Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 26.3.2009 sub nr. de mai sus, reclamantul NL a chemat în judecată pârâtele S.C. Carpatica ASIG S.A. Sibiu şi Societatea de Carpatica S.A. Sucursala Mureş, solicitând obligarea acestora în solidar la plata sumei de 30781,55 lei cu titlu de despăgubiri cuvenite pentru avariile autovehiculului cu nr. de înmatriculare MS-08-BXL, a dobânzilor legale calculate asupra debitului de la data cererii de despăgubire şi până la achitarea integrală, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că, ca urmare a accidentului rutier din data de 9.7.2008, autovehiculul Opel Astra cu număr de înmatriculare MS-08-BXL, proprietatea reclamantului, a suferit mai multe avarii. În baza poliţei de asigurare CASCO seria AAA nr. 50613, valabilă pe perioada 13.2.2008-12.2.2009, reclamantul s-a adresat pârâtei de rând doi în vederea constatării daunelor şi acordarea despăgubirilor cuvenite. La data de 10.7.2009, inspectorul de daune din cadrul pârâtei de rând doi a deschis dosarul de daune numărul 1940/10.7.2008, efectuând avizarea de daune şi declanşând procedura obişnuită în acest caz. Din ofertele de reparaţie depuse la dosarul de daune s-a ales oferta cea mai bună ca preţ, respectiv oferta societăţii S.C. Autosuc S.R.L., în urma reparaţiei fiind emisă factura MS SUC nr. 0040 din data de 25.7.2008, în suma de 31231,25 lei, achitată de reclamant prin ordinul de plată nr. 1/28.7.2008. Reclamantul a mai achitat cheltuielile de transport ale autovehiculului avariat, cheltuieli ce se ridică la suma de 178,5 lei. Faţă de această sumă, ţinând seama că asigurarea a fost încheiată cu franşiză pentru avarii de 2%, valoarea totală a despăgubirilor se ridică la suma de 30781,55 lei. Reclamantul a mai argumentat că este îndreptăţit în temeiul art. 43 Cod comercial şi O.G. nr. 9/2001 să pretindă şi daune-interese compensatorii, constând în dobânda legală în materie comercială. Reclamantul a subliniat că şi-a respectat obligaţiile contractuale şi indicaţiile primite de la inspectorul de daună, şi cu toate acestea, pârâtele nu au dat curs solicitării de despăgubire şi nu au indicat vreun temei de excludere dintre cele prevăzute în condiţiile de asigurare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 969 Cod civil.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 1703 lei şi timbre judiciare de 5 lei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 29.6.2009 (filele 39-40), pârâta de rând unu a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că refuzul se datorează faptului că în urma analizei avariilor şi a dinamicii accidentului de către specialiştii societăţii de la sediul central s-a ajuns la concluzia că accidentul nu s-a produs în împrejurările declarate, poziţie comunicată şi păgubitului. Refuzul este justificat, fiind întemeiat pe art. 11 pct. 15 alin. 2 din Condiţiile generale, potrivit căruia „Carpatica Asig îşi rezervă dreptul de a refuza plata indemnizaţiei în cazul în care cererea de indemnizaţie este frauduloasă, are la bază declaraţii false sau dacă asiguratul sau orice persoană acţionând în numele acestuia a contribuit în mod deliberat la producerea daunei.” Privitor la dobânzile legale s-a arătat că acestea încep să curgă de la data notificării conform art. 1079 Cod civil, or reclamantul nu a făcut dovada notificării societăţii pârâte.
Instanţa a administrat în cauză proba cu înscrisuri, cu actele depuse la dosar şi proba testimonială, fiind audiaţi martorii Madaras Ferencz (f. 55), FG (f. 113), Makkai Zoltan (f. 114).
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
După cum rezultă din poliţa de la fila 61 din dosar, la data de 12.2.2008 a fost încheiat între părţi contractul de asigurare seria AAA nr. 50613 privind asigurarea pentru avarii şi furt a autovehiculului marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare MS 08 BXL. Perioada contractuală a asigurării CASCO a fost stabilită la 12 luni, începând cu 13.2.2008 până la 12.2.2009. Pentru protecţia patrimonială oferită de asigurător, reclamantul s-a obligat să achite prime de asigurare în valoare de 578,09 euro, a căror plată a fost eşalonată în 9 rate. Valoarea asigurată a fost fixată la suma de 11.854,50 euro, fiind în acelaşi timp stabilită o franşiză de avarii constând în 2% din dauna suferită de asigurat şi de 10% din valoarea parbrizului.
Astfel cum reiese din procesul verbal seria CC nr. 0742025 din 10.7.2008 (f. 47), întocmit de un agent de poliţie din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Mureş şi din declaraţiile conducătorilor auto FG, Madaras Ferencz şi Fazakas Reka Maria (f. 48-50), la data de 9.7.2008, ora 21:30, autovehiculul asigurat, în timp ce era condus de doamna Fazakas Reka Maria, care deţinea autoturismului în baza unui contract de comodat (f. 11-12), a fost implicat într-un accident, suferind mai multe avarii.
Pentru tractarea autovehiculului, potrivit chitanţei de la fila 24 din dosar, reclamantul a achitat suma de 179,5 lei.
În ziua constatării accidentului, 10.7.2008, reclamantul s-a adresat (f. 78-79) asigurătorului, pârâtei de rând 2, fiind deschis dosarul de daună seria AV nr. 0023MS8. Inspectorul de daună a întocmit procesul verbal de constatare a daunelor la autovehicul în data de 10.7.2008 (f. 75-76), stabilind necesitatea înlocuirii celor 26 piese şi părţi componente constatate a fi avariate. Între 16.7.2008-23.7.2008 la dosarul de daună au fost depuse mai multe oferte de preţ de unităţile de service agreate de asigurător (f. 104-108). Reclamantul a solicitat repararea autovehiculului de către S.C. Autosuc S.R.L., societate care a avut cea mai avantajoasă ofertă de preţ. La data de 25.7.2008 a fost emisă factura fiscală nr. 0040 pentru suma de 31.231,25 lei (f. 102), reprezentând contravaloarea reparaţiilor, sumă care a fost achitată prin ordinul de plată din 28.7.2008 (f. 103).
La data de 20.8.2009 reclamantul a formulat cerere de despăgubire (f. 109-110) solicitând rambursarea sumei de 30.771,10 lei.
Pârâtele au respins cererea de despăgubire în data de 24.11.2008 (f. 112), soluţia fiind comunicată reclamantului cu adresa nr. 56616 din 11.12.2008. Potrivit motivării oferite reclamantului, pârâtele nu pot da curs cererii de despăgubiri, „deoarece din analiza avariilor existente şi a dinamicii accidentului considerăm că avariile nu au fost produse în împrejurările declarate, ci în cu totul alte împrejurări”.
Potrivit dovezilor de la dosar (f. 56), reclamantul a îndeplinit şi procedura concilierii directe conform prevederilor art. 7201 Cod procedură civilă, încercarea de rezolvare amiabilă a litigiului a rămas însă fără rezultat.
Faţă de starea de fapt reţinută, instanţa constată mai întâi că obligaţia principală a asigurătorului în contractul de asigurare este stabilit la art. 9 din Legea nr. 136/1995, potrivit căreia „Prin contractul de asigurare (…) se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit despăgubirea ori suma asigurată, denumită în continuare indemnizaţie, rezultată din contractul de asigurare încheiat în condiţiile prezentei legi, în limitele şi la termenele convenite”. În acelaşi sens, potrivit art. 24 din Lege „În asigurarea de bunuri, asigurătorul se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului, beneficiarului desemnat al asigurării sau altor persoane în drept o despăgubire”.
Aşadar, izvorul obligaţiei de despăgubire îl constituie producerea riscului asigurat. În cauză, riscul asigurat constă în avarierea la data de 9.7.2008 a autovehiculului marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare MS 08 BXL, proprietatea reclamantului. Pârâtele au contestat sursa faptică a naşterii obligaţiei de restituire, precizând, lapidar, că din avarii şi dinamica accidentului rezultă că avariile „nu au fost produse în împrejurările declarate, ci în cu totul alte împrejurări”.
Instanţa nu poate reţine această apărare vagă invocată de pârâte, întrucât faţă de procesul verbal de verbal seria CC nr. 0742025 din 10.7.2008 (f. 47), întocmit de un agent de poliţie din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Mureş şi în condiţiile formulării de declaraţii de persoanele implicate în accident, operează prezumţia existenţei accidentului şi a producerii avariilor specificate în cuprinsul declaraţiilor date în faţa agentului constatator şi menţionate şi în procesul verbal de contravenţie.
Astfel, din aceste mijloace de probă rezultă că, la data de 9.7.2008, doamna Fazakas Reka Maria a condus autovehiculul asigurat pe strada Sighişoara din Târgu Mureş şi, nepăstrând distanţa de mers faţă de autovehiculul din faţa sa, a tamponat autovehiculul cu nr. de înmatriculare MS 27 SCO care la rândul lui a lovit autovehiculul din faţa sa, cu nr. de înmatriculare MS 20 PZL, condus de FG.
După cum reiese din declaraţia dată în faţa instanţei (f. 113) de acest din urmă conducător auto, pericolul accidentului s-a ivit ca urmare a faptului că şoferul unui autoturism Logan, care circula în faţa autovehiculul condus de martorul FG, a frânat brusc, obligând pe cei care circulau în urma sa să procedeze în acelaşi mod. Martorul a mai subliniat că la poliţie s-au prezentat toţi cei trei conducători şi „după o lungă aşteptare am formulat declaraţii cu privire la modul de producere al accidentului.”
În acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorului Madaras Ferencz (f. 55), cel care a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare MS 27 SCO. Acesta a relatat că „maşina din faţa mea a frânat brusc la care şi eu am fost nevoit să frânez pentru a evita un impact; în acel moment am simţit o lovitură în spatele maşinii, lovitură care m-a proiectat în duba albă din faţă”. Şi acest martor a arătat că toţi cei trei conducători s-au deplasat la poliţie pentru constatarea daunelor, martorul descriind şi avariile suferite de autovehicule, astfel cum apar ele şi în declaraţiile date în faţa agentului de poliţie. Pasagerul din autovehiculul asigurat, martorul Makkai Zoltan (f. 114) a relatat aceeaşi desfăşurare a evenimentelor, mai precizând că autovehiculul a putut fi pornit şi deplasat la sediul poliţiei pentru constatarea pagubelor.
Faţă de această stare de fapt, instanţa nu poate primi apărarea pârâtelor care au respins cererea de despăgubire fără a preciza care sunt acele elemente care pun la îndoială modul de producere a daunelor. În condiţiile în care există constatarea făcută de agentul de poliţie şi declaraţiile persoanelor implicate sau de faţă la accident, pârâta avea obligaţia să înlăture forţa probantă a acestor mijloace de probă prin argumente concludente. Negarea prejudiciilor de câtre pârâte nu se poate constitui într-un argument care să fie luat în considerare la soluţionarea cauzei, fără prezentarea unui raţionament care să pună în lumină eventuala fraudă la care fac referire pârâtele. În acelaşi timp, lipsa furnizării unei explicaţii concrete reclamantului legat de motivele de respinge a cererii de despăgubire reprezintă şi o încălcare a obligaţiei de bună-credinţă în executarea contractelor (art. 970 Cod civil), deoarece în condiţiile în care obligaţia de despăgubire a devenit scadentă potrivit art. 11.14 din contractul părţilor în termen de 20 zile lucrătoare de la depunerea de către asigurat a ultimului document solicitat de Carpatica Asig, necesar soluţionării dosarului de daună, deci din 10 septembrie 2008, pârâta avea îndatorirea să furnizeze o explicaţia promptă (şi nu la aproape 3 luni de la scadenţa obligaţiei) şi clară care să permită partenerului contractual să evalueze şi să analizeze pertinenţa refuzului.
Legat de efortul probator depus de către pârâte în dovedirea netemeiniciei cererii de despăgubire, instanţa reţine mai întâi că, deşi li s-a pus în vedere, nu au depus decât la al treilea termen de judecată, 26 noiembrie 2009, actele dosarului de daună. În acelaşi timp, la termenul de judecată din 29 iunie 2009 (f. 44) când părţile au propus mijloacele de probă în dovedirea pretenţiilor şi apărărilor lor, reprezentanta pârâtelor a învederat că nu are cereri în probaţiune, a obiectat doar cu privire la numărul de martori încuviinţaţi reclamantului, argumentând că „potrivit uzanţelor recunoscute pot fi admişi doar doi martori”.
Doar la termenul de judecată din 28 septembrie 2009 (f. 57) reprezentantul pârâtelor a solicitat încuviinţarea probei cu expertiza tehnică auto pentru stabilirea circumstanţelor producerii accidentului, pentru că, potrivit experţilor societăţii accidentul nu s-a produs în împrejurările declarate. Cum partea adversă nu a indicat decăderea din proba cu expertiza pentru depăşirea termenului legal procesual, instanţa i-a pus în vedere reprezentantului pârâtelor ca pentru următorul termen de judecată să motiveze în scris concludenţa probei, cu arătarea în concret a împrejurărilor care pun la îndoială corectitudinea şi temeinicia constatării făcute de agentul de poliţie rutieră şi care conduc la presupunerea că dinamica accidentului ar fi putut fi alta. În şedinţa publică din 30 noiembrie 2009 reprezentantul pârâtelor a arătat că nu a depus la dosar motivarea cererii de efectuare a expertizei, deoarece departamentul de specialitate din cadrul societăţii nu s-a pronunţat încă cu privire la obiective.
Cum orice cerere în probaţiune trebuie motivată pentru a se aprecia dacă proba solicitată poate ajuta sau nu la soluţionarea cererii, în condiţiile în care experţii pârâtelor nu au reuşit în termenul de 1 an de la declanşarea litigiului să strângă argumentele care să convingă instanţa de nevoia realizării unei expertizei în cauză, precum şi pentru motivele consemnate în încheierea de şedinţă din 30 noiembrie 2009 (f. 117-118), instanţa a respins cererea pârâtelor. Instanţa nu poate reţine nici apărarea formulată de către reprezentantul pârâtelor în cadrul concluziilor orale în sensul că o parte din prejudicii s-ar fi produs ca urmare a forţării motorului autovehiculului de către conducătorul auto, întrucât, pe de o parte, din procesul verbal de constatare a daunelor nu rezultă că ar fi fost necesară înlocuirea motorului, iar pe de altă parte, pârâta nu a arătat care ar fi acele componente dintre cele constatate a fi avariate a căror înlocuire a fost necesară din cauza comportamentului asiguratului care nu a luat toate măsurile pentru limitarea pagubelor produse.
Faţă de toate aceste considerente instanţa reţine că faptul generator al riscului asigurat există, autovehiculul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare MS 08 BXL, condus de comodatarul Fazakas Reka fiind implicat în data de 10.7.2008 într-un accident.
Reclamantul a respectat şi procedura instituită prin art. 11.1 din condiţiile generale de contractare, deoarece constatarea şi evaluarea pagubelor au fost realizate direct inspectorul de S.C. Carpatica Asig S.A., în cadrul dosarului de daună seria AV nr. 0023MS8. În acelaşi timp, instanţa observă că la dosarul de daună s-au depus mai multe oferte de preţ de la unităţile de service agreate de către societăţile pârâte, reparaţia fiind efectuată de către una dintre aceste societăţi, respectiv de cea care a oferit cel mai avantajos preţ.
Prin concluziile orale formulate, reprezentantul pârâtelor a învederat că i s-a adus la cunoştinţa reclamantului să nu procedeze la repararea autovehiculului până nu se finalizează procedura de 3 luni. În dosarul de daună nu există nicio dovadă că reclamantul ar fi fost somat să nu procedeze la repararea autovehiculului pentru că există dubii cu privire modul de producere al accidentului. În atare situaţie reclamantul a respectat procedura contractuală, respectiv art. 9.5 din condiţiile generale care arată doar ca „asiguratul să nu procedeze la repararea autovehiculului înainte ca reprezentanţi Carpatica Asig S.A. să facă constatarea daunelor” şi prin urmare nu poate fi reţinută clauza de excludere a răspunderii contractuale prevăzute art. 4.22, potrivit căreia „nu se acordă despăgubiri pentru daunele neavizate în termen de 3 zile, precum şi dacă asiguratul a reparat autovehiculul înainte ca reprezentanţii asigurătorului să fi efectuat constatarea daunei, dacă din acest motiv nu se poate stabili întinderea daunei, cuantumul despăgubirii, împrejurările producerii riscului asigurat şi persoana răspunzătoare”.
Constatarea avariilor s-a făcut de inspectorul pârâtelor prin procesul verbal din data de 10.7.2008 (f. 75-76), stabilindu-se necesitatea înlocuirii celor 26 piese şi părţi componente ale autovehiculului constatate a fi avariate, iar faţă de clauzele contractului şi în condiţiile în care reclamantul nu a fost informat oficial şi din timp că ar exista dubii cu privire la avariile produse, acestuia nu i se poate reproşa că a solicitat repararea autovehiculului la unitatea service cu cea mai avantajoasă ofertă.
Potrivit 11.15 din condiţiile generale „Carpatica Asig îşi rezervă dreptul să amâne plata indemnizaţiei în cazul în care cererea de indemnizaţie este frauduloasă, are la bază declaraţii false sau dacă Asiguratul sau orice persoană acţionând în numele acestuia a contribuit în mod deliberat la producerea daunei”. Deşi clauza contractuală nu precizează acest lucru, dar exigenţa executării cu bună credinţă a contractului presupune aducerea la cunoştinţa asiguratului într-un termen rezonabil, cu explicaţiile de rigoare, a motivului amânării sau refuzului plăţii indemnizaţiei. Nerezolvarea cererii de despăgubire până în decembrie 2008 şi lipsa comunicării explicaţiilor necesare, aşa cum am reţinut şi mai sus nu satisface exigenţele unei comportament de bună credinţă în contracte.
Art. 4.21 şi 4.22 instituie cazurile în care asigurătorul nu acordă despăgubiri, însă pârâtele nu au făcut dovada că vreuna dintre aceste ipoteze ar fi incidentă în cauză. În atare situaţie, instanţa concluzionează că pârâtele au nesocotit obligaţia lor de a acorda despăgubiri în cazul producerii riscului asigurat, urmând a fi angajată răspunderea lor contractuală.
Referitor la întinderea răspunderii, instanţa porneşte de la clauza de la art. 11.2 din condiţiile generale, potrivit căreia „cuantumul despăgubirii este egal cu costul reparaţiilor părţilor componente sau pieselor avariate, cu costul de înlocuire a acestora, cheltuielile pentru montare şi demontare aferente reparaţiilor necesare ca urmare a pagubelor produse de cauze cuprinse în asigurare, inclusiv TVA. Costurile de mai sus sunt cele practicate de unităţile de specialitate la data producerii evenimentului asigurat; costurile se stabilesc pe baza actelor eliberate de unităţile de specialitate şi agreate de S.C. Carpatica Asig S.A. Dacă reparaţia autovehiculului avariat se execută în 60 de zile de la data producerii evenimentului asigurat, despăgubirile se acordă conform valorii de facturare a reparaţiei”.
Valoarea de facturare, potrivit facturii fiscale nr. 0040 din 25.7.2008 emise de S.C. Autosuc S.R.L. este de 31.231,25 lei (f. 102), reprezentând contravaloarea reparaţiilor, a cărei contravaloare a fost achitată prin ordinul de plată din 28.7.2008 (f. 103). Pentru tractarea autovehiculului de la sediul poliţiei, reclamantul a achitat suma de 179,5 lei potrivit chitanţei de la fila 24 din dosar.
Cum unitatea de service a procedat şi la înlocuirea calculatorului de motor, piesă care nu a fost inclusă în procesul verbal de constatare a daunelor, instanţa observă că reclamantul nu a respectat art. 11.3 din condiţiile generale care impuneau ca în cazul în care cu ocazia demontării şi efectuarea reparaţiei autovehiculului au rezultat şi alte pagube datorate accidentului care nu au putut fi constatate iniţial, asiguratul are obligaţia să înştiinţeze S.C. Carpatica Asig S.A. pentru a se întocmi proces verbal suplimentar de constatare a pagubelor. Această obligaţie a fost adusă la cunoştinţa reclamantului şi cu ocazia întocmirii procesului de constatare, acest act menţionând că în cazul în care asiguratul nu aduce la cunoştinţa asigurătorului daunele suplimentare, acesta poate refuza plata despăgubirii pentru acele avarii suplimentare.
Prin urmare, din cuantumul total al reparaţiilor instanţa va scădea valoarea calculatorului de motor, rezultând suma de 27.455,38. La această sumă trebuie adăugate cheltuielile de transport ale autovehiculului avariat, obţinându-se suma de 27.633,88 lei.
Pentru a obţine suma finală datorată de asigurător, trebuie ţinut cont şi de prevederile art. 11.12 din condiţiile generale, potrivit cărora din cuantumul despăgubirii se scad toate primele datorate până la sfârşitul perioadei de despăgubire dacă despăgubirea depăşeşte 40% din suma asigurată şi franşiza prevăzută în contract. Potrivit calculului făcut de inspectorul de daună (f. 112) coroborat cu fişa de la fila 84 din dosar, instanţa observă că la data producerii riscului asigurat reclamantului mai avea de plătit 4 rate scadente, în valoare totală de 205,56 euro, respectiv 738,66 lei. Scăzând această sumă din valoarea de 27.633,88 lei obţinem suma de 26.895,22 lei care mai trebuie micşorată cu franşiza de 2% (537,90 lei).
În urma aplicării clauzelor de limitare a răspunderii asigurătorului, pârâtele au obligaţia solidară de a achita suma de 26.357, 32 lei cu titlu de despăgubiri.
Legat de cererea reclamantului privind obligarea pârâtelor la plata dobânzilor comerciale, faţă de prevederile art. 3 pct. 17 Cod comercial şi art. 56 din acelaşi cod, instanţa apreciază că litigiul dedus judecăţii este supus legii comerciale în privinţa ambilor contractanţi. Văzând dispoziţiile art. 43 Cod comercial, care prevăd că, în materie comercială, dobânzile curg de drept, de la data la care datoria lichidă şi plătibilă în bani a devenit exigibilă şi cum în speţă pârâtele au lăsat să treacă data exigibilităţii fără a plăti, instanţa apreciază că acestea datorează, conform art.43 Cod comercial, de drept dobânzi faţă de reclamant. În ceea ce priveşte exigibilitatea obligaţiei de despăgubire instanţa are în vedere prevederile art. 11.14 din condiţiile generale – „plata despăgubirilor se va face în termen de 20 de zile lucrătoare, de la depunerea de către asigurat a ultimului document solicitat de Carpatica Asig, necesar soluţionării dosarului de daună(…)”. Ultimul document înregistrat la dosarul de daună a fost depus la 20.8.2008, iar pârâtele nu au solicitat reclamantului furnizarea altor dovezi. În consecinţă, instanţa urmează a obliga pârâtele şi la plata dobânzii legale comerciale, calculată de la data scadenţei, respectiv 10.9.2008 şi până la data plăţii efective.
Faţă de soluţia care urmează a fi pronunţată, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâtele, ca părţi căzute în pretenţii, vor fi obligate la plata către reclamant a sumei de 4.708 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată suportate în timpul şi în legătură cu procesul de faţă, reprezentând cheltuieli de taxă (f. 31) şi onorariu de avocat (chitanţa nr. 00085/30.11.2009, f. 115-116).
