Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 22.01.2009 sub nr. 478/320/2009, reclamanta SC REXO GAME SRL a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa în contradictoriu cu pârâta SC KML FORTUNA GAME SRL, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 10.793 lei din care suma de 10.070 lei reprezintă contravaloarea facturilor emise în perioada 15.10.2007-19.05.2008, suma de 29,75 lei reprezintă cheltuieli de notificare prin judecătoresc iar suma de 693,25 lei cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru şi timbru judiciar.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că în baza contractului de închiriere nr. 1/7.03.2007 semnat de pârâtă a emis facturile aferente perioadei 15.10.2007-19.05.2008 reprezentând contravaloarea chiriei pentru aparatele de joc electronice. Reclamanta a învederat că deşi prin prin semnarea contractului arătat anterior debitoarea s-a obligat să plătească integral şi la termen contravaloarea chiriei aparatelor de joc, aceasta nu a înţeles să respecte legea părţilor, producând astfel un prejudiciu în patrimoniul reclamantei. Reclamanta a mai precizat că în baza art. 7201 Cod proc. civ. a convocat pârâta la conciliere.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 969, art. 970 şi art. 1073 Cod civil, ale art. 46 şi art. 50 Cod comercial.
Cererea a fost legal timbrată.
În susţinerea cererii, reclamanta a depus la dosar copii ale următoarelor înscrisuri: convocare la conciliere (f. 4, 82), dovadă de primire şi proces-verbal de predare (f. 5, 83, 86), proces-verbal/16.12.2008 (f. 6), contractul de închiriere nr. 01/7.03.2007 (f. 7-9), actele adiţionale nr. 1 şi 2 la contractul de închiriere (f. 10, 11), situaţia documentelor neîncasate (f. 12), facturile nr. 1114/13.06.2008 în şi nr. 173/6.02.2008 (f. 13, 14), adresa nr. 45/16.05.2008 (f. 72) şi adresa nr. 2503/1.07.2008 (f. 73), Notificare şi convocare la conciliere (f. 84), plic (f. 85).
La data de 4.05.2010 pârâta a depus prin serviciul registratură întâmpinare şi cerere reconvenţională (f. 32-35) prin care a invocat excepţia prematurităţii formulării cererii, învederând că reclamanta nu face dovada trimiterii prin poştă a facturilor iar acestea nu au fost primite de debitoare şi că contractul la care se referă nu este trecut pe facturi. S-a mai arătat că achitarea parţială a fost făcută în urma deselor convorbiri telefonice cu reprezentantul reclamantei care i-a încheiat un contract de închiriere pentru cu totul alte aparate decât cele în cauză, fapt care a dus la numeroase discuţii şi neînţelegeri. A mai arătat că la primul act adiţional s-a reglementat situaţia şi numărul de identificare al aparatelor închiriate, lucru care i-a cauzat neplăceri de ordin administrativ şi până la urmă şi financiar. Pârâta a învederat că şi reclamanta îi datorează bani, fapt recunoscut de aceasta şi având în vedere că a avut numeroase corespondenţe în acest sens prin care a solicitat compensarea datoriilor reciproce dar care nu au fost luate în seamă de reclamantă. Cu privire la penalităţi s-a arătat că nu s-a depus niciun calcul al acestora şi nici nu s-a achitat taxă de timbru.
Prin cererea reconvenţională formulată pârâta a arătat că solicită obligarea reclamantei la plata sumelor de 9.198 lei reprezentând diferenţe contravaloare licenţe şi respectiv de 936 lei reprezentând contravaloare verificare metrologică, dobânda legală, compensarea datoriilor reciproce şi cheltuieli de judecată.
În drept au fost invocate prev. art. 46 şi art. 50 Cod com, 1191 Cod civ., art. 969, art. 970 şi art. 1073 Cod civ.
În susţinere pârâta a depus la dosar copii ale următoarelor înscrisuri: contract de închiriere nr. 1/7.03.2007 (f. 36-38), actele adiţionale nr. 1 şi 2 la contract (f. 39, 40), adresa nr. 45/16.05.2008 (f. 41), chitanţe (f. 42, 47, 51), confirmare de primire (f. 43, 46), adresa nr. 2471/11,06.2008 (f. 44-45), proces-verbal nr. 46/20.05.2008 (f. 48), Ordin de deplasare (f. 49), factura nr. 0286563/21.03.2008 (f. 50), adresa nr. 547367/16.04.2008 (f. 52), adresa nr. 40365/27.03.2008 (f. 53), adresa nr. 2503/1.07.2008 (f. 54-55), convocare la conciliere (f. 56), dovadă de primire şi proces verbal de predare (f. 57).
La data de 20.08.2009 reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare şi întâmpinare la cererea reconvenţională (f. 64-71).
La termenul de judecată din data de 17.02.2010 instanţa a admis excepţia insuficientei timbrări a cererii reconvenţionale invocată de către reprezentantul reclamantei-pârâtă, pentru motivele arătate în acea încheiere de şedinţă.
La termenul de judecată din data de 19.04.2010 instanţa a respins excepţia prematurităţii formulării cererii invocată de pârâtă prin întâmpinare ca neîntemeiată, pentru motivele arătate în acea încheiere de şedinţă.
Instanţa a încuviinţat şi administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Intre reclamanta SC REXOGAME SRL, in calitate de proprietar si pârâta SC KML FORTUNA GAME SRL, in calitate de chirias s-a incheiat la data de 7.03.2007 contractul de închiriere nr. 1 avand ca obiect inchirierea unui număr de 7 jocuri de noroc cu seriile ruletă electronică cu 8 posturi SVLL-8-106-0207000104; aparate video multi-game 348, 349, 350, 351, 352 şi 353 (f. 7-9)
Partile au stabilit cuantumul chiriei la suma de 200 lei/aparat/lună adică 1.400 lei lunar, contractul fiind încheiat pe o perioadă nedeterminată.
Contractul in cauza a fost semnat si stampilat de catre ambele parti şi a intrat în vigoare al momentul semnării acestuia de către părţi respectiv 7.03.2007.
Deşi pârâta a depus la dosar la filele 36-38 acelaşi contract de închiriere dar în care sunt indicate cu privire la 6 aparate de joc alte serii ale acestora, instanţa va avea în vedere contractul depus la dosar de reclamantă deoarece, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de ambele părţi şi din recunoaşterea pârâtei, acest contract este cel care cuprinde aparatele de joc ce au fost în realitate închiriate şi predate pârâtei, acest contract exprimând aşadar voinţa internă a părţilor. De altfel, acest aspect susţinut de pârâtă nu prezintă relevanţă faţă de obiectul acestei cauze şi având în vedere că pârâta nu a contestat faptul că i-au fost închiriate un număr de 7 aparate de joc, recunoscând predarea de către reclamantă a aparatelor cu seriile indicate în contractul aflat la filele 7-9 din dosar. Totodată instanţa reţine şi faptul că, cu singura diferenţă arătată anterior, conţinutul contractelor este acelaşi, inclusiv modalitatea de stabilire a preţului închirierii acestor aparate. De asemenea instanţa constată că semnătura şi ştampila aplicată pe contractul invocat de reclamantă nu au fost contestate de pârâtă.
La data de 1.04.2007 părţile au semnat actul adiţional nr. 1 la contractul de închiriere nr. 1/7.03.2007 (f. 10) prin care au stabilit de comun acord ca valoarea închirierii aparatelor enumerate în contractul iniţial să fie de 100 lei/aparat/lună începând cu data de 1.04.2007 până la data de 30.04.2007, precizându-se totodată că, ruleta cu seria SVLL-8-106-0207000104 din contractul nr. 1/7.03.2007 nu mai face obiectul acestui contract dat fiind faptul că aceasta a fost vândută.
La data de 1.05.2007 părţile au semnat actul adiţional nr. 2 la contractul de închiriere nr. 1/7.03.2007 (f. 11) prin care au stabilit de comun acord ca valoarea închirierii aparatelor enumerate în contractul iniţial mai puţin cel care a fost vândut şi la care se face referire în actul adiţional nr. 1 să fie de 200 lei/aparat/lună începând cu data de 1.05.2007 până la data de 31.12.2008, adică 1.200 lei lunar pentru toate cele 6 aparate de joc.
Totodată, în speţă, instanţa apreciază că s-a făcut dovada îndeplinirii de către reclamantă a procedurii concilierii directe, reglementată de dispoziţiile art. 7201 Cod procedură civilă, pentru motivele arătate în încheierea de şedinţă din data de 19.04.2010 prin care s-a respins excepţia prematurităţii formulării cererii invocată de pârâtă prin întâmpinare ca neîntemeiată, precum si dovada punerii in intarziere a paratei.
Prin incheierea contractelor mentionate, semnate si stampilate de catre parata, intre parti a luat nastere un raport juridic comercial, in temeiul dispozitiilor art. 46 Cod comercial, ce face dovada existentei obligatiei comerciale asumate de parata.
In baza contractului şi a anexelor la contract au fost emise facturile nr. 1114/13.06.2008 în valoare de 3.570 lei reprezentând contravaloarea închirierii aparatelor cu seriile 348, 349, 350, 351, 352 şi 353 pe perioadele martie-aprilie 2008, 1-15 mai 2008 şi nr. 173/6.02.2008 în valoare de 14.994 lei reprezentând contravaloarea închirierii aparatelor cu seriile 348, 349, 350, 351, 352 şi 353 pe luna aprilie 2007 şi pe perioada mai 2007 şi februarie 2008. Potrivit situaţiei creanţelor neîncasate cu privire la pârâtă şi depusă la dosar de reclamantă la fila 12 şi recunoaşterea pârâtei, instanţa constată că pârâta a achitat o pare contravaloarea facturii nr. 173/6.02.2008, rămânând cu privire la aceasta un debit restant în cuantum de 6.500 lei.
Aceste facturi coroborate cu contractul şi actele adiţionale la acesta însuşite de părţi şi în care se prevede cuantumul chiriei cu modificările succesive, fac dovada dovada existenţei în patrimoniul reclamantei a unei creanţe certe, lichide şi exigibile, care este constatată prin înscrisurile incheiate intre parti însuşite de parata.
Aspectul învederat de pârâtă în sensul că reclamanta nu a trimis prin poştă aceste facturi nu prezintă relevanţă în cauză atât timp cât nu este prevăzută prin contract o astfel de obligaţie. De asemenea, instanţa apreciază că, dată fiind inserarea pe facturi a seriilor aparatelor de joc şi a titlului cu care sunt solicitate sumele arătate în facturi, necontestarea de către pârâtă a îndeplinirii de către reclamantă a obligaţiilor contractuale pe perioada precizată în facturi, recunoaşterea de către pârâtă a achitării parţiale a uneia dintre aceste facturi şi conţinutul corespondenţei purtate între părţi, instanţa apreciază că nu prezintă relevanţă nici aspectul învederat de pârâtă cu privire la faptul că nu este trecut pe facturi contractul în temeiul cărorara se solicită sumele inserate pe acestea. Mai mult, instanţa constată că, prin cererea reconvenţională reclamanta solicita compensarea acestor sume cu contravaloarea taxei de licenţă şi a verificării metrologice a aparatelor ce a fost achitată de reclamantă.
Faţă de starea de fapt reţinută, instanţa apreciază că, în cauză, sunt pe deplin îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale, existând o faptă ilicită a pârâtei, care constă în nerespectarea obligaţiei contractuale şi anume aceea de a achita contravaloarea chiriei pentru aparatele de joc electronice în baza contractului şi actelor adiţionale arătate anterior, aducând prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei. Din dispoziţiile art. 1082 rezultă că debitorul va fi obligat la plata despăgubirilor nu numai atunci când acţionează cu intenţia de a-l păgubi pe creditor, ci ori de câte ori nu va dovedi existenta unei cauze străine, neimputabile, în condiţiile art. 1083 Cod civil. Cu alte cuvinte, textul de lege instituie o prezumţie de vină în sarcina pârâtei, prezumţie relativă, care în cauză, nu a fost răsturnată de pârâtă nici prin dovada cazului fortuit sau a celui de forţă majoră şi nici prin dovada vinovăţiei reclamantei.
Ca urmare a neachitării facturilor emise de reclamantă instanţa constată îndeplinită şi condiţia existenţei unui prejudiciu patrimonial, constând în creanţa certă, lichidă şi exigibilă pe care o reprezintă debitul restant solicitat de reclamantă din contravaloarea facturilor sus-meţionate. Existenţa caracterului cert al creanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă, rezultă din contractul şi actele adiţionale însuşite de pârâtă prin semnătură coroborate cu facturile de la dosar. Creanţa are caracter lichid, astfel cum este stabilit de art. 379 alin. 4 Cod procedură civilă, câtimea creanţei fiind determinată prin contractul şi actele adiţionale însuşite de pârâtă şi facturile de la dosar, iar în condiţiile în care în cuprinsul facturilor s-a prevăzut un termen de plată de 30 zile de la emiterea facturii, creanţa este în mod evident şi exigibilă, fiind vorba de acte de creanţă întocmite în cursul anului 2008.
Având în vedere că prin apărările formulate pârâta nu a dovedit o altă situaţie de fapt faţă de cea invocată de reclamantă şi care rezultă din probele administrate, instanţa reţine că există raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu. De asemenea, instanţa constată şi vinovăţia pârâtei prin raportare la prevederile art. 1080 Cod civil, potrivit cu care diligenţa ce trebuie să se pună în îndeplinirea unei obligaţii este totdeauna aceea a unui bun proprietar.
Ca atare, ţinând cont de regula potrivit căreia, in materia răspunderii civile contractuale, pârâtei ii incumba sarcina dovedirii îndeplinirii obligaţiei – iar pârâta in speţă nu a făcut nicio probă in acest sens, astfel cum prevede art. 129 al 1 teza finala Cod proc.civ., instanţa mai retine ca aceasta, deşi a beneficiat de serviciile prestate de către reclamantă in perioada indicată în facturi, până în prezent nu a achitat contravaloarea acestora.
De asemenea instanţa constată inexistenţa vreunei clauze de neresponsabilitate a pârâtei stabilită înainte de ocazionarea prejudiciului.
Totodată instanţa apreciază că nu se mai impune analiza aspectelor invocate de pârâtă prin cererea reconvenţională cu privire la posibila incidenţă a unei compensaţii judecătoreşti, faţă de împrejurarea că la termenul de judecată din data de 17.02.2010 instanţa a admis excepţia insuficientei timbrări a cererii reconvenţionale formulate de către reprezentantul reclamantei-pârâtă.
În privinţa cheltuielilor de notificare prin executor solicitate de reclamantă instanţa le apreciază ca neîntemeiate având în vedere faptul că reclamanta nu a depus la dosar vreo dovadă în acest sens.
În ceea ce priveşte cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităţilor de întârziere, instanţa constată că această cerere nu îndeplineşte condiţiile prev de art. 112 C.pr. civ., în sensul că obiectul şi valoarea cererii nu sunt determinate, nu pot fi supuse timbrajului la valoare aplicabil în cauză, astfel încât, în lipsa unei precizări a cererii de chemare în judecată instanţa apreciază ca nu este investită cu această cerere.
Prin urmare, faţă de cele expuse, instanţa va admite în parte cererea principală şi va obliga pârâta-reclamantă să plătească reclamantei-pârâtă suma de 10.070 lei, reprezentând debit restant din contravaloarea facturilor nr. 1114/13.06.2008 şi nr. 173/6.02.2008. Totodată va respinge ca neîntemeiate restul pretenţiilor reclamantei-pârâtă şi ca urmare a admiterii excepţiei insuficientei timbrări a cererii reconvenţionale invocată de către reprezentantul reclamantei-pârâtă la termenul de judecată din data de 17.02.2010, pentru motivele arătate în acea încheiere de şedinţă, va anula cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă SC KML FORTUNA GAME SRL în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă SC REXOGAME SRL, ca insuficient timbrată.
Fiind in culpa procesuala, în temeiul dispoziţiilor art. 274 Cod procedura civila, parata-reclamantă urmează a fi obligata si la plata cheltuielilor de judecată suportate de către reclamanta-pârâtă cu prilejul soluţionării cererii de chemare în judecată raportat la valoarea pretenţiilor admise, in cuantum de 692,46 lei, constând in taxă judiciara de timbru si timbre judiciare, conform chitanţelor si timbrelor judiciare depuse la dosar.
