1.) – Obiectul acţiunii
1.1.) – Prin cererea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr.9222/200/2010 din 27.08.2010, petenta AFPX, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună menţinerea popririi asupra terţului poprit SC G. T. SRL, până la concurenţa sumei de 66.515 lei prevăzută în titlul executoriu emis împotriva debitorului SC E. SRL Buzau.
1.2. – În motivarea cererii , petenta a susţinut că în aplicarea dispoziţiilor art. 149 alin.5 şi 10 din OUG nr.92/1903, declanşând executarea silită împotriva debitorului SC E. SRL, în vederea recuperării unei creanţe fiscale în cuantum de 66.515 lei, deşi a comunicat terţului poprit SC G. T. SRL adresa din 11.02.2010 de înfiinţare a popririi şi titlului executoriu emis, în condiţiile în care datora la rândul său debitorului urmărit suma de 84.250 lei conform Listei „clienţi – furnizori”/31.12.2009, acesta nu şi-a respectat obligaţia de virare a sumei de bani respective, ceea ce constituie o încălcare a dispoziţiilor art.149 alin.9 prin raportare la art. 150 din ordonanţă.
1.3.) – Legal citat, terţul poprit nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a înfăţişat la proces.
2.) – Soluţia fondului
2.1)- Prin sentinţa nr.5715 din 16.09.2010 pronunţată de Judecătoria Buzău s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de petentă în sensul menţinerii popririi înfiinţate.
2.2)- Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut în baza probatoriului administrat că atât neînştiinţarea organului de executare, de către terţul poprit, în sensul că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, cât şi faptul că acesta nici nu a invocat vreo neregularitate privind înfiinţarea popririi nu se circumscriu condiţiilor de admisibilitate a cererii de menţinere a popririi instituite de art.150 din Codul de procedură fiscală.
3.) – Recursul
Împotriva sentinţei a declarat recurs petenta în termen legal conform art. 301 din Codul de procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar în baza art. 303.
În expunerea motivelor de recurs, petenta a invocat în esenţă că instanţa fondului a făcut o greşită interpretare şi aplicare a prevederilor art.149 şi art. 150 din Codul de procedură fiscală, deşi potrivit normelor expuse, în condiţiile în care terţul poprit nu a virat suma de 66.515 lei pentru care s-a înfiinţat poprirea, se impunea soluţia de menţinere a popririi, sentinţa astfel pronunţată reprezentând titlul executoriu în baza căruia începe executarea silită a terţului poprit.
4.) – Înregistrarea recursului
4.1.) – Cererea de recurs a fost înregistrată iniţial pe rolul Secţiei Civile a Tribunalului Buzău sub nr.9222/200/2010 din 2.11.2010, iar prin încheierea din 26.11.2010 s-a dispus scoaterea de pe rol şi trimiterea cauzei spre soluţionare Secţiei Comerciale şi de Administrativ şi Fiscal, invocându-se Decizia nr.XV/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recurs în interesul legii, pe fondul practicii neunitare sub aspectul necompetenţei teritoriale funcţionale între secţiile tribunalului.
4.2.) – Cauza s-a înregistrat pe rolul Secţiei Comerciale şi de Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului Buzău sub nr.5384/114/2010 din 6.12.2010, fixându-se prin termen de judecată la 14.01.2011.
5.) – Examinând sentinţa atacată în raport de actele şi lucrările dosarului, de prevederile legale incidente cauzei, de criticile formulate, precum şi din oficiu conform art. 3041 din Codul de procedură civilă, tribunalul a constatat că recursul declarat este întemeiat.
În acest sens s-a avut în vedere:
5.1.) – Conform probatoriului administrat în cauză, la data de 24.06.2010, SC E. Buzău figura în evidenţele AFPX cu debite neachitate la bugetul general consolidat al statului în cuantum de 76.339 lei, conform titlului executoriu emis.
5.2.) – Neândeplinirea voluntară a obligaţiei de plată de către debitoare a determinat autoritatea fiscală să declanşeze procedura de silită sub incidenţa dispoziţiilor art.149 alin.1 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală potrivit cărora, „ Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti, în lei şi în valută, titluri de valoare sau alte bunuri necorporale, deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terţe persoane sau pe care aceştia le vor datora şi/sau deţine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente”.
5.3.) – Pe acest fond, în condiţiile în care SC E. SRL figura în Balanţa de verificare aferentă lunii decembrie2009 la contul 4111 „clienţi interni” cu un sold debitor de 500.452 lei, iar SC G.T. SRL figura în Lista „ clienţi – furnizori” a debitoarei urmărite cu o datorie de 84.250 lei, AFPX a emis în baza art.149 alin.5 adresa din 11.02.2010 de înfiinţare a popririi şi titlul executoriu pentru suma de 66.515 lei pe care le-a comunicat terţului poprit SC G. T. SRL.
5.4.) – Conform art.149 alin.8 din ordonanţă, poprirea se consideră înfiinţată din momentul primirii adresei de înfiinţare de către terţul poprit, acestuia revenindu-i obligaţia de a înregistra atât ziua cât şi ora primirii adresei de înfiinţare a popririi.
5.5.) – După înfiinţarea popririi, terţul poprit este obligat să plătească, de îndată după data la care creanţa devine exigibilă, organului fiscal, suma reţinută şi cuvenită, în contul indicat de organul de executare, astfel cum se prevede imperativ la art.149 alin.9.
5.6.) – Or, în cauza dedusă judecăţii, terţul poprit nu şi-a respectat obligaţia de virare a sumelor datorate debitorului urmărit, în cuantum de 66.515 lei, potrivit titlului executoriu emis, nerespectând astfel prevederile art.149 alin.9 ( expuse la paragraful 5.5. al considerentelor prezentei decizii).
5.7.) – La art.150 se dispune în sensul că, dacă terţul poprit înştiinţează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, precum şi în cazul în care se invocă neregularităţi privind înfiinţarea popririi, instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părţi interesate, pe baza probelor administrate, va pronunţa menţinerea sau desfiinţarea popririi.
5.8.) – De necontestat, terţul poprit nu a înştiinţat organul de executare dacă datorează sau nu debitorului urmărit vreo sumă de bani şi nici nu a invocat vreo neregularitate sub aspectul popririi înfiinţate.
Dar, în condiţiile în care potrivit normelor legale invocate anterior, poprirea se consideră înfiinţată din momentul primirii adresei de înfiinţare, terţul poprit fiind obligat să plătească de îndată sau după data la care creanţa devine exigibilă, suma reţinută sau cuvenită,
Tribunalul apreciază că, nerespectarea obligaţiei de virare a sumei datorate debitorului urmărit conduce de plano la pronunţarea unei hotărâri de către instanţa sesizată, în sensul menţinerii popririi.
5.9.) – De altfel, modalitatea de redactare a considerentelor sentinţei fondului: alineat ultim, în sensul că deşi cererea petentei se respinge, poprirea înfiinţată prin adresa din 11.02.2010 rămâne în fiinţă, contravine dispozitivului hotărârii, iar unica pârghie legală de recuperare a creanţei, în cazul de faţă, o constituie hotărârea de menţinere a proprii, care constituie titlu executor, conform art.150 alin.3.
6.) – Soluţia tribunalului
Pentru considerentele expuse, în baza art.312 alin.2 raportat la art. 304 pct.9 din Codul de procedură civilă, s-a admis recursul ca întemeiat şi s-a modificat sentinţa atacată în senul admiterii cererii petentei AFPX de menţinere a popririi înfiinţate prin adresa din 11.02.2010, asupra terţului poprit SC G. T. SRL , până la concurenţa sumei de 66.515 lei pe care acesta o datorează debitorului urmărit SC E. SRL.
