în litigiu.
Instanţa a admis aceste obiecţiuni reţinând că se impune refacerea expertizei în totalitate, a schiţei terenurilor, deoarece ambele părţi au învederat că expertul nu a procedat la efectuarea de măsurători conform dispoziţiilor instanţei.
Completarea raportului de expertiză a fost depusă la dosar la data de 27.08.2009 , menţionându-se în cuprinsul său că părţile au fost convocate pentru data de 21.05.2009 ora 10,00. S-au formulat şi de această dată obiecţiuni de către pârâtă care a învederat că părţile nu au fost convocate iar expertul nu a efectuat nici de data aceasta măsurători.
Instanţa a solicitat expertului să facă dovada convocării părţilor şi a datei la care s-au efectuat măsurătorile urmând ca după primirea răspunsului să se pronunţe asupra refacerii raportului de expertiză.
S-a comunicat de către expert că la data de 21.05.2009 ora 10,00 părţile au asistat nemijlocit la măsurători şi a anexat recipisele poştale în dovedirea susţinerilor sale.
Ambii apărători ai părţilor au recunoscut la termenul de judecată din 22.10.2009 că dovezile de convocare a părţilor la măsurători sunt din data de 21.05.2009, deşi refacerea raportului de expertiză a fost dispusă la data de 18.06.2009, iar instanţa a emis o adresă către Primăria Moreni pentru a preciza dacă la data de 21.05.2009 expertul a procedat la efectuarea de măsurători. S-a răspuns prin adresa nr. 12030/02.11.2009 că la această dată s-a efectuat expertiza la faţa locului de către expert M. E. împreună cu o persoană ce o însoţea, procedându-se la efectuarea de măsurători numai pe linia de hotar ce face obiectul acţiunii în instanţă.
Instanţa a decis la termenul de judecată din 05.11.2009 că s-au efectuat măsurători şi nu mai este necesar să se refacă raportul de expertiză.
Tribunalul apreciază că de vreme ce la termenul de judecată 18.06.2009 instanţa a admis obiecţiunile formulate de ambele părţi şi a dispus refacerea în totalitate a raportului de expertiză, reţinând că nu s-au efectuat măsurători, noua expertiză trebuia efectuată în condiţiile prevăzute de art. 208 alin. 1 Cod procedură civilă care stabilesc că lucrarea la faţa locului „nu poate fi făcută decât după citarea părţilor prin carte poştală recomandată , cu dovadă de primire”.
În speţă, convocarea părţilor în vederea efectuării fazei de teren a expertizei s-a făcut pentru data de 21.05.2009 şi nu la un termen ulterior dispoziţiei instanţei privind refacerea raportului de expertiză, nefiind îndeplinite prevederile textului de lege sus-citat.
Efectuarea raportului de expertiză fără citarea părţilor reprezintă o încălcare a normelor de procedură sancţionată cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca aceasta să fie invocată la termenul imediat următor producerii încălcării, condiţie îndeplinită în speţă, faţă de împrejurarea că s-au formulat obiecţiuni în acest sens de către recurenta pârâtă la termenul de judecată din 08.10.2009.
Consecinţa anulării raportului de expertiză ca urmare a constatării nulităţii acestuia este refacerea sa, care nu poate fi efectuată decât de către instanţa de fond, având în vedere că potrivit art. 305 Cod procedură civilă în instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.
Este întemeiat şi motivul de recurs referitor la lipsa măsurătorilor, această susţinere fiind confirmată de către Primăria Moreni care a arătat că s-a procedat la efectuarea de măsurători numai pe linia de hotar la termenul de judecată din 21.05.2009, fiind încălcate dispoziţiile instanţei referitoare la aplicarea pe teren a actelor de proprietate ale părţilor , la delimitarea proprietăţilor lor prin vecinătăţi şi schiţă şi precizarea dacă pârâta ocupă vreo suprafaţă din terenul reclamantei.
Aceste obiective presupuneau obligaţia expertului de a efectua măsurători complete ale terenurilor şi nu numai pe linia de hotar.
Faţă de cele ce preced, tribunalul constată că sunt îndeplinite prevederile art. 312 Cod procedură civilă, urmând a se casa în tot sentinţa şi a se trimite cauza spre rejudecare în vederea refacerii raportului de expertiză cu respectarea dispoziţiilor codului de procedură civilă şi a considerentelor prezentei decizii.
Rejudecând, instanţa va avea în vedere şi celelalte motive de recurs invocate de către recurenta pârâtă, pe care tribunalul nu le poate analiza faţă de nulitatea expertizei şi de necesitatea refacerii acesteia.
