Clauză compromisorie. Litigiu izvorând din contractul de achiziţii publice. Competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de contencios administrativ


O.U.G. nr. 34/2006, art. 286 alin. (3). art. 287 alin. (1)

O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractcIor de achiziţie publică, a contractcIor de concesiunc de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii (M. Of. nr. 418 din 15 mai 2006).

În prezent, ca urmare a modificării prin O.U.G. nr. 72/2009 şi O.U.G. nr. 76/2010. art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006 arc următorul con|inut: „(1) Proceselc şi cercrilc privind actcic autorităţilor contractante emise înainte de încheierea contractului, precum şi acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadnil procedurii de atribuire se soluţionează în primă instanţă de către secţia de administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se allă sediul autorităţii contractantc. (1′) Proceselc şi cercrilc privind executarea, nulitatea, anularea, rczoluţiunca. rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractcIor de achiziţic publică se soluţionează in primă instanţă de către secţia comcrcială a tribunalului in circumscripţia căruia se alia sediul autorităţii contractantc. Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică în mod corespunzător. (2) Litigiile privind deslăşurarea procedurilor de atribuire carc intră în sfera de aplicare a dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi cele privind drepturile şi obligaţiile contractate în cadrul acestor proceduri se soluţionează de urgenţă şi cu precădere, potrivit dispoziţiilor art. 720:-720′ şi ari. 720v din Codul de procedură civilă, carc se aplică in mod corespunzător”. Prin O.U.G. nr. 19/2009. art. 287 a fost modificat, fiind introdus totodată art. 287′ cu următorul conţinut: ..Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu prevederile Legii nr. 554/2004. cu modificările şi completările ulterioare. în măsura in carc nu sunt contrare prezentei reglementări”.

în examinarea chestiunii competenţei. Tribunalul arbitral a reţinut că, în contractul de lucrări nr. 9625 din 8 octombrie 2007. încheiat de părţile în litigiu, s-a inserat următoarea clauză compromisorie: „25. Soluţionarea litigiilor. 25.1. Achizitorul şi executantul vor face toate eforturile pentru a rezolva pe cale amiabilă, prin tratative directe, orice neînţelegere sau dispută care se poate ivi între ei în cadrul sau în legătură cu îndeplinirea contractului. 25.2. Dacă, după 15 zile de la începerea acestor tratative neoficiale, achizitorul şi executantul nu reuşesc să rezolve în mod amiabil o divergenţă contractuală, fiecare poate solicita ca disputa să se soluţioneze fie prin arbitraj la Camera de Comerţ şi Industrie a României, fie de către instanţele judecătoreşti din România”.

Clauza compromisorie, fiind alternativă, dă reclamantei dreptul de a opta fie pentru instanţele judecătoreşti, fie pentru arbitrajul acestei Camere. în cazul de faţă. reclamanta a optat pentru arbitraj.

Clauza compromisorie citată nu poate avea efecte în litigiul de faţă. întrucât acesta, izvorând dintr-un contract de achiziţii publiec reglementat de O.U.G. nr. 34/2006, este de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de contencios administrativ.

într-adevăr, potrivit art. 286 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, „pentru soluţionarea litigiilor apărute după încheierea contractului de achiziţie, altele decât cele referitoare la despăgubiri, este competentă numai instanţa de judecată”, iar art. 287 alin. (I) prevede că „pentru procedurile prevăzute la art. 286 se aplică dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. cu modificările ulterioare”.

Spre deosebire de reglementarea contractelor de achiziţie publică, anterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 34/2006. dominată de dreptul privat, noua reglementare este dominată de dreptul public. Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 asimilează cu actele de administrative contractele încheiate de autorităţile publiec care au ca obiect achiziţiile publice (reglementate de O.U.G. nr. 34/2006) sau punerea în valoare a bunurilor proprietate publică (reglementate de O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor

de concesiune de bunuri proprietate public, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 22/2007).

Acestc contracte fac parte din catcgoria pc carc Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. în diverse texte, le denumeşte „contracte administrative” [art. 7 alin. (6), art. 8 alin. (2). art. 11 alin. (1) lit. c), art. 17 alin. (2). art. 18 alin. (4)]. Este o catcgorie distinctă de celelalte contracte pe carc autorităţile publice le încheie în regim de drept privat.

in timp ce în reglementările anterioare datei de 30 iunie 2006 litigiile izvorâte din contractele de achiziţii publice sau de concesiune erau de competenta instanţelor judecătoreşti. părţile având însă facultatea de a stipula în contract clauza compromisorie [ de exemplu, art. 30 alin. (2) din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor], noua reglementare (O.U.G. nr. 34/2006 şi O.U.G. nr. 54/2006) nu mai prevede arbitrajul ca mod alternativ de soluţionare a unor asemenea litigii.

Este adevărat că actcic normative de aplicare a O.U.G. nr. 34/2006 şi O.U.G. nr. 54/2006 prevăd facultatea părţilor de a recurge la arbitraj. Astfel, spre exemplu, 11.G. nr. 71/2007 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii publice reglementate de O.U.G. nr. 34/2006 prevede că „părţile pot insera în contract clauza arbitrală sau compromisorie carc atribuie competenţa de soluţionare a litigiilor izvorâte din executarea contractului instanţelor arbitrale”. O dispoziţie similară se regăseşte şi în Normele de aplicare a O.U.G. nr. 54/2006. aprobate prin H.G. nr. 168/2007.

Dispoziţiile din Normele metodologice la carc s-a făcut referire, potrivit cărora părţile pot recurge şi la arbitraj, au înţelesul că această posibilitate le este conferită în condiţiile legii, adică atunci când o dispoziţie la nivel de lege conferă autorităţii publice contractante capacitatea juridică de a încheia o convcnţic arbitrală.

în cazul de faţă nu s-a învederat că pârâta ar beneficia de o asemenea abilitare, astfel că stipularea compromisorie din contractul dintre părţi nu poate produce efectul de a conferi acestui arbitraj competenţa de a soluţiona litigiul de faţă, această competenţă revenind instanţelor judecătoreşti de contencios administrativ, conform art. 286 alin. (3) şi art. 287 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.

în această situaţie. Tribunalul arbitral a constatat necompetenţă sa de a judeca litigiul pendinte şi, în consecinţă, a dispus închiderea procedurii arbitrale.

Sentinţa arbitrală nr. 83 din 16 aprilie 2008