C. proc. civ., art. 340 R.P.A. ale C.A.C.I. de pe lângă C.C.I.R., art. 2 şi urm.
Competenţa Tribunalului arbitral de a soluţiona prezentul litigiu rezultă din clauza compromisorie inclusă la art. 6 „Arbitraj” din contract, clauză în conformitate cu care oriec litigiu privind încheierea, interpretarea sau executarea contractului sau în legătură cu cl şi care nu a fost rezolvat pc cale amiabilă „va fi încredinţat Comisiei de Arbitraj a Camerei de Comerţ şi Industrie a României din Bucureşti, în conformitate cu reglementările sale, cu excepţia cazului în care acorduri între guvernele părţilor dispun altfel, sau Curţii de Arbitraj a Camerei de Comerţ Internaţională din Paris, în conformitate cu reglementările acelei Curţi, care va arbitra cu trei arbitri”.
Din cuprinsul clauzei compromisorii convenite de părţi prin contract rezultă, indubitabil, opţiunea părţilor de a soluţiona prin arbitraj eventualele litigii rezultate din încheierea, interpretarea sau executarea contractului sau în legătură cu acesta.
Cât priveşte instanţa arbitrală competentă, clauza compromisorie are soluţii alternative: a) fie Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României din Bucureşti („Comisia de Arbitraj” este denumirea veche, modificată în 1989 în „Curte de Arbitraj”); b) fie Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ Internaţională Paris; c) fie o altă soluţie, pe care să o impună un acord guvernamental între cele două ţări (România şi Cipru). Dar cum un astfel de acord nu a intervenit până la introducerea acestei acţiuni, rămân în discuţie cele două variante de soluţii arătate sub lit. a) şi b) mai sus.
Pentru opţiunea între prima variantă (Curtea de la Bucureşti) şi varianta a doua (Curtea de la Paris), părţile contractante nu au stabilit criterii de alegere. Aceasta înseamnă însă că opţiunea va aparţine reclamantei, care a iniţiat acţiunea, opţiune pe care în speţă – în concordanţă cu posibilitatea oferită de clauza compromisoric – reclamanta a făcut-o în favoarea Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României din Bucureşti. în raport cu dispoziţiile art. 340 C. proc. civ. român şi ale art. 2 şi urm. din Regulile de procedură arbitrală ale Curţii, s-a reţinut că părţile au încheiat o clauză compromisoric validă, iar sesizarea Curţii de Arbitraj de la Bucureşti s-a făcut în conformitate cu înţelegerea părţilor din clauza compromisoric.
în consecinţă. Curtea de Arbitraj de la Bucureşti este competentă să soluţioneze acest litigiu.
Sentinţa arbitrală nr. 21 din 7 februarie 2008
