COMERCIAL : Contestaţie în anularea deciziei pronunţate în recurs, sub incidenţa dispoziţiilor art. 318 teza a I-a din Codul de procedură civilă. Inadmisibilitate Contestaţie în anulare


1.) – Obiectul acţiunii

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr. 352/200/2010 din 13.01.2010, reclamanta RAM Buzău a chemat în judecată pe pârâta P. I. ( fostă C , solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 3.034,56 lei reprezentând penalităţi de întârziere , aferente perioadei 31.10.2007 – 07.07.2009, cu cheltuieli de judecată.

2.)- Motivarea acţiunii

2.1.) – În fapt, reclamanta a susţinut că în executarea contractului nr. 27-01/2002 încheiat cu A.P. PT 27/1, deşi a livrat pârâtei servicii de furnizare apă, canalizare şi agent termic la perioada 31.10.2007 – 07.07.2009, aceasta a achitat preţul stabilit doar în cadrul executării silite a sentinţelor nr. 53876/2006, nr. 560/2007 şi nr. 7562/2008, pronunţate de Judecătoria Buzău astfel că penalităţile calculate pentru perioada 31.10.2007 – 07.07.2009 însumează 3.291,56 lei.

2.2.) – În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile Legii nr. 325/2006, Legii nr. 51/2006 şi nr. 241/2006.

3.) Întâmpinarea

Deşi legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare, susţinând doar la termenul de judecată din 12.05.2010 că a plătit reclamantei suma de 8.100 lei în contul debitului pretins , astfel că nu are nicio datorie faţă de aceasta ( fila 118).

3.)- Probe

În sprijinul susţinerilor formulate prin întâmpinare, reclamanta a depus la dosar înscrisuri ( filele 5-108), precum şi o notă de precizări însoţită de noi înscrisuri ( filele 120-121, 122 – 141).

4.) – Soluţia instanţei fondului

4.1.) – Prin sentinţa nr. 5991 din 29.09.2010 pronunţată de Judecătoria Buzău s-a admis acţiunea ca întemeiată, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 3.034,56 lei cu titlu de penalităţi de întârziere calculate la perioada 31.10.2007- 07.07.2009, cu 257 lei cheltuieli de judecată.

2.2.) – Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut în baza probatoriului administrat că pârâta datorează reclamantei suma de 3.034,56 lei cu titlu de penalităţi de întârziere calculate la perioada 31.10.2007 – 07.07.2009, în raport de debitul în sumă de 6.154,31 lei reprezentând preţ restant la serviciile prestate în perioada 30.11.2005- 31.10.2007, achitat la data de 22.03.2010, pe fondul scoaterii la vânzare prin licitaţie publică a apartamentului deţinut în proprietate de către aceasta.

2.3.) – Instanţa a înlăturat apărările formulate de pârâtă, reţinând că plata invocată nu are nicio legătură cu pretenţiile deduse judecăţii.

3.) – Recursul

3.1.) – Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără să motiveze în fapt şi în drept cererea de recurs.

3.2.) Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamanta –intimată a invocat excepţia de nulitate a recursului sub incidenţa art. 306 Cod pr. civilă, iar pe fond netemeinicia recursului declarat.

4.) – Soluţia tribunalului în recurs

4.1.) –Prin decizia nr. 35 din 14.01.2011 pronunţată de Tribunalul Buzău s-a constatat nul recursul declarat de pârâtă împotriva sentinţei nr. 5991 din 29.09.2010 pronunţată de Judecătoria Buzău.

4.2.) –Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în raport de prevederile art. 306 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, că recursul nu a fost motivat în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă şi că în cauză nu operează nici un motiv de ordine publică de natură să afecteze legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate.

5.) – Contestaţia în anulare

5.1.) –Împotriva deciziei nr. 35 din 14.01.2011 pronunţată de Tribunalul Buzău a formulat contestaţie în anulare pârâta, susţinând în fapt că deşi a plătit taxele de timbru datorate în recurs , s-a dispus totuşi anularea recursului , astfel că soluţia tribunalului se întemeiază pe o greşeală materială.

5.2.) – În drept, contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 318 teza a I- a din Codul de procedură civilă.

6.) Analiză. Constatări

Examinând decizia contestată, în raport de probatoriului administrat în cauză şi de dispoziţiile legale incidente cauzei, tribunalul a reţinut:

6.1.) – Conform prevederilor art. 318 teza a I – a din ”Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale”.

6.2.) – Or, în cauza dedusă judecăţii , tribunalul, ca instanţă de recurs a luat act de plata taxelor de timbru datorate pentru exercitarea căii de atac, constatând nulitatea recursului sub incidenţa dispoziţiilor art. 306 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, datorită nemotivării acestuia în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii fondului, astfel că nu intră în discuţie o eventuală greşeală materială ce ar fi determinat dezlegarea pricinii.

7.) – Soluţia tribunalului în contestaţie

Pentru considerentele ce preced, reţinându-se că litigiului nu-i sunt incidente dispoziţiile art. 318 teza a I – a din Codul de procedură civilă, s-a respins ca neîntemeiată contestaţia în anulare formulată de P.I.( fostă C. ) împotriva deciziei nr. 35 din 14.01.2011 pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. 352/200/2010.