Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Pătîrlagele sub nr. X/2006, reclamantul Ş.G. a chemat în judecată pe pârâţii SC R. SA – D.T. Buzău şi B.R., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. X/1990 la BNP F.N. Buzău.
În motivarea acţiunii , reclamantul a învederat că prin titlul de proprietate nr.X din 17.02.2004 emis de Comisia Judeţeană Buzău i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 1 ha şi 2.800 m.p. în raza satului B, comuna C., judeţul Buzău, alături de alţi moştenitori ai defunctului Ş.I.
Conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.X/1999, pârâtul B.R. a înstrăinat pârâtei SC R. SA suprafaţa de 100 m.p. din terenul reconstituit, deşi este străin de succesiune, folosind un proces verbal de punere în posesie, prin frauda la lege.
Pârâta SC R. SA a formulat întâmpinare în temeiul art.115 Cod proc.civ. şi cerere reconvenţională în baza art.119 Cod proc.civ (filele 12-19 dosar).
Prin întâmpinare, pârâta a invocat pe cale de excepţie prescrierea acţiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Invocând prescrierea dreptului la acţiune, pârâta a susţinut că sancţiunea aplicabilă contractului de vânzare cumpărare ar fi cel mult nulitatea relativă , astfel că pricinii îi sunt incidente prevederile art.9 din Decretul nr.167/1958.
Pe fond , pârâta a învederat că a încheiat contractul de vânzare cumpărare cu respectarea prevederilor legale în materie, pe terenul respectiv fiind amplasat un transformator electric care ocupă 11,36 m.p., astfel cum rezultă din documentaţia tehnică înregistrată la cartea funciară.
Pe cale reconvenţională, pârâta a solicitat ca în eventualitatea în care s-ar admite acţiunea, reclamanta să fie obligată la plata cheltuielilor necesare pentru mutarea pe un alt amplasament a pilonului metalic de telecomunicaţii şi a transformatorului electric.
La termenul de judecată din 14.09.2006, pârâta a chemat în garanţie Primăria comunei C, judeţul Buzău, solicitând ca în cazul în care instanţa ar constata că actul de vânzare cumpărare este afectat de nulitate absolută, să fie obligată la plata cheltuielilor implicate de mutarea pe un alt amplasament a pilonului metalic şi transformatorului electric, precum şi a instalaţiilor şi reţelei de telecomunicaţii construite pe terenul achiziţionat de la B.R., a cărui calitate de proprietar a fost atestată prin procesul verbal de punere în posesie nr.X/1999 (filele 33-34 dosar).
Reclamantul a formulat răspuns la cererea reconvenţională, învederând că a fost introdusă prematur, iar obiectul acesteia este nepreţuit (fila 36 dosar).
Pârâtul B.R. a formulat de asemenea întâmpinare, confirmând că terenul provine de la autorul soţiei sale, Ş.I. şi că a încheiat contractul de vânzare cumpărare sub presiuni (fila 52 dosar).
Şi Primăria comunei C a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii principale ca fiind prescrisă, iar pe fond ca neîntemeiată. Apreciază că cererea de chemare în garanţie a fost formulată tardiv, în raport de prevederile art.61 alin.1 Cod proc.civ. şi că reclamantul nu are calitate procesual activă (fila 70 – 72 dosar ).
Prin sentinţa nr.X/2007 s-a admis acţiunea ca întemeiată, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare autentificat sub nr.X/1999 şi s-au respins atât cererea reconvenţională cât şi cererea de chemare în garanţie formulate de pârâta SC R. SA, precum şi excepţia lipsei calităţii procesual pasive a chematei în garanţie Comisia Locală C constituită pentru aplicarea Legii nr.18/1991.
Constatând nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare , instanţa a reţinut că în baza acestuia s-a înstrăinat bunul altuia , actul fiind încheiat de vânzător în frauda dreptului proprietarului, cu complicitatea şi pe riscul cumpărătorului.
Admiţând acţiunea ca întemeiată , instanţa a respins prin consecinţă atât cererea reconvenţională cât şi cererea de chemare în garanţie, precum şi excepţia lipsei calităţii procesual pasive a chematei în garanţie.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta SC R SA Bucureşti , în termen legal conform art.284 Cod proc.civ criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de apel depuse la dosar în baza art.287 Cod proc.civ.
În expunerea motivelor de apel, pârâta a invocat în esenţă: tardivitatea introducerii acţiunii în raport de prevederile art.9 din Decretul nr.167/158; inadmisibilitatea acţiunii datorită lipsei unui interes legitim dar şi posibilităţii exercitării acţiunii în revendicare; netemeinicia acţiunii în condiţiile în care a dovedit buna sa credinţă, plătind un preţ superior celui practicat în zonă, cu convingerea că a cumpărat bunul de la un adevărat proprietar, faţă de comportamentul acestuia şi procesul verbal de punere în posesie.
Apelul a fost înregistrat iniţial pe rolul Secţiei Civile a Tribunalului Buzău sub nr. X/X//2007 din 19.07.2007, fiind scos de pe rol şi trimis spre competentă soluţionare Secţiei Comerciale şi de Administrativ şi Fiscal în baza încheierii din 12.09.2007 prin care s-a apreciat că litigiul este de natură comercială.
Inregistrându-se sub acelaşi număr din 25.09.2007, cauza a fost scoasă de pe rol şi retrimisă secţiei civile spre competentă soluţionare, conform încheierii din 28.11.2007 prin care s-a apreciat că litigiul este de natură civilă.
Urmare reînregistrării cauzei la Secţia Civilă sub acelaşi număr din 12.12.2007, prin încheierea din 5.03.2008 s-a dispus retrimiterea ei spre soluţionare Secţiei Comerciale şi de Contencios Administrativ şi Fiscal , fiind înregistrată la această secţie la data de 27.03.2008.
Prin decizia nr. X/2008 s-a admis ca întemeiat apelul declarat de pârâtă, s-a anulat sentinţa atacată dispunându-se trimiterea cauzei spre competentă soluţionare în primă instanţă Tribunalului Buzău – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal.
În acest sens s-a avut în vedere :
Natura comercială a litigiilor care sunt subsumate sferei de cuprindere a cererilor şi proceselor în materie comercială se stabileşte prin raportare la dispoziţiile art.3, art.4, art.7, art.9 şi art.56 Cod comercial.
Conform art. 2 pct.1 lit.a) din Codul de procedură civilă, tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
În cauza dedusă judecăţii, litigiul priveşte pe reclamantul Ş.G. şi pe pârâta SC R. SA (comerciant), iar obiectul material al acestuia vizează constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare cumpărare privind un teren intrat în fondul de comerţ al pârâtei (acţiune neevaluabilă în bani), astfel că tribunalului îi revine competenţa de soluţionare în primă instanţă şi nu judecătoriei, conform normelor legale invocate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art.297 alin.2 Cod proc.civ. s-a admis apelul ca întemeiat şi s-a anulat sentinţa atacată, dispunându-se trimiterea cauzei spre competentă soluţionare în primă instanţă, Tribunalului Buzău – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal.
Astfel stabilită competenţa materială de soluţionare a cauzei,nu s-au mai analizat celelalte motive de critică formulate, urmând ca acestea să fie examinate de către instanţa de fond.
1
