Excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâtă este întemeiată.
Articolul 25 din contract prevede că oriec dispută izvorâtă în legătură cu acest contract „va fi rezolvată, la alegere, de instanţele judecătoreşti competente sau de Curtea Comercială de Arbitraj a Camerei de Comerţ şi Industrie Bucureşti, în conformitate cu Regulile ei de conciliere şi arbitraj, de cătrc un arbitru unic (…)”.
Clauza astfel redactată lasă la opţiunea părţii care declanşează litigiul dreptul de a se adresa fie instanţei judecătoreşti ordinare, fie acestei Curţi de Arbitraj.
în certificatul de grefa, eliberat de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, rezultă că pârâta SC B.T.C. SRL a înregistrat la această judecătorie, la data de 28 iunie 2007, o acţiune intentată împotriva reclamantei SC H.G SRL, având ca obiect prelungirea contractului de închiriere nr. 250 din 2 iulie 2005, în temeiul căruia s-a intentat şi acţiunea arbitrală de faţă. Or, acţiunea în evacuare ce constituie obiectul dosarului arbitral a fost înregistrată la data de 6 iulie 2007, adică ulterior sesizării instanţei judecătoreşti. în aceste condiţii, sesizarea prioritară a instanţei judecătoreşti ordinare de către pârâtă atrage lipsirea de temei legal a competenţei Tribunalului arbitral.
Apărarea reclamantei, în sensul că excepţia de necompetenţă este neîntemeiată, întrucât obiectul celor două acţiuni este diferit, în sensul că la judecătorie s-a solicitat constatarea prelungirii contractului, iar la Curtea de Arbitraj evacuarea, este nepertinentă, întrucât art. 25 nu limitează exercitarea dreptului de opţiune în alegerea instanţei în funcţie de obiectul acţiunii intentate. Dimpotrivă, art. 25 are o redactare atotcuprinzătoare. permiţând exercitarea opţiunii în favoarea instanţei judecătoreşti sau arbitrale tTiră a-l condiţiona/restricţiona numai la acţiuni având un anume obiect. Astfel, clauza în discuţie prevede, astfel cum s-a menţionat în cele ce preced, că intră în sfera sa „orice controversă, dispută sau pretenţie care reiese din/în legătură cu/referitoare la acest contract de închiriere, incluzând executarea, încălcarea, terminarea, validitatea sau posibilitatea de aplicare a acestui contract”.
în consecinţă. Tribunalul a reţinut că cxcepţia de necompetenţă materială este întemeiată şi a dispus admiterea ci.
Sentinţa arbitrală nr. 250 din 27 noiembrie 2007
