În cazul în care nu se va dispune punerea în posesie pe acest teren, solicită în conformitate cu art. 1 alin. 3 titlul 7 din Legea 247/2005 să li se acorde despăgubiri în sumă 96033060 le, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta arată că a deţinut suprafaţa de 3 ha 5678 mp care a fost preluată abuziv de stat prin decretul 70/1953, şi HCM 308/1953.
Această suprafaţă înscrisă în CF 5963/II Tg.Mureş, nr. top 2643, figurează în anexa 39 ca suprafaţă pentru care persoanele juridice sunt îndreptăţite la despăgubiri.
Reclamanta învederează că a făcut repetate intervenţii solicitând restituirea în natură pe vechiul amplasament a terenului sus menţionat.
În drept cererea este întemeiată pe prevederile Legii 18/1991, Legea 169/1997, 1/2000, Legea 247/2005, L 554/2004.
La data de 24.04.2009, reclamanta a depus la dosar prin registratură, precizare de acţiune prin care a arătat că în condiţiile în care terenul revendicat este proprietate publică a statului român, înţelege ca în prezenta cauză să solicite obligarea pârâtelor să întocmească documentaţia necesară care să stea la baza despăgubirii reclamantei pentru terenul care în condiţiile actuale nu poate fi retrocedat.
În şedinţa publică din 28.04.2009, reprezentantul reclamantei la interpelarea instanţei a arătat că obiectul prezentei cauze vizează strict acordarea de despăgubiri aspecte învederate de către reprezentantul reclamantei şi în şedinţa publică din 23.07.2009.
Pârâta Comisia Judeţeană de fond funciar Mureş, prin prefect a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Judeţene şi excepţia prematurităţii cererii.
În motivare s-a arătat că în baza Legii 169/1997, reclamanta a formulat cerere 154/16.01.1998 prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul înscris în CF nr. 5963/II. Nr. top 2463. Această cerere a fost validată de către Comisia Judeţeană prin Hotărârea 131/L/2001 prin includerea pe anexa 39 la despăgubiri. Ulterior reclamanta a formulat o nouă cerere în baza L 247/2005, cerere care se află în curs de soluţionare.
Pârâta arată că întrucât obligaţia verificării dacă amplasamentul solicitat este sau nu liber, revine Comisiei Locale de fond Funciar, cererea formulată faţă de Comisia Judeţeană este prematură.
În ceea ce priveşte procedura acordării despăgubirilor raportat la prevederile L 247/2005, Comisia Judeţeană nu are calitate procesuală pasivă.
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, a formulat întâmpinare şi raportat la cererea formulată de reclamantă a invocat excepţia necompetenţei materiale, având în vedere prev. art. 3, pct. 1 Cod procedură civilă.
De asemenea, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ANPR, arătând că această instituţie are atribuţii conform L 24772005, doar ulterior emiterii titlului de despăgubire.
Pârâta Mun. Tg.Mureş, a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii cererii.
În motivare a arătat că în condiţiile în care cererea de restituire în natură a terenului se finalizează prin validarea de către Comisia Judeţeană a propunerilor Comisiei Locale, de unde rezultă că propunerile Comisiilor Locale sunt supuse controlului doar în cazul unei contestaţii formulate la Comisia Judeţeană, sesizarea instanţei de judecată în lipsa îndeplinirii procedurii prealabile, este inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, pârâta arată că reclamanta a solicitat într-adevăr conform L 2147/2005 suprafaţa de teren menţionată, însă acelaşi teren i-a fost solicitat spre restituire şi de către Parohia Romano Catolică nr. 1.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate,. Aceasta este motivată de faptul că faţă de prevederile L 247/2005 acordarea măsurilor reperatorii este de competenţa Comisiilor Centrale pentru stabilirea despăgubirilor şi nu municipalităţilor.
De asemenea, pârâta menţionează că reclamanta figurează pe anexa 39 cu drept de despăgubiri fiind aplicabile prev. art. 16 din L. 24772005, raportat la existenţa unei Hotărâri a Comisiei Judeţene de validare a propunerii de despăgubiri.
Pârâta Comisia Locală de fond Funciar a depus întâmpinare invocând lipsa calităţii procesuale pasive, motivată de faptul că potrivit prev. art. 36 alin. 6 din L 18/1991, atribuirea în proprietate a acestor terenuri se face prin Ordinul prefectului la propunerea primăriilor.
În ceea ce priveşte cererea de acordare a măsurilor reparatorii, fiind aplicabile dispoz. L. 247/2005, titlul 7, capitolul 1, art. 1 şi 13, competenţa aparţine Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor şi nu Comisiei Locale de fond funciar.
În răspunsurile la întâmpinări depuse la dosar, reclamanta a învederat că din eroare în cererea de chemare în judecată sa menţionat ca temei juridic L 554/2004.
Reclamanta arată că omisiunea pârâtelor Comisia Locală de fond funciar, Comisia Judeţeană şi Mun. Tg.Mureş de a răspunde solicitărilor reclamantei a determinat prezenta acţiune în judecată în cadrul căreia pârâtele au calitate procesuală pasivă, fiind autorităţile competente să întocmească şi să transmită dosarul la către Comisia Centrală din cadrul ANRP pentru stabilirea despăgubirilor.
De asemenea, reclamanta arată că ANRP având atribuţii de coordonare şi control a aplicării legislaţiei în domeniul restituirii proprietăţilor, are implicit atribuţii în legătură cu cererea reclamantei prin care se solicită luarea măsurilor necesare în vederea acordării efective a despăgubirilor.
În cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri: adresa reclamantei către ANPR ( f. 5-7) şi răspunsul dat de această instituţie ( f. 8-12 şi f. 61-66), adresa 1257/19.12.2008 a Comisiei Locale de fond funciar către ANRP (13 – 14 şi f. 67-68), adresa reclamantei către Primăria Mun. Tg.Mureş înregistrată sub nr. 11022/2005 ( f. 16), adresa reclamantei către Primăria Mun. Tg.Mureş înregistrată sub nr. 164/2005 ( f. 17), adresa reclamantei către Primăria Mun. Tg.Mureş înregistrată sub nr. 32/2007 ( f. 18) , adresa reclamantei către Primăria Mun. Tg.Mureş înregistrată sub nr. 198/2007 ( f. 19) , adresa reclamantei către Primăria Mun. Tg.Mureş înregistrată sub nr. 3952/2008 ( f. 20), adresa reclamantei către Prefectura Mureş înregistrată sub nr. 25565/2008 ( f. 21), confirmare de primire ( f. 23), copie tabel nominal cu persoanele juridice îndreptăţite la despăgubiri conform prev. HG 1546/2004 anexa 39 a ( f. 24-26 şi f.159-161), cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate formulată de Parohia Romano Catolică nr. 1 ( f. 27, 28), tabel cu situaţia bunurilor Bisericii Romano Catolice din Tg.Mureş ( f. 29-33 şi f. 198-202), extras CF 5963/II( fila 34 şi 196), plan de încadrare şi schiţă ( f. 35- 37), copie CF 5963/II Tg.Mureş ( f. 38- 47 şi f. 178-195), adresa reclamantei către ANRP înregistrată sub nr. 774510/2008 ( f. 58-60 şi 69-71), adresa nr. 72/2009 a Parohiei Greco Catolice nr. 1 ( f. 109 şi f. 197), răspunsul dat de ANRP reclamantei prin adresa 51766/2009( f. 125-128), răspunsul dat de ANRP reclamantei prin adresa 49947/2009( f. 129-134), Notă internă a Mun. Tg.Mureş ( f. 150), schiţe ( f. 151-155), Hotărârea 131/L/2001 ( f. 156-158), extras din Monitorul Oficial din 17.09.2002( f. 162-169), copie CF 674 ( f. 207-211), extras CF 121583/Conversie ACF 365( F. 212-214), COPIE cf 365 ( F. 215-217), adresa prefecturii Mureş către reclamantă nr. 8928/2009 ( f. 224), extras CF 674 tradus ( f. 230-231), extras CF 365 tradus ( f. 232-233), copie a cererii reclamantei înregistrată sub nr. 154/1998 ( f. 235-240).
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
La data de 16.01.1998 reclamanta Parohia Romano-Catolică nr. 4 Tîrgu-Mureş a formulat, în baza Legii 18/1991 o cerere de restituire a terenului extravilan în suprafaţă de 35 678 mp înscris în CF 5963 sub nr. top 2463. Cererea a fost înregistrată la Primăria Tg-Mureş sub nr. 154 din 16.01.1998.
Având în vedere cererea astfel formulată şi înregistrată, reclamanta a fost înscrisă pe anexa 39 – tabelul nominal cuprinzând persoanele fizice cărora li se acordă despăgubiri pentru diferenţa de teren neretrocedată, la poziţia 472 pentru suprafaţa de teren de 3,5678 mp (f. 160). Prin hotărârea nr. 131/L din 21.02.2001, Comisia Judeţeană de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş a validat propunerile Comisiei locale în ceea ce priveşte anexa 39 pentru suprafeţele 1-483; aşadar inclusiv pe cea referitoare la reclamantă.
Ulterior, reclamanta a formulat în baza Legii 247/2005 o nouă cerere de restituire în natură a suprafeţei de teren arabil extravilan de 3 ha 5678 mp înscris în CF 5963/II Tg-Mureş, sub nr. top 2463, cerere înregistrată la Primăria Tg-Mureş sub nr. 11.022 din 22.05.2005 (f. 16). Reclamanta a completat şi reiterat cererea menţionată prin cererile înregistrate la Primăria Tg-Mureş sub nr. 164/11.11.2005, 32/19.02.2007, 198/19.11.2007 (f. 16-19), cereri cu privire la care nu s-a primit nici un răspuns.
La data de 09.12.2008 reclamanta a sesizat pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor printr-o cerere înregistrată sub nr. 774510, cerere prin care a arătat că a revendicat conform legii 18/1991 o suprafaţă de teren sens în care reclamanta a fost menţionată în anexa 39. având în vedere faptul că dosarul în baza căruia urmează a se stabili despăgubirile este tergiversat, reclamanta a propus conform titlului VII din Legea 247/2005 să i se acorde o despăgubire de 96.033.060 lei. La data de 09.03.2009 reclamanta a revenit cu o nouă cerere – 790699- adresată pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în vederea acordării de despăgubiri (f. 69,70).
La data de 19 decembrie 2008 Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Mureş printr-o adresă către pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (f. 13,14) arată că cererea reclamantei, înregistrată sub nr. 154/1998 a fost soluţionată prin includerea pe anexa 39 despăgubiri precizând însă în acelaşi timp faptul că cererea depusă în baza Legii 247/2005 de către reclamantă nu poate fi soluţionată în sensul înaintării dosarului în vederea stabilirii de despăgubiri întrucât acest teren a fost solicitat şi de către Parohia Romano – Catolică nr. I şi în plus este necesară o copie fidelă a cărţii funciare.
Raportat la situaţia de fapt reţinută şi la obiectul cererii de chemare în judecată (astfel cum această cerere a fost precizată de reclamantă şi comunicată tuturor părţilor din proces fără a exista vreo opoziţie la precizarea de acţiune ) instanţa în conformitate cu prevederile art. 137 c.pr.civ. va analiza cu prioritate excepţiile invocate de către pârâte.
Pârâta Comisia Judeţeană de fond funciar Mureş a invocat prin întâmpinare şi prin precizările depuse la dosar excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive motivate în principal pe faptul că cererea reclamantei înregistrată sub nr. 11022/2005 este în curs de soluţionare astfel încât competenţa de a stabili dacă terenul este liber revine exclusiv Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Mureş iar faţă de etapa de soluţionare în care se află cererea reclamantei este prematură solicitarea de despăgubiri.
Instanţa constată că pârâta Comisia Judeţeană de fond funciar Mureş, deşi menţionează expres prin întâmpinare faptul că cererea reclamantei înregistrată sub nr. 154/1998 a fost soluţionată prin includerea pe anexa 39 – despăgubiri, formulează apărări cu privire la soluţionarea unei a doua cereri a reclamantei prin care s-a solicitat practic acelaşi teren. În condiţiile în care obiectul prezentei cauze a fost expres precizat în sensul că se solicită obligarea pârâtelor să întocmească documentaţia necesară care să stea la baza despăgubirii reclamantei pentru terenul solicitat, excepţiile invocate de către pârâtă apar ca neîntemeiate. Faţă de dispoziţiile exprese ale art. 16 alin. 1 din titlul VII al Legii 247/2005, în condiţiile în care Comisia Judeţeană de fond funciar Mureş a emis Hotărârea 131/2001 prin care a validat propunerea de acordare de despăgubiri reclamantei, aceasta avea obligaţia legală de a înainta documentaţia aferentă Comisiei Centrale în vederea analizării dosarului. Omisiunea pârâtei în acest sens se impune a fi cenzurată de instanţa de judecată prin prisma prevederilor art. 54 din Legea 18/1991 şi având în vedere necesitatea de a asigura reclamantei dreptul efectiv de acces la instanţă. Din acest punct de vedere pârâta are calitate procesuală pasivă în acţiunea formulată şi precizată iar în ceea ce priveşte excepţia prematurităţii se impune respingerea acesteia în condiţiile în care cererea reclamantei a primit deja o soluţie din partea Comisiilor de fond funciar lipsind doar actul de înaintare a documentaţiei în vederea stabilirii despăgubirilor. Este nerelevant faptul că reclamanta a depus o nouă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, cerere aflată în curs de soluţionare în faţa comisiei locale din moment ce astfel cum pârâta însăşi menţionează, cererea reclamantei a fost soluţionată încă din anul 2001 printr-o hotărâre a cărei legalitate nu a fost contestată. Cu atât mai mult apar ca inexplicabile apărările pârâtei legate de incompleta documentaţie aferentă celei de a doua cereri sau de aspectele privind amplasamentul terenului cu cât cea de a doua cerere priveşte acelaşi teren cu privire la care Comisia s-a pronunţat deja – aşadar după o analiză a documentaţiei depuse şi a amplasamentului – şi a dispus în sensul acordării de despăgubiri.
Astfel cum s-a menţionat deja, formularea unei noi cereri de către reclamantă nu constituie în nici un caz un impediment pentru pârâtă care avea obligaţia legală de a da eficienţă propriei hotărâri prin care a stabilit acordarea de despăgubiri şi de a transmite documentaţia în vederea continuării procedurilor de acordare a despăgubirilor. În cazul în care pârâta ar fi apreciat că este necesar să reconsidere situaţia terenului şi implicit propria hotărâre, acest aspect putea face obiectul unei plângeri întemeiate pe prevederile art. 55 din Legea 18/1991 nefiind însă admisibil să lipsească de eficienţă hotărârea dată, în mod implicit prin netransmiterea dosarului pentru despăgubiri. Or această omisiune pârâta o justifică prin necesitatea analizării celei de a doua cereri, cerere care de altfel nu face obiectul prezentei cauze.
Raportat la cele ce preced instanţa va respinge ca neîntemeiate excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâta Comisia Judeţeană de fond funciar Mureş.
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive excepţie pe care instanţa o apreciază ca întemeiată pentru următoarele motive:
Conform HG 361/2005 Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor are atribuţii legate de monitorizarea procesului de aplicare al legilor de restituire, de evidenţă a despăgubirilor acordate şi de îndrumare şi control a activităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi centrale, sens în care coordonează activitatea acestora având posibilitatea aplicării unor sancţiuni contravenţionale. Aceste aspecte nu conferă însă pârâtei calitate procesuală pasivă, contrar susţinerilor reclamantei în condiţiile în care obiectul cererii de chemare în judecată este de obligare a pârâtelor să întocmească şi transmită documentaţia necesară în vederea acordării despăgubirilor. Or în această privinţă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu are atribuţii conferite de lege, reclamanta neavând posibilitatea de a-şi realiza dreptul dedus judecăţii faţă de această pârâtă, aspect ce susţine excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. Reclamanta nu a înţeles să sesizeze instanţa de judecată pe aspecte legate de modul în care pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor îşi îndeplineşte atribuţiile de coordonare a aplicării legislaţiei fondului funciar ci strict pe omisiunea pârâtelor de a transmite dosarul de despăgubiri. Or astfel cum s-a menţionat deja pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu are obligaţia legală de a întocmi şi transmite dosarul privind acordarea de despăgubiri, atribuţiile sale nefiind de execuţie ci de control. De asemenea, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată apar ca neîntemeiate susţinerile reclamantei privind calitatea procesuală a pârâtei date fiind atribuţiile sale în procedura de conversie a titlurilor de despăgubire în condiţiile în care reclamanta nu a formulat pretenţii în legătură cu modul de desfăşurare a procesului de conversie.
În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, aceasta urmează a fi respinsă de instanţă având în vedere obiectul cererii şi dispoziţiile art. 53 din legea 18/1991. Pârâta a motivat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Tg-Mureş pe calitatea sa de instituţie publică centrală şi având în vedere dispoziţiile art. 3 C.pr.civ. Cu privire la acest aspect instanţa constată că dispoziţiile legale invocate nu sunt aplicabile în condiţiile în care în prezenta cauză nu s-a atacat de către reclamantă un act al pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, litigiul nefiind de administrativ. În ceea ce priveşte faptul că pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor este o instituţie publică centrală iar această calitate atrage competenţa Curţii de Apel trebuie menţionat faptul că aspectul esenţial în determinarea competenţei este obiectul cererii. Mai mult, în condiţiile în care instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, nici din acest punct de vedere nu poate fi susţinută excepţia necompetenţei materiale.
În ceea ce priveşte excepţia prematurităţii cererii invocată de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor motivat de faptul că nu a fost legal învestită cu soluţionarea dosarului reclamantei iar în etapa transmiterii dosarului de despăgubire atribuţiile revin comisiilor de fond funciar, instanţa o apreciază ca rămasă fără obiect având în vedere soluţia dată excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată de aceeaşi pârâtă. În condiţiile în care instanţa a apreciat raportat la obiectul cererii de chemare în judecată că pârâta nu are calitatea de parte în proces, nu se mai impune analizarea excepţiei prematurităţii cererii faţă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi reluarea considerentelor legate de etapa de soluţionare a dosarului de despăgubire şi atribuţiile pârâtei în această fază. Prematuritatea unei acţiuni se apreciază în concret prin raportare la părţile în cauză, ulterior determinării cadrului procesual şi doar în măsura în care dat fiind modul de soluţionare a celorlalte excepţii această problemă subzistă.
Pârâta Municipiul Tîrgu-Mureş a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii arătând că potrivit art. 109 alin. 2 c.pr.civ. era necesară îndeplinirea unei proceduri prealabile sesizării instanţei prin contestarea soluţiei Comisiei locale la comisia Judeţeană or raportat la cererea reclamantei de restituire a terenului în natură o asemenea procedură nu a fost urmată. Instanţa reţine că raportat la cererea precizată a reclamantei, excepţia invocată este neîntemeiată în condiţiile în care propunerea Comisiei locale de acordare de despăgubiri a fost validată de Comisia Judeţeană, nefăcând obiectul prezentei cauze cea de a doua cerere a reclamantei prin care aceasta solicita restituirea terenului în natură, cerere aflată în curs de soluţionare la Comisia locală de fond funciar.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Municipiul Tîrgu-Mureş, aceasta va fi admisă de către instanţă având în vedere faptul că cererea reclamantei, astfel cum a fost formulată în baza legii 18/1991 motivat de faptul că terenul solicitat era extravilan (cerere f. 235 dosar) a fost soluţionată conform prevederilor art. IV alin. 1 din OUG 94/2000 de către comisia constituită potrivit Legii 18/1991 şi Legii 1/2000 şi nu de către Municipiul Tg-Mureş. Prin urmare atribuţiile legate de transmiterea dosarului de despăgubiri revin doar entităţilor care au fost implicate efectiv în soluţionarea cererii.
Pârâta Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Mureş a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. Instanţa reţine că reclamanta a formulat, în baza Legii 18/1991 o cerere de restituire a terenului extravilan în suprafaţă de 35 678 mp înscris în CF 5963 sub nr. top 2463. Cererea a fost înregistrată la Primăria Tg-Mureş sub nr. 154 din 16.01.1998. Autoritatea învestită cu soluţionarea cererii reclamantei, în sensul art. 16 alin. 1 titlul VII din legea 247/2005 este Comisia locală de fond funciar, aceasta fiind cea care a formulat propunerea de acordare de despăgubiri. Aspectele invocate de pârâtă în legătură cu competenţa exclusivă a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în acordarea măsurilor reparatorii nu pot fi reţinute de instanţă în condiţiile în care reclamanta solicită tocmai înaintarea documentaţiei către Comisie, obligaţie ce revine pârâtei în cauză.
Având în vedere cele ce preced instanţa va respinge ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă acţiunea formulată şi precizată de Parohia Romano-Catolică nr. 4 Tîrgu-Mureş în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Municipiul Tîrgu-Mureş. În ceea ce priveşte acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Mureş şi Comisia Judeţeană de fond funciar Mureş, aceasta va fi analizată prin prisma prevederilor art. 16 alin. 1 titlul VII din legea 247/2005 conform cărora deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta. Deciziile/dispoziţiile sau, după caz, ordinele vor fi însoţite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parţial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deţinute de entitatea învestită cu soluţionarea notificării.
În condiţiile în care cerere de restituire a reclamantei, formulată în baza Legii 18/1991 a fost soluţionată prin Hotărârea nr. 131/L din 21.02.2001 a Comisiei Judeţene de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, hotărâre care a validat propunerile Comisiei locale în ceea ce priveşte anexa 39 – despăgubiri, instanţa în temeiul art. 129 alin 6 C.pr.civ şi având în vedere principiul disponibilităţii, va soluţiona cauza în limitele investirii, având în vedere acţiunea reclamantei astfel cum aceasta a fost precizată. Instanţa reţine că hotărârea comisiei judeţene de validare a propunerii de despăgubire a reclamantei nu a fost atacată, nefiind invocate nici în cadrul prezentei cauze motive de nelegalitate ale acesteia. În consecinţă faţă de prevederile Legii 247/2005 şi având în vedere că de la data adoptării hotărârii şi până la momentul sesizării instanţei au trecut aproape 8 ani de zile fără a se proceda la întocmirea documentaţiei necesare şi înaintarea dosarului privind acordarea de despăgubiri reclamantei, se impune admiterea acţiunii faţă de pârâtele Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Mureş şi Comisia Judeţeană de fond funciar Mureş. Instanţa reţine că existenţa unei a doua cereri formulate de către reclamantă cu privire la acelaşi teren pentru care s-a dat deja o soluţie de acordare de despăgubiri nu este de natură să împiedice transmiterea dosarului către Comisia Centrală, lipsind astfel de efecte o hotărâre a comisie Judeţene, mai ales în condiţiile în care procedura reglementată de legea 247/2005 în ceea ce priveşte acordarea de despăgubiri are un caracter urgent. Omisiunea pârâtelor apare ca nejustificată iar imposibilitatea analizării dosarului de către Comisia Centrală blochează întreaga procedură de acordare a despăgubirilor lipsind reclamanta de un drept recunoscut încă din anul 2001.
Având în vedere cele ce preced instanţa va admite în parte cererea de chemare în judecată, formulată şi precizată şi va obliga pârâtele Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Mureş şi Comisia Judeţeană de fond funciar Mureş să procedeze de îndată la întocmirea documentaţiei necesare şi înaintarea dosarului privind acordarea de despăgubiri reclamantei, conform HCJ 131/L/21.02.2001, către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Faţă de dispoziţiile art. 274 c.pr.civ, instanţa va obliga pârâtele Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Mureş şi Comisia Judeţeană de fond funciar Mureş la plata către reclamanta a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – onorariu avocaţial.
